88,469 matches
-
a păsat că mamă-ta e pe drumuri. Șunt nervoasă și aștept răspuns." În 26 noiembrie 1931, în preajma aniversării zilei sale de naștere, mama îl felicita duios, neuitînd să menționeze că "nu s-a arătat mamei sale nici cu o scrisoare de 3-4 ani în urmă". Revenea, în vremea grea a crizei economice, solicitînd, din nou, ajutor pentru Tiberiu și pentru ea: "Trimite-m/i/ ajutorul acela promis și pretins, nu mă lasă uitată cum ai datina, ca esti bărbat și
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
frate... Scriu aspru că eu nu pot să nu arăt adeverul. Dacă tu ai fi cum trebuie, si eu aș fi mai fină". În octombrie 1932 îl amenință de-a dreptul, din nou: "Dacă nu-m/i/ vei răspunde la scrisoarea asta ca și la alte multe cîte t-am scris, să ști/i/ că voi fi silită să merg la București, să mă înțeleg cu tine personal, că între noi șunt pedice de nu ne potem întelge". Și tot așa
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
să mă înțeleg cu tine personal, că între noi șunt pedice de nu ne potem întelge". Și tot așa înainte, deși în 1940 îi mulțumea că a primit un stipendiu de zece mii lei, lucru repetat în decembrie 1943. E ultima scrisoare din volum. Ludovica avea 78 de ani și fiul ei 58. Dar fiul era mai bolnav decît mama, încercat rău de un cancer la gît, care l-a răpus la 1 septembrie 1944, pe cînd mama sa i-a supraviețuit
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
mama sa i-a supraviețuit cu șase luni. Acest extraordinar fond epistolar a fost descoperit integral de dl. Liviu Malita, care pregătește un doctorat despre opera lui Rebreanu. Mai înainte cu ani, dl. Niculae Gheran a reprodus unele dintre aceste scrisori. Dar publicarea lor integrală e un act de restituire, echivalînd cu un important act de cultură. Ediția e ireproșabila sub raportul transcrierii filologice și a aparatului critic (notele și prefață), avînd avantajul de a prezenta, facsimilate, textele scrisorilor teribilei Ludovica
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
dintre aceste scrisori. Dar publicarea lor integrală e un act de restituire, echivalînd cu un important act de cultură. Ediția e ireproșabila sub raportul transcrierii filologice și a aparatului critic (notele și prefață), avînd avantajul de a prezenta, facsimilate, textele scrisorilor teribilei Ludovica Rebreanu. Editură "Bibliotecă Apostrof" a d-nei Marta Petreu are meritul de a fi tipărit această frumoasă, emoționantă ediție. Ludovica Rebreanu, Adio pînă la a doua Venire. Epistolar matern. Ediție îngrijita, prefață și note de Liviu Malita, Editura Bibliotecă
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
o carte despre iubire. Pare a fi, după declarațiile lui Paz însuși, acea carte care se face singură, insidios, crescînd din scrierile paralele, din reverberațiile unui vers pe care l-a compus, din ecourile interioare la diverse articole, însemnări personale, scrisori. Ros de remușcări pentru a nu fi scris această carte atît de des gîndită de el și ivita în același timp parcă din senin, Paz își pune o întrebare pe care noi am putea-o socoti inutilă: oare nu e
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
teme de ridicol, pentru că presupune implicit o iubire asociată tinereții, desi nimic din teoria expusă în carte nu justifică asemenea conexiuni, și deci nici aprehensiunile. Dublă flacăra este perechea unui poem scris mai demult de autor, intitulat Carte de creencia (Scrisoare de acreditare). Așadar, acest volum de eseuri ar fi legitimarea unui autor în fața celor care trebuie sa il recunoască, acei cititori ai săi de poezie. Nu știu în ce măsură Dublă flacăra reprezintă, în chip explicit, o teorie a iubirii și a
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
presei, dar și de libertatea cuvîntului pe care se sprijină, între altele, orice regim democratic. În dreptul la opinie se cuprinde și dreptul la replică. Cititorii revistei noastre știu că publicam, mai în fiecare număr, la rubrică Primim (dar nu numai), scrisori, articole, în general luări de poziție critice față de texte apărute în România literară. Indiferent cine, dintre redactorii și colaboratorii noștri permanenți, ar face obiectul contestației. Nu dăm la o parte decît replicile triviale, fiindcă vrem să ne respectăm cititorii și
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
abținem să-i cenzuram, intervenind doar în cazul unor erori flