34,178 matches
-
m-a călcat trenul, spune-i că am murit, spune-i orice, dar termină cu telefoanele... și mai ales, lasă-mi fetița, familia în pace. Și Teo, trecând peste politețea care îl caracteriza, închidea telefonul și se așeza pe un scaun ca un om sfârșit. Așa îl găsea asistenta șefă când intra în biroul său pentru a completa diverse documente și pentru a aproviziona saloanele cu medicamente și alte obligații de serviciu. Când îl vedea pe doctor livid, cu capul rezemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
am să vă conduc doamnă la grădinița unde se află copilul dumneavoastră. Cum spuneți că-l cheamă pe băiețel? Răducu, Răducu mamei! Și mai cum? Nu e de ajuns? Ba da, ba da...! Vă rog să luați loc pe acest scaun. Doamna... Sfânta... Asistenta completă: Filofteia... Sfânta Filofteia, continuă doctorul, trebuie să vă facă o mică injecție. Nu doare, vă asigur... Și mâine dimineață... Pot să-mi văd copilul, da? Cu siguranță, doamnă... După ce îi administră injecția prescrisă de medic, asistenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Atunci, individul cel mai antipatic și mai nesuferit dintre toți - ce dintotdeauna nutrise pentru mine un prisos de ură înflăcărată, pe care acum se hotărâse să și-l exprime -, punându-și o mască furibundă pe chip, s-a ridicat de pe scaun și a început să urle la mine mai aprig decât niciodată. Felul jalnic, în care o făcea, vădea clar că dintotdeauna fusese castrat de simțul inteligenței. Cu alte cuvinte, îmi repeta continuu și cu regularitate exact același lucru, și anume
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
regulă. O magazie zăvorâtă și neschimbată veșnic, unde nu părea să răzbată vreodată vreo veste din lumea celor vii și în aerul căreia plutea o jale adâncă, amară și de nelecuit! Ei bine, exact în acest locaș, așezată pe un scaun tare și uzat, în fața unui birouaș îngust, foarte vechi și tare hodorogit, lucra în fiecare zi, de mai bine de douăzeci și cinci de ani, Adriana, angajată a Poștei Române. Adriana era o femeie aparent banală, o femeie pe cât de nebăgată de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și vorbește. Calea cărei nenorociri te-a condus la o astfel de decizie extremă? Ești bolnavă? Te supără ceva? De pe obrajii livizi ai Adrianei începuseră, de câteva clipe, a se prelinge lacrimile, una câte una. Încet, ea se așeză pe scaunul cu spătar de lângă dânsa. Vântul vuia, iar fereastra trosnea din toate balamalele ei. Nimeni, însă, nu mai băga asta de seamă. Acum, altceva cântărea greu în atenția celor două femei. Adriana, după câteva clipe îndelungi de liniște copleșitoare, prinzând parcă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Început să dârdâi de frig. Sunt o friguroasă, recunosc, și frigul (ca și canicula) Îmi creează o stare neplăcută de disconfort. Trenul cu care am plecat era un INTERCITI (IC). Nesperat de bine! Destul de aglomerat, dar curat și spațios. Două scaune confortabile, de o parte și de cealaltă, erau despărțite de o măsuță - suficientă pentru o carte sau pentru a servi masa. N-a lipsit nici muzica: silențioasă, romantică, de suflet, care te ducea cu gândul spre cele mai nostalgice amintiri
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
făceau ultimele poze Împreună. Elegantă, distinsă, mereu cu zâmbetul pe buze, Încerca să-și ascundă cu grijă emoțiile ce-i dădeau târcoale. În sală, fiecare rând avea prinsă o hârtie pe care era trecută clasa respectivă. S-au așezat pe scaune În ordinea stabilită dinainte. Eu și profesoara C. am ocupat scaunele aflate lângă perete, ușurând astfel momentul urcării pe scenă. Primi strigați, clasa a XII-a A, s-au aliniat cu câteva momente Înainte, În fața ușii aflate În spatele scenei. Cel
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Încerca să-și ascundă cu grijă emoțiile ce-i dădeau târcoale. În sală, fiecare rând avea prinsă o hârtie pe care era trecută clasa respectivă. S-au așezat pe scaune În ordinea stabilită dinainte. Eu și profesoara C. am ocupat scaunele aflate lângă perete, ușurând astfel momentul urcării pe scenă. Primi strigați, clasa a XII-a A, s-au aliniat cu câteva momente Înainte, În fața ușii aflate În spatele scenei. Cel ( cea) strigat Își făcea apariția În aplauzele publicului, primindu-și diploma
