4,267 matches
-
adevăratul sit hermeneutic al teologiei este liturghia Bisericii. Tâlcuitorul Scripturii nu este decât ucenicul lui Hristos, după chipul celor doi străini aflați în drum spre Emaus: „Și începând de la Moise și de la toți prorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El. Și s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi, că este spre seară și s-a plecat ziua. Și a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lor. Și s-au deschis ochii lor și L-au cunoscut; și El s-a făcut nevăzut de ei. Și au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale și când ne tâlcuia Scripturile?” (Luca 24, 27-32). Entuziasmul cu care Yannaras îmbrățișează tezele lui Heidegger despre teologia creștină aruncă într-un con de umbră tocmai poetica doxologică a creației - o sarcină de care atât Părinții greci, cât și Părinții latini ai primului mileniu s-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
permite acestor gânditori să identifice principiul teologic de unitate al Sfintei Treimi în iubirea donatoare a Tatălui 2. Fără această libertate, nici teologia trinitară, nici economia divină n-ar putea fi subiectul contemplației ecleziale. În afara cunoașterii revelate de Hristos în Scripturi, teologia cinstește dumnezeiasca Treime în tăcere. Tradusă într-un plan antropologic, teologia lui Zizioulas recunoaște urgența depășirii viziunii metafizice a omului ca „animal rațional” ori „substanță cugetătoare”; nici o determinare empirică nu poate epuiza dimensiunea iconică și vocația teologică a persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ethos s-au născut scrierile lui Athenagoras, Iustin Martirul sau Clement Alexandrinul. Cum ar putea ea renunța la această exigență în timpuri de libertate politică și modernizare socială? O asemenea decizie ar echivala cu închiderea ușilor bisericilor creștine în timpul citirii Scripturilor sau al mărturisirii Crezului niceean. Făcând aceasta, Biserica ar renunța la pretenția de adevăr și universalitate. Apartenența la creștinism ar fi atunci similară frecventării unui club privat sau fidelității față de un ordin „elitist”, construit pe himere sectare. Creștinii nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
devenim tot mai incapabili sau poate chiar imuni în fața unor întrebări simple, dar fundamentale. Care este Crezul întemeietor pentru viața creștinilor? De ce suntem mai degrabă creștini decât musulmani fervenți sau atei virtuoși? De ce mai spunem că Hristos a înviat „după Scripturi”? Unde se află teologia printre celelalte „mari narațiuni” ale culturilor și civilizațiilor universale? Ce înseamnă pentru noi „economia divină” în desfășurarea implacabilă a modernităților înconjurătoare? Aceste întrebări sunt deja foarte cuprinzătoare. Este și motivul pentru care încă se mai scriu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
conversația cu tradiția este nu doar obligatorie, ci inevitabilă. „Cel care vorbește de la sine își caută slava sa” (Ioan 7, 18). Atunci când refuză ucenicia la școala Cuvântului dumnezeiesc, rostirea omenească nu este decât ofilită, neputincioasă și prisositoare. În dialogul cu Scripturile și tradiția, cuvintele ucenicilor lui Hristos poartă straie osebite. A scrie recenzii, de pildă, înseamnă nu doar a pasa mai departe, printr-un calcul contabil, câteva idei bine studiate. Faptul că publicarea de cărți nu trece neobservată este proba unei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
1-3, pp. 20-21. „Predania uitată”, Renașterea, vol. 12 (2001), nr. 7-8, p. 6. „Puterea credinței și arta speranței. Vocația teologiei politice în mileniul trei”, Dilema, nr. 449 (7-13 octombrie 2001), p. 13; Dilema, nr. 450 (14-20 octombrie 2001), p. 14. „Scriptura își dă Cuvântul”, Revista Norii/Clouds Magazine (Fall 2001). „În căutarea firului pierdut. Lectura modernității din perspectiva lui H.-R. Patapievici” reia cu semnificative modificări textul „În căutarea firului pierdut. Ce poate pierde H.-R. Patapievici atunci când câștigă?” din Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
interpret congenial 326 Pocăința și revelația principiului ipostatic 327 „Vechi și noi” în teologia Starețului Sofronie 332 Teologia persoanei și roadele compasiunii 334 Epilog 335 Capitolul V Stații teologice Lecționarul biblic 339 Ediția jubiliară a Bibliei 339 Unitatea cruciformă a Scripturii 341 Reabilitarea lecționarului 345 Situl eclezial al interpretării 348 Scriptura își dă Cuvântul 351 Zaheu, vameș și prieten 356 Icoana Crucii și vestea Învierii 360 Metafizică și teologie: lectura lui Christos Yannaras 363 Cadrul filozofic 363 O critică 364 Sursele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și noi” în teologia Starețului Sofronie 332 Teologia persoanei și roadele compasiunii 334 Epilog 335 Capitolul V Stații teologice Lecționarul biblic 339 Ediția jubiliară a Bibliei 339 Unitatea cruciformă a Scripturii 341 Reabilitarea lecționarului 345 Situl eclezial al interpretării 348 Scriptura își dă Cuvântul 351 Zaheu, vameș și prieten 356 Icoana Crucii și vestea Învierii 360 Metafizică și teologie: lectura lui Christos Yannaras 363 Cadrul filozofic 363 O critică 364 Sursele idolatriei conceptuale 367 Convergențe teologice 370 Situl liturgic al teologiei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ed. cit., p. 17. 