4,770 matches
-
Ce vindecă sub geană Ca gânguritul de copil A mamei crudă rană... Dar, dormitând neîntrerupt, Nu știi ce-i fu a pierde De-a vieții vrajă vie rupt, Oprită să-l dezmierde... Căci în răstimp, chiar zânele Sosiseră să-și scalde Trupșorul gol și mânele În lacul ce smarald e... Ba chiar Prințesa Broaștelor În verdea ei mătase Precum e pânza moaștelor În apă se-mbăiase. Ci numai ea având puteri, Fiind cândva brotacă Vrăjită de strigoi-muieri, Putea să mai desfacă
BROTĂCELUL CU NOROC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371875_a_373204]
-
suntem unici, Cu-n prim ministru inculpat. În minciuni și în nesimțire, Fără pic de demnitate, El țara duce la pieire Jucându-și ultima carte. Pe fruntea țării a pus cunună De spini,ce nu o merita, Și lași se scaldă în minciună, Crezând că astfel va scăpa. Dar peste toate noi vom trece Și neamul dac va dăinuii Justiția o să-i ferece Pe hoți,în fundul temniții.. Strămoșii daci să fie mândrii Căci azi le facem jurământ, Din țară să-i
NEAMUL DAC,NU VA PIERI! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371893_a_373222]
-
tristețea nostalgiei pe tărâm cu flori și soare! Pune-n coșul rodniciei, dăruire sufletească! Din fiorii nostalgiei, o iubire să renască! Lasă-n vremuri de restriște, cu iubire trecătoare, ploaia gândurilor triste. Spre a vieții resemnare. Cu plâns de frunze scăldate în lacrimile sângerii, sentimente-s înghețate pe grumaz cernit al verii. Prin a iernii hibernare, duc în scorbură de gânduri, vis de primăveri cu soare, cu al lirei glas în rânduri. PRINȚESA TOAMNĂ Toamnă-prințesă cu frunze-n diademă, te-așteaptă
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
Toamna vieții mele, un vânt aducător de moarte. Să mi le ducă între stele. MIREASA CODRULUI Pe frunzele Toamnei plutind în curcubeu, scriu dorul ce se ascunde-n sufletul meu. În ele brodez privirea de sub pleoape, când Cerul azuriu se scaldă în ape. Ținutei de gală din frunze croită, Vântu-i susține o trenă nesfârșită. Tandru și iubitor pe cap mă sărută și cu el mă face în văzduh pierdută. Mă conduce-n Codru, ca să-i fiu mireasă. Toamna cu belșugu-i de-
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
Euridice și Beatrice/eu v-am iubit din adânci cicatrice/ Ești bolnav îmi spune Moartea, vecina/ mi-a pregătit groapa și motorina/recalcitrant și neiubit/ am fost în șotii de neprevenit/ ce culturale semne, ce sinca, mony și sony se scaldă-n ironii,/ fecaliforme, cameleonic oricare crede că grațiile, pronii, rețelele de spionaj literar cu doinimic, cea cu părul mai rar și violet ca episcopii Romei, ce mult te-am iubit, fecioară a Sodomii/ să scrii cu inima? Mușchi doar și
CE MULT TE-M IUBIT de BORIS MEHR în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371962_a_373291]
-
bea bere și țuică din aia care miroase a tescovină sau drojdie dacă vrei. Găsim o masă care se liberase tocmai când am ajuns noi și ocupăm două scaune. Imediat apare un ospătar și ne întreabă ce dorim? Noi o scăldăm că așteptăm pe cineva! Ospătarul ne invită să părăsim renumitul restaurant dacă nu dorim nimic. De voie, de nevoie, mai mult obligați comandăm câte o bere fără alcool. Ospătarul ne spune că așa ceva nu există în acest local. Atunci comandăm
REPORTER LA O INAUGURARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371968_a_373297]
-
Ansamblurile noastre folclorice în costume naționale se bucură de mari succese internaționale pe vestitele scene ale lumii. Singurii care au rupt barierele dintre națiuni sunt oamenii de știință și cultură. Inteligența lor depășește cu mult nivelul politico-social în care se scaldă omenirea cu surogate democratice. Ei nu-și pierd demnitatea. Noi, răsăritenii evadați din eticheta totalitar-comunistă, să nu ne plecăm cu servilism în fața șabloanelor capitalismului occidental cu falsă democrație, ci cu fruntea sus să ne susținem clauza și să ne păstrăm
MÂNDRIA DE A FI ROMÂN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371951_a_373280]
-
cuprinsese totul în jur, chipul acestuia i se păru centurionului Gaius sculptat parcă într-un bronz peste care patina vremii lăsase urme de verde întunecat. Un fulger brăzdă cerul de aproape și preț de o clipă chipul învățătorului Iisus fu scăldat în lumina scăpărătoare. Gaius rămase nemișcat privind țintă către el. Trăsnetul care urmă fu foarte prelung și se auzi dinspre răsărit mai întâi încet, apoi mai cu putere, iar când sunetul ajunse deasupra lor o nouă zguduitură frământă pământul câteva
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