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Îmi repetam În gând, obsedant, năucitor, uitându-mă după un punct de sprijin pentru a nu mă prăbuși În mijlocul Încăperii. Intuind parcă, neliniștea mea interioară, Îl aud pe dl Spiridon : „Vă rog, luați loc!” și-mi arătă cu mâna un scaun aflat În fața biroului. De fapt, erau vreo trei sau patru scaune cu spătar. L-am ales pe cel de lângă ușă pentru a fi cât mai aproape de ieșire. Aveam după mine două sacoșe: una cu unele cumpărături făcute pe traseul până la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de sprijin pentru a nu mă prăbuși În mijlocul Încăperii. Intuind parcă, neliniștea mea interioară, Îl aud pe dl Spiridon : „Vă rog, luați loc!” și-mi arătă cu mâna un scaun aflat În fața biroului. De fapt, erau vreo trei sau patru scaune cu spătar. L-am ales pe cel de lângă ușă pentru a fi cât mai aproape de ieșire. Aveam după mine două sacoșe: una cu unele cumpărături făcute pe traseul până la editură și În cealaltă erau două sticle cu vin din podgoria
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
că Îndrăzneam să pășesc pe un teritoriu „adjudecat” de cei care mă priveau parcă cu reproș și mustrător din fotografiile alb-negru, peste care s-a așezat prăfosul și nemilosul timp, Încât m-am așezat doar pe un mic colț de scaun, ca În clipa următoare să mă reculeg de pe parchet și dintre sacoșe. Roșisem toată și nu mai știam ce să mai fac din cauza jenei ce mă cuprinse brusc. Îmi venea să plâng și să mi mușc pumnii de ciudă. Cum
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
jenei ce mă cuprinse brusc. Îmi venea să plâng și să mi mușc pumnii de ciudă. Cum am putut să mă pierd În halul acesta, să nu am niciun pic de control asupra stării emoționale? „Lăsați sacoșele și veniți pe scaunul acesta”, Îl aud pe dll Cassian Maria Spiridon, care Îmi arăta alt scaun, fără a-și ridica privirea de pe niște reviste, prefăcându-se atent la articolele din pagină. De fapt, Încerca să nu râdă În hohote, ajutându-mă să depășesc
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pumnii de ciudă. Cum am putut să mă pierd În halul acesta, să nu am niciun pic de control asupra stării emoționale? „Lăsați sacoșele și veniți pe scaunul acesta”, Îl aud pe dll Cassian Maria Spiridon, care Îmi arăta alt scaun, fără a-și ridica privirea de pe niște reviste, prefăcându-se atent la articolele din pagină. De fapt, Încerca să nu râdă În hohote, ajutându-mă să depășesc astfel, situația jenantă În care mă aflam. Și eu care venisem hotărâtă să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Îndepărtați SRI-știi, comuniștii, leprele, toți aceștia fiind Înlocuiți cu oameni de valoare, devotații culturii. Greu! Destul de greu! „Leprele au intrat În greva foamei” ( așa suna un articol pe care l-am găsit Într-un ziar) și nu voiau să părăsească scaunul cu niciun preț. Dumnezeu știe dacă va fi vreodată ordine și dreptate În această lume. De multe ori, mă gândesc că este o adevărată nebunie să faci “ordine” Într-o”turmă atât de mare” și atât de variată ca și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
roșu aprins,bundița mamei și fustă plisată, lungă până În pământ. În timp ce ai fost plecat la mătușa de peste drum, a venit În vizită prietenul tău cel mai bun. La Întoarcere, ai dat mâna cu el și te-ai așezat pe un scaun, picior peste picior, cât mai aproape... Te-a măsurat de sus și până jos( nerecunoscându-te), ca mai apoi să Întrebe: „Marian mai Întârzie mult? Mai aștept zece minute și plec acasă.” Am râs ca niciodată, cu toată ființa, neputând
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ul, iar În capătul celălalt un spațiu pentru cămară. De fapt, acolo depozitam puținele lemne pe care le primeam și câțiva saci cu cartofi. În fiecare cameră, aveam câte douătrei paturi de campanie, o masă făcută la atelierul unității, două scaune, pe unul fiind așezat televizorul, adus de la București, un “Sport 262”, de dimensiuni mici ( Încă nu m-am despărțit de el). Găteam la un reșou improvizat. Cineva mi-a făcut câteva șănțulețe Într-o cărămidă unde a fost așezată o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cumva să strici acest ornament delicat și discret. Pe peretele de lângă ușă, În partea dreaptă, cum se intră, se afla o icoană , reprezentându-l pe Iisus Cristos, apoi, masa din lemn , vopsită În alb, cu suprafața din furnir maroniu, un scaun cu spătar tapițat În nuanțe de maro Închis, combinat cu maro deschis, până la culoarea cafelei cu lapte. În partea stângă, se afla cuierul. O placă de lemn furniruit, de 1,5 metri lățime, și doi metri Înălțime. Deasupra locului unde