20. Religia în limitele rațiunii pure, ed. cit., p. 102. Kant recunoaște că în referirile sale la creștinism el interpretează Biblia potrivit moralei, și nu morala conform Bibliei, precizând că o strădanie „de a căuta în Scriptură un sens aflat în armonie cu tot ce e mai sfânt din ceea ce ne învață rațiunea - nu numai că poate fi îngăduită, ci trebuie să fie considerată mai degrabă o datorie...” (Op. cit., p. 17.) 21. Metafizica moravurilor, ed. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
der Aufklärung, Ernst Cassirer a formulat programul teologiei luministe protestante în următoarele cuvinte: „Căci între moralitate și religie nu poate și nu are voie să existe o diferență radicală. Acolo unde cele două intră în contradicție, acolo unde mărturia Sfintei Scripturi contrazice în mod nemijlocit mărturia conștiinței morale, acest conflict trebuie să fie soluționat în așa fel încât primatul necondiționat al conștiinței morale să fie asigurat” (E. Cassirer, Die Philosophie der Aufklärung, 2, unveränderte Auflage, Verlag J.C.B. Mohr /Paul Siebeck/, Tübingen
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
vindecare, și-a dedicat tot restul vieții Încercării de a afla cum puteau Iisus și Buddha să-i vindece pe oameni. Se spune că a călătorit În multe locuri și că a Învățat și alte limbi pentru a cerceta atît Scripturile creștine, cît și Învățăturile budiste, inclusiv textele sacre japoneze și sanscrite (cunoscute sub numele de Sutra). În final, a ajuns Într-o mănăstire budistă Zen, al cărei abate l-a sfătuit să mediteze pentru a găsi răspunsurile pe care le
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
terminá. Deci, nevrând a ținea mai Îndelungat foaiele tipărite până acuma nepublicate, am onoare a le presenta Onor. public românesc, de la a căruia cuprindere va depinde și terminarea acestei edițiuni. Blaj, 1 ian. 1866 T.C. (Principia de limba și de scriptura de T. Cipariu. Editiunea II revediută și inmultită. Blasiu, MDCCCLXVI. Cu Tipariul Seminariului) Iată transcrierea fragmentului, făcută de un specialist, Carmen-Gabriela Pamfil: Prefațiune Aceste studie asupra limbei românești Începusem a le publica Încă În a. 1847 În Organul luminarei, Însă
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
erudit în limbile latină, elină și ebraică, Olahus îi mărturisește, plin de sinceritate și cu un vădit interes cultural, că o asemenea „cunoaștere științifică nu va fi doar pe placul său, ci și pe al tuturor acelora care cercetează Sfânta Scriptură”. Campensis, la rândul său, se arată preocupat să intre în legătură cu unii dintre cărturarii evrei din Germania și Italia, recomandându-i lui Olahus consultarea lui Elias Levi, (Elia Levi ben Asher) „mai înțelept ca toți învățații care au trăit în ultima
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
deocamdată atât: Între imaginea tradițională (vom vedea cât de tradițională) a unei femei vicioase, convertită la mesajul evanghelic de către Isus, și cea up to date, a soției legitime a lui Dumnezeu, care este cea adevărată? Există În textele Înseși ale Scripturii elemente clarificatoare sau măcar indicii pentru constituirea unui portret veridic, apropiat de realitate, al personajului respectiv? Din capul locului trebuie să afirm că nici imaginea „tradițională”, cu atât mai puțin cea „hyperdulică” nu cadrează cu informațiile Noului Testament. Totuși, așa cum
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
peste intrare și văzuse giulgiurile aruncate pe jos. Scena conține câteva elemente bizare, asupra cărora Însă nu este cazul să ne oprim aici. În primul rând, cei doi intră, privesc giulgiurile „care se odihnesc”, au revelația Învierii (adică a veridicității Scripturii), după care „se Întorc la ai lor” fără a-i acorda nici o atenție Mariei Magdalena. Vin, văd și pleacă! În timpul acesta, Maria Magdalena așteaptă la ușa mormântului, „afară”, precizează textul, și „plângând”. „Și pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
favorabil Mariei Magdalena. Favorabil: femeia ajunsă În fața mormântului descoperit Își dă seama că Domnul a dispărut, dar nu pricepe taina Învierii. Îi cheamă pe cei doi discipoli care, văzând giulgiurile Împrăștiate, „au crezut”, adică și-au dat imediat seama că Scriptura s-a Împlinit. Îndată ei pleacă, lăsând-o pe Maria Magdalena la ușa „tainei Învierii” tot atât de perplexă și de Încețoșată ca la Început. Ea nu-și dă seama, plecând de la indiciile din mormânt, că Isus a Înviat din morți. Stăruința