de pe stâlpul apropiat pâlpâia sfârâind și împrăștiind umbre mișcătoare în jur. Oana se opri și ea, cu ochii sfredelitori în ușoara ei miopie. Spațiul și timpul înghețară concomitent. Erau doar ei doi, singuri în fața clădirii adormite în coasta Parcului Municipal, scăldați în lumina chioară, pâlpâitoare, la nici un pas unul de altul. Ștefan îi zâmbi: - Ce ai spune dacă te-aș săruta? Oana tresări în adâncul ei, nerăbdătoare, mai nerăbdătoare decât i-ar fi plăcut să pară. Trebuia să dea impresia că
PRIMA ÎNTÂLNIRE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372001_a_373330]
-
au găurit toți pereții din chiler. Au fost nevoiți să facă clacă să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie că și așa stăteau goale până în toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o gâză rătăcită printre legumele din
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
Stihuri > Anotimp > IARNĂ BLÂNDĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului IARNĂ BLÂNDĂ Nu-nțeleg ce s-a-ntâmplat, Iarna asta e mai caldă, Norii s-au împrăștiat, Vrăbiile-n drum se scaldă. Totul pare-ncremenit, Nu sunt fulgi. Unde-i zăpada? Pomii au înmugurit, S-a întors pe dos livada! Azi e ziua de Ajun, Doamne, ce harababură! Soarele, pe după prun, Pare o caricatură. Se aude-un colindel, Iarna-i dusă-n nord
IARNĂ BLÂNDĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372023_a_373352]
-
ca rupt din soare. Fetele săreau să-l vadă Când pleca la vânătoare; Fața-i albă, de zăpadă, Ochii, ca întinsa mare. Pletele-i jucau pe spate, Negre cum e blânda noapte, Mândru-n șa, munții străbate Pe un cal scăldat în lapte. Hainele-s din fir de aur Și din pietre nestemate, Armele, de-un meșter faur Toate-s cu talent lucrate. Iată că-ntr-o zi de vară, Vița noastră cea regească Întâlni o căprioară Și-ncepu s-o
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
albă-spumă toată, Puncta-voi rozul de la sfârcuri Și-o umbră unde nu o dată, M-ai dus la tine în adâncuri. Înspre fundal, pictez iubire În tonuri verde de smarald, Desprinse din a ta privire În care vreau iar să mă scald. Și-atunci întreb, de ce se-adună ? De ce deodată îmi sporesc Dureri ce-n inima răsună Și liniștea îmi risipesc ? Iar un ecou răspunde-alene: Mergi, spune-i simplu: Te iubesc ! 21 Decembrie 2005 ciclul Ucenic în dragoste *** Dor dor-odor mă doare
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
vara, când era cald, se spălau la râu, când se duceau, dacă se duceau! Că era cam departe. Mai erau niște bălți cu păpuriș, mai aproape de șatră, dar apa de acolo puțea tare rău, așa că mai bine se lipseau de scăldat. Pe cap, nu-și aduce aminte de când nu s-a spălat, iar din când în când ungea părul cu untură de urs, să nu facă păduchi. Nici pielea n-o mânca și se simțea bine după ce se ungea. După multă
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
mi-acoperă inima-n piept; Mi-e haină ce-o port pretutindeni cu mine În mersul meu spre infinit, În ceasul în care petrec, sau aștept, În zilele care alene se scurg, Ducându-ma cu ele-n al vieții amurg... Scăldată-n mulțumiri eterne, Îți sorb parfumul iubire, Ce-n treacătul tău mă afunzi în vise de dor, Împletești noian de dorințe în mine Ce curg că râurile repezi, Și nasc alte dorințe în iureșul lor, Contopindu-se într-o sărutare
RECUNOŞTINŢĂ de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372357_a_373686]
-
sfârșitul mileniului al treilea, fostul orășel uitat de lume Krakl reușise, folosind abilitățile genetice ale locuitorilor săi, să devină o metropolă, cel mai important centru economic și financiar al lumii. Concomitent, bucurându-se de un litoral cu imense plaje aurii scăldate de singurul ocean al lumii, numit simplu Jiu, era cel mai renumit și la modă oraș din punct de vedere al enterteimentului. Toate celebritățile lumii, de la regi la rokeri, de la actrițe care voiau să se facă remarcate până la pești de
RĂCIREA GLOBALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372330_a_373659]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > RĂMÂNE ACELAȘI - TU - Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1568 din 17 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului cheamă-mă stinge-mă între două degete umezite de indiferența în care te scalzi zi de zi tot o lumânare sunt până la urmă cotidianul tău nu este poveste este ceva care apasă încerci să reinventezi încercările le îmbogățești cu un damf de inocență nu merge carul. leii sunt din plastic îi țin minte când