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ora 18.00. În fața mănăstirii, unde m-am cazat, se află o altă alee cu trandafiri. În partea dreaptă, la ieșirea din lăcaș, era amenajat un spațui verde, cu iarbă proaspăt cosită, unde erau așezate două mese din lemn, și scaune de forma unor băncuțe. Pentru prima zi, Îmi luasem mâncare de acasă. Am adus sacoșele din mașină, le-am așezat pe una din mese și am pregătit un prânz rece: șnițele, șuncă presată, crenvurști, brânză, cârnăciori subțiri, măsline, pulpe de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
gimnastica artistică este necesară modernizarea normelor și a criteriilor de apreciere a pregătirii motrice [134, modificat de noi]. Gimnasta execută sfoară înainte pe piciorul stâng, sfoară înainte pe piciorul drept, sfoară laterală; sforile se realizează cu piciorul sprijinit pe un scaun cu înălțimea de 50 cm. (cu 10 cm. mai înalt decât banca de gimnastică). Se măsoară în centimetri, distanța dintre sol și regiunea inghinală. Cu cât distanța este mai mică cu atât nivelul de mobilitate este mai bun. Testările privind
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3097]
-
trei fete, dintre care eu eram ultima. Sărmana mama, era mai întotdeauna foarte necăjită și tristă: avea o casă cu copii care trebuiau îngrijiți, și ea, care nu putea să facă mai multă mișcare, decât să se schimbe de pe un scaun pe altul... Era de felul ei aprinsă și foarte muncitoare. Avea o inimă, că le-ar fi făcut pe toate într-o zi și o noapte. Lua repede hotărâri, făcea totul așa cum credea ea. Când era sănătoasă, făcea munca și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Eu mă gândeam oare ce o fi adus-o la noi acasă pe așa timp. Era prima dată când venea. - Buna ziua, Irină! Ce faci? Cum trăiești? - Buna, Natalie! Ce să fac? Aici, cu copilașii. Treci și ia loc pe scaun. Ce nevoie te-a adus la noi pe așa timp? - Irină, tu știi că mama mea are atâta timp, de când se chinuie grozav și nu poate muri? - Știu, Natalie, am auzit că se chinuie sărmana, n-a iertat-o Dumnezeu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Valentina, soția lui Dumitru, venise după amiază la vecina ei, mătușa Olga. Aceasta torcea lână, iar nora ei pregătea cina. Se gândiră că o fi venit cu vreo problemă la ele, dar ea nu spunea nimic. Se așeză pe un scaun și vorbea ceva foarte neînțeles. De câteva ori, îi zise către nora mătușei Olga aceste cuvinte: - Dac-ai ști tu ce-am făcut eu... Dac-ai ști tu ce-am făcut eu... - Dar ce-ai făcut? Spune, odată, dacă ai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Nadea, ca de obicei, se ducea la muncă. Pentru a ajunge la timp, lua mereu primul autobuz. Făcea acest lucru de ani de zile și deja se cunoștea cu unele dintre persoanele care făceau la fel ca ea. Așezată pe scaun, Nadea privea atent la ceilalți pasageri. Doamna de pe primul scaun lucra la fabrica de încălțăminte, doamna din dreapta cobora la spital, cealaltă, mai tânără, era vânzătoare într-un magazin mare, vecinul din stânga, care mai dormea puțin cu capul pe geam, muncea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ajunge la timp, lua mereu primul autobuz. Făcea acest lucru de ani de zile și deja se cunoștea cu unele dintre persoanele care făceau la fel ca ea. Așezată pe scaun, Nadea privea atent la ceilalți pasageri. Doamna de pe primul scaun lucra la fabrica de încălțăminte, doamna din dreapta cobora la spital, cealaltă, mai tânără, era vânzătoare într-un magazin mare, vecinul din stânga, care mai dormea puțin cu capul pe geam, muncea la o uzină... Îi cunoștea pe toți, dar printre ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sărmanii, nu au bani nici pentru medicamente. Se gândi la părinții ei și i se făcu dor de ei. Bătrânul privea trist prin geam, gândindu-se la ceva ce numai el știa. Domnișoara tânără și modest îmbrăcată se ridică de pe scaunul ei, rugându-l pe conductor să oprească la următoarea stație și porni spre ieșire. Când trecu pe lângă bătrânel, încercă să bage mâna în buzunarul lui și ieși foarte repede. Nadea observă, dar nu reuși să scoată niciun cuvânt, ușile autobuzului
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]