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
o anchetă printre cunoscătorii Noului Testament din mai multe țări și confesiuni. Majoritatea destinatarilor mei s-au recunoscut depășiți, invocând cel mai des formula: „taină indescifrabilă a lui Dumnezeu”. Câțiva mi-au răspuns cu argumentul clasic: trebuia să se Împlinească Scripturile. Îmi Îngădui să Închei subcapitolul cu reacția preotului american ortodox John Breck, care a Îndrăznit să meargă ceva mai departe, analiza sa trimițând, În chip straniu, la teoria borgesiană din „Trei versiuni ale lui Iuda”, despre care voi aminti la
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
nici un compromis cu puterea În perioada persecuțiilor. În tratatul De Spirito Sancto I,3,54, Amrbozie propune aceeași interpretare ca și Ioan Gură de Aur. Augustin În fine, Augustin comentează logion-ul, pe care-l consideră cel mai dificil pasaj din Scriptură, În trei texte de genuri diferite, scrisoare, comentariu, omilie: Scrisoarea 185 ad Bonifacium, cap. 49 sq.; Epistula ad Romanos inchoata expositio, cap. 14 sq.; Sermo 71. Mă voi ocupa de pasajul amplu consacrat păcatului Împotriva Sfântului Duh din Comentariul neterminat
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mesajul mântuitor Într-un limbaj omenesc, nu Înseamnă altceva decât reafirmarea, implicită, a transcendenței lui Dumnezeu și nelegitimitatea faptului de a-L reduce pe Fiul lui Dumnezeu la conținutul unei Cărți. Astfel vom Înțelege mai just și dezbaterea din jurul canonului Scripturii, precum și soarta rezervată apocrifelor. * Constituirea canonului Noului Testament s-a Întins pe o perioadă de aproape două secole, Între jumătatea secolului al II-lea și sfârșitul secolului al IV-lea (Sinodul de la Cartagina, 397). Nu voi intra În detalii istorice
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
să atrag numai luarea-aminte asupra ezitărilor Părinților din această lungă perioadă și asupra fluctuațiilor din interiorul listei de titluri. „Lista lui Muratori”, Irineu, Origen, Tertulian propun versiuni diferite ale „canonului”, În vreme ce Însuși termenul kanon, cu sensul de „conținut normativ al Scripturii”, nu apare decât târziu, În anul 360, În Actele Sinodului de la Laodiceea. Până la această dată termenul desemnează pur și simplu „regula de credință”. Or, ce observăm privind aceste prime liste? În primul rând, conținutul lor diferit, cum spuneam; nu radical
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Voi lua aici În discuție Biblia apărută În 1982, cu binecuvîntarea Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dar care, citez din sumara prefață, „reproduce Întocmai textul Vechiului Testament din ediția apărută În 1975 [...]. La baza ultimelor trei ediții ale Sfintei Scripturi, inclusiv cea de față, stă Biblia din 1936, tradusă de Gala Galaction, Vasile Radu și episcopul de atunci, Nicodim Munteanu”. Într-o scurtă secțiune finală voi face câteva remarci și despre ultima diortosire, datorată Î.P.S Bartolomeu Anania, apărută
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
probabil) au scos la iveală manuscrise ebraice foarte vechi ale tuturor cărților VT, cu excepția cărții lui Esther. Dar manuscrisele ca atare, necuprinse Într-o carte canonică (recunoscută așadar de autoritățile religioase) nu au decît o valoare intrinsec-științifică. Canonul integral al scripturii iudaice se formează abia prin secolul I d.Hr., prima tentativă serioasă de sistematizare fiind Întreprinsă la așa-numitul „conciliu de la Iamnia”, anul 90 d.Hr. Evident, constituirea unui „canon” parțial s-a realizat cu mult Înainte. 2Regi 22-23 pomenește despre
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Neviim); celelalte cărți sau hagiografii (Ketuvim). Urmează perioada „creștină”, când disputele asupra canonului Bibliei ebraice se radicalizează. Abia la sfârșitul secolului al II-lea d.Hr. se ajunge la recunoașterea de către toate comunitățile evreiești a unei structuri definitive a Sfintei Scripturi. Dar să revenim cu cinci secole În urmă! Evreii din diaspora, și mai cu seamă enorma comunitate din Alexandria, nu mai cunosc ebraica, prin urmare nu mai pot participa activ la cult. Necunoașterea limbii părinților și strămoșilor devine un handicap
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
palat și, după ce-l salutau pe rege, erau lăsați să se Întoarcă la sălașul lor. 305 Curățindu-și mâinile În apa mării și rugându-se lui Dumnezeu - obiceiul tuturor iudeilor -, se Înhămau iarăși la citirea și lămurirea fiecărui [pasaj din Scriptură]. 306 I-am Întrebat și despre aceasta, anume, de ce Își spală mâinile În timp ce se roagă? Iar ei mi-au explicat că e o mărturie cum că n-au făcut nici un rău. Căci toată puterea [de a făptui ceva] se află
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]