4,646 matches
-
să-i spun: miss nu se potrivea, devi nu îndrăzneam; încurcătura mă făcea să roșesc și începui să mă scuz.) Iertați-mă dacă m-ați găsit nebărbierit și odaia așa cum e, deranjată. M-am simțit atât de rău astăzi (și schițai același gest falș, de extenuare, rugîndu-mă în gând să plece odată și să curme o situație care mi se părea insuportabilă). ― Știi, Allan, că m-am hotărât să te invit să locuiești la mine, vorbi inginerul. Soția mea mi-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
De ce rîzi? Se opri deodată, ― N-ar trebui să rîd? ― Nu știu. Nu înțeleg nimic. La urma urmelor, fiecare face ce-i place. Te-am întrebat de ce râzi; credeam că poți să-mi spui. ― Tata spune că sunteți foarte inteligent (schițai un gest de nerăbdare). De aceea vă întreb mereu; mi-e teamă să nu fac greșeli, să nu vă supăr. Avea o expresie care mă făcu fericit. ― Și de ce nu vrei să mă superi? ― Pentru că sunteți oaspetele nostru. Un oaspete
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întîmplător de parapet. Învățasem în aceste ultime luni un întreg ceremonial al picioarelor; știam, de pildă, că de câte ori lovesc pe cineva, fără voie, trebuie să mă plec și să-i ating cu mâna dreaptă piciorul; că niciodată nu trebuie să schițez, nici în glumă, gestul lovirii cu piciorul în cineva, și alte multele. De aceea ezitam înainte de a mă rezema comod de parapet. Auzii atunci pe Lilu vorbind ceva în șoaptă Maîtreyiei. ― Spune că ai un picior foarte frumos, un picior
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe care o ghiceam brună și virgină, căci, fără îndoială, nici un trup omenesc nu se înălțase atât de departe în carnea ei. În acele două ceasuri de îmbrățișare (erau oare altceva mângâierile gleznelor și pulpelor noastre?) ― pe care jurnalul le schițează atât de sumar, atât de șters, încît multă vreme după aceea m-am întrebat dacă mai trebuie să continuu însemnarea etapelor noastre ― am trăit mai mult și am înțeles mai adânc ființa Maitreyiei decât izbutisem în șase luni de eforturi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
primi eu va fi valabil și pentru dumneata... - Lasă astea, îl întrerupse din nou Orlando. Dacă e valabil sau nu, am să-ți spun eu mai târziu. Deocamdată, spu-ne-ne cine l-a trimis și de ce? De ce la 4,30? Fredonând, schițând mișcări de dans și bătând ritmic din palme, mai multe măști se apropiau de masa lor, dar Orlando apucă brusc dosarul și, fîlfîindu-l amenințător, le făcu semn să se îndepărteze. - La 4,30? repetă Adrian, frecîndu-și fruntea. Într-adevăr, de ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
asasinat... Dar acum, încep să te înțeleg... - Te felicit, spuse Antim așezîndu-se în fotoliu și zâmbind foarte bine dispus. Cât de mult îi admir eu inteligența, nu mă pot lăuda că îl înțeleg întotdeauna... Ieronim se opri în fața lui și schiță în glumă o genuflexiune: - Pentru că dumitale, Oncle Vania, nu-ți place drama, spectacolul pur, într-un cuvânt, tragedia, cu toate că noi doi am trăit-o ca puțini alții dintre contemporanii noștri. Nu-ți place tragedia, deși continui să locuiești aici, în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zâmbi încurcată. - S-a făcut târziu, spuse, și poate Maestrul e obosit... - Dimpotrivă, dimpotrivă! protestă Antim. De-abia de-a-cum înainte încep să mă simt bine. Când îl ascult pe Ieronim, îmi regăsesc tinerețea. Ieronim se apropie emoționat de el și schiță din nou o genuflexiune. - Tinerețea mea ești dumneata, Oncle Vania, spuse coborând glasul. Dar ce ne-am face, amândoi, dacă destinul nu ne-ar fi scos în cale, acum când aveam amândoi nevoie, pe Iconaru Vladimir? Pentru că, oricât vi l-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
oți tot alerga să vedeți, una-două ? Că musafirii abia diseară vin. Aidi, donșoară, treceți să văd cum vă fac păru... Mai întâi că ea nu e goală deloc, e în pantalonași și brasieră, și nici la fereastră nu stă, ci schițează în fața oglinzii un pas de valsboston. Ah, ce mult iubește acest dans ultramodern, senti mental-senzual ! Ah, cât îl adoră ! Și ea, madam Ana, ce-ar vrea ? Savez-vous planter les choux, savez-vous planter les choux, dar nu este sătulă până peste