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372419_a_373748]
-
acesta în fața ochilor fiindcă-mi strică ziua. Nu o fac pentru că figura lui mi se pare totuși foarte cunoscută iar zâmbetul lui devine cam tăios: - Nu te mai gândi la prostii, rămâi la zona plină de bani în care te scăldai acum câteva secunde... - Ăăă, domnooo, ne cunoaștem de undeva? Încerc să fiu foarte acid pentru că mă enervează la paroxism. - Mdaa, se poate spune că eu te cunosc foarte bine, iar tu pe mine deloc. Mă rog, sunt niște lucruri legate
ILUZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372416_a_373745]
-
în floare de tei Și zbuciumul nopții te rog să îl iei Dezleagă și nodul care mă ține Să nu văd culoarea de lângă mine... Deschide fereastra în inima mării Să-ngrop în adâncuri leșul uitării, Valuri de soare să-mi scalde veșmântul, Lumina să poarte în brațe cuvântul. Gândul hoinar să-și pună năframă, De viscolul vremii să nu-i fie teamă Pe trepte senine să urce speranța, Ușile toate să-și pună și clanța... foto sursa internet Camelia Cristea Referință
DESCHIDE FEREASTRA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372452_a_373781]
-
Ai vreun motiv anume? Sau ți-au retrocedat comuniștii castelul? - Ha, ha, ha! M-au și împroprietărit! - se amuză cu poftă contele. Am venit să-mi văd strănepoții. Nu v-ați plictisit de atâta sedentarism în lumea voastră? - Deși te scalzi în ape limpezi, arăți cam palid! Ții cumva dietă? - râse fata. - Sau vrei să te mântuiești și ții post negru!? - îl întrebă în glumă Prințișor. - Mă hrănesc doar cu sânge de lighioane! Fetele fragede le las cavalerilor ca să plămădească urmași
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
un simplu îndemn, caii smuciră hamurile spintecând văzduhul. Era fascinant! De sus, zăriră prin noapte dealurile împădurite și crestele munților cu frunțile de piatră ce luceau straniu la lumina lunii. După vreo două ore de mers ajunseră deasupra unui oraș scăldat în lumină, de bună seamă, Budapesta. Caleașca coborî lin peste zidurile înalte ale unui palat. Pătrunseră în el și străbătură multe coridoare și încăperi. Narcisa se aștepta la multe feștile, dar peste tot erau numai candelabre! „Și zic că nu
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
neprihănite, Într-o urzeală-s prinși în chingi, nestins alean de chin în loc, Și ploapele sunt prinse-n vise, dorințe-n răni ce ard un foc, Și vi și morți, și tineri ani, etern ei respirând bătrâni, În ochi se scaldă-un suflet veșnic cuprins de stele cu fântâni, Venind pășește viu prezentul, trecutul este-ngândurat, Căci timpul nu se întoarce-n urme și niciodată la iernat, Un vânt se umflă-n a sa joacă, suflând întors de zeul crunt, Dar
AN VECHI, AN NOU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372567_a_373896]
-
vor atinge eu mă voi deschide precum poarta peșterii lui Ali Baba, tu mereu unic stăpân pe nepretuița comoară a iubirii mele. Sărută-mă, Fii clipa care vine însetată doar de mine, fii ciutura fântânii în care iubirea mea se scaldă locul din care buzele tale vor sorbi la nesfârșit licoarea veșnicei iubiri. Alfabetul iubirii tale începe și se sfârșeste cu mine! 263 Ca orice pasăre călătoare Ca orice pasăre călătoare mă întorc vremelnic la cuib, iubito, nu mă-ntreba de ce
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
pe malul apei argintii Eram ca doi îndrăgostiți, ce-nlănțuiți Mergeam încet, călcând ușor, Nisipul ridicând în zbor, Dar, deodată am simțit intrând în tălpi prundișul galben-cenușiu, Și am strigat, ca și atunci când pietricele azvârleam În apa în care mă scăldam; Înnebunită am țipat: Sunteți aici? Nu m-ați uitat? ........................................................... Le-am strâns apoi pe toate-n mâini albe și negre, maro și cenușii, Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate și sfere, Venind de departe, vorbind de alte ere. *** Strângeam, strângeam și trupul mi
JOC de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372894_a_374223]
-
gura uscată împing apa către ele lipesc buzele de asfaltul unui port în care pare-se povestea copilăriei naivității ei nu mai are loc filele s-au terminat demult. cântecul a orbit tăcerea dansează cu lacrimile copilei de pământ se scaldă și goliciunea ei trosnește ca un lemn după secunda aruncării în foc totul crapă în jurul meu. citesc flămândă literele sensurile mă înghit singure este o simbioză între noi ele cresc în mine ca un aluat bine dospit eu scad prin
ÎNTREB PIETRELE ŞI NĂVOADELE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372917_a_374246]