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tulbure și încăpățânată -, era roșu, de jenă sau de soare, și parcă tot trupul și-l strânsese. S-ar fi strâns oricât de mult ca să se ascundă, dacă ar fi avut unde. Neavând unde însă, a luat-o la fugă, schițând doar un salut pe jumătate. Chiar fugea, călcând la repezeală pe pietrele pe care venisem amândoi ! Un gest care mai degrabă îl acuza decât îl salva, în caz că cineva s-ar fi uitat la noi în clipa aceea. Așa mi am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nemișcată acolo dacă un domn în vârstă (chipul îmi părea cunoscut, dar n am mai reușit să-mi amintesc de unde) nu ar fi ieșit din trăsură ; apropiindu-se, i-a oferit brațul, antrenând-o. S-a lăsat dusă fără a schița niciun gest, iar eu am plecat, încercând o morbidă plăcere, imaginându-mi drama. Ajuns acasă, mare emoție. Profitând că eram lipsă, Margot a ieșit într-o mică promenadă la Șosea, pe bicicletă. Necuviința gestului echivalează cu pericolul la care s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sanda Cordoș, în lumea nouă, Dacia, Cluj-Napoca, 2003 * Comparată în mod inerțial, până la saturația analogiei, cu Hortensia Papadat-Bengescu (feminitatea expurgată de sentimentalism și obiectivată prin cruzime prozastică), Gabriela Adameșteanu urmează cu o consecvență minuțioasă programul de modernizare a romanului autohton schițat de Camil Petrescu. în această Dimineață pierdută, lumea exterioară apare numai ca o răsfrângere (retroproiectivă sau simultană) a unor realități interioare distincte, a unor subiectivități anxioase, care se exprimă. Destui comentatori au „identificat“ imediat protagonistul cărții, concentrându-se pe mahalagismul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fotografiat. Când o văzu pe Gabriel, își miji ochii și o privi cu un zâmbet vag amuzat. Gabriel, pradă unor emoții amestecate, îi făcu un gest iritat cu mâna. Sprâncenele i se încruntaseră, dar nu-și putea împiedica buzele să schițeze un zâmbet involuntar, ca un spasm nervos. George McCaffrey fusese scutit de vizita fratelui său Brian, întrucât plecase de acasă înainte de sosirea acestuia. George telefonase la spital și aflase că Stella se simțea „destul de bine“. Pornise de acasă, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai mult spațiu... în care să mă pot mișca... în care pot deveni... mai bun, într-un fel... Nu e o dramă, nu e nimic senzațional sau violent... nimic din ce comportă un risc. — Îmi place imaginea pe care ai schițat-o. Moralismul, prin simplitatea pretențiilor sale, face harcea-parcea metafizica. Și dobitocul ăla de Ivor Sefton care afirmă că imagistica metafizică e paranoică! Cu toții suntem făuritori de imagini. Așadar, o viață liniștită, fără vinovăție? Ce faci în activitatea dumitale parohială? — Regizez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu-și îngăduise dorința de a fi fericit. Era vorba de ceva instinctiv, mecanic, o zvâcnire primitivă, autoprotectoare, a psyche-ului său. George avea acum impresia că își privise situația lui într-o lumină „cu totul falsă și irațională, și că schițase o imagine cu totul artificială a fostului său profesor. „Într-un fel, își spunea el, totul provine din egocentrism, eu sunt un solipsist, îmi imaginez că John Robert se gândește întruna la mine, că mă urăște și mă disprețuiește deliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de această familiară dihotomie, sunt cinici mincinoși sau victime iresponsabile ale voinței semi-conștiente, sau entuziaști excentrici, ori pervertiți care înalță o anume virtute (curajul, de pildă) atât de mult deasupra tuturor celorlalte, încât acestea devin invizibile. Sau dacă încercăm să schițăm o imagine mai spirituală, oare aceasta nu înseamnă însăși morala ridicată la un grad mai intens? Adeptul care „preferă cunoașterea și nu virtutea“ este fie un magician vulgar, fie un fel de „tip livresc“ a cărui generoasă strădanie e vrednică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și dorea cu disperare să se întoarcă la Pearl. Și atunci John Robert îi spusese cât de mult ține la ea. Privind-o pe Hattie, pe deasupra mesei, și după ciudata tensiune a conflictului lor, nu putuse rezista tentației de a schița un pas de apropiere între ei. Se gândise: „Trebuie să-i spun ceva acum, trebuie să-i spun cât mi-e de dragă, acum e momentul“. Hattie își exprimase, ba chiar în repetate rânduri, convingerea că bunicul ei nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Avea o mină îngrijorată. Farmecul lui băiețesc se evaporase. Acum putea fi întrezărită masca lui de bătrân, așa cum arăta George la șaizeci sau la șaptezeci de ani, mai puțin grăsuliu, mai uscat, mai zbârcit. Zbârciturile începuseră să i se și schițeze pe fruntea atât de netedă până de curând. Alex îl privea, simțind junghiul dureros al iubirii pe care i-o purta. Își spuse: „Într-un fel, mă bizuiam pe George, îl credeam invulnerabil, intangibil, mereu tânăr, așa ca mine, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
paragraf de pe invitații va face referire la data exactă, precum și la ora la care sînt aș-teptați invitații precum și ora exactă la care va începe conferința de presă efectiv. Pentru a nu exista nici un dubiu se recomandă și atașarea unei hărți schițate la respectiva invitație, hartă pe care să fie marcat foarte clar imobilul unde va avea loc conferința de presă, precum și alte puncte de reper, reprezentînd locuri sau imobile foarte cunoscute, care să-i ajute pe invitați să ajungă cît mai
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
C.; dar se pare că cultul nu a încetat cu totul deoarece Ier 41,2 afirmă că au venit acolo pentru pelerinaj grupuri de locuitori tocmai din Nord, din Sihem și Samaria. Profetul Ezechiel (Ez 40-48) a încercat chiar să schițeze un proiect de restaurare a edificiilor de cult, dar obiectivul acesta va fi îndeplinit abia de primii evrei repatriați din exilul babilonian care încep reconstrucția sa pe care o termină pe 12 martie 515 î.C., în ziua a treia
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
încă preot și arivistul care nu reușește sunt tipurile, printre altele, ale unei vaste și grotești comedii umane. Măști schimonosite ale acestor guvernante ipocrite și ale altor modele de virtute cu forme neliniștitoare pe care Goya a știut să le schițeze. Sicofanți, delatori, iată consecința unei societăți de supraveghere. Aceea în care riscul zero este promovat ca ideal de viață (social, politic, științific). Iată încă un "sfat" evanghelic pe care ni-l dă un avocat celebru: "Denunțați-vă unii pe alții
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
decodificați și convertiți în sunete în așa fel încât cuvintele care se înfiripează în creier să poată fi auzite. Mie însumi îmi era foarte clar că îmi formulam în minte cuvintele, apoi propozițiile înainte de a le rosti. Sau poate că schițam în minte mai întâi propoziția, intuiam direcția, ținta spre care se îndrepta gândirea? Și abia după aceea veneau cuvintele? Caz în care, cu ce cuvinte se petrecea lucrarea creierului?... Oricum, cuvintele existau la un moment dat acolo, în interiorul creierului. Și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ipocrite. Atingerea încetă. Cu coada ochiului i se păru că zărește coada ochiului ei cercetându-l fără reproș, doar c-un dram de curiozitate. Asta era, curiozitatea care se citea pe un colț al buzei ei de jos, umezită, care schița un început de zâmbet în timp ce privirea ei ezitantă părăsise pentru câteva momente ecranul. Care avea să fie următorul gest? Pe brațul scaunului de alături, mâna ei reflecta magia alb-mișcătoare a ecranului și aștepta. La distanță de un singur deget de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și cultural, gestul secret sportiv ar fi un deget pus la gură, ori un semn de recunoaștere simbolic, termenul simbolic - depinde de istoria religiei, de civilizație, de lingvistică, de antropologie culturală, de psihologie, medicină și artă, evocând misterele, de fapt, schițându-le; se propune o deschidere a drumului, nu un sfârșit, precum sunt formulele între suporteri (cuvintele, strigătele, gesturile). Elementele religioase se pot observa în sport după sensuri: 1.unul dintre sensuri, similar între sport și religie se numește literal, sens
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Să dau zăpada la o parte / La câțiva pași un lup sfâșie noaptea / Și-ncerc să mă lepăd de singurătate. În acest context, perspectiva oferită cititorului se înscrie în aceeași paradigmă, a căutării esențelor: Am să tresar cândva în timpul pur / Schițând în vis cu mâna amorțită /(...) / Desenul unor zodii fără leac / Spirala spațiului întors spre sine / Formula unor forțe genuine... Uneori, imaginile au o accentuată notă de livresc, subliniat prin gesturi largi, teatrale, în timp ce cade ninsoarea ca o focă mpușcată sub
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Petre, premiul al doilea, Cojocea Viorel. He-he-he! He-he-he!” Dar băiatul își mai asumase o misiune. Era ”guvernanta” lui Ola. O învăța să vorbească și se străduia so facă să meargă în picioare. Deși făcuse vârsta când ar fi trebuit să schițeze primii pași, fata întârzia. Dar Petrișor era perseverent și într-o seară, când, abia intrasem în casă, el îmi spuse: - Tăticule, rămâi acolo unde ești! Veni lângă mine, se așeză pe vine și strigă la surioara lui care sta în
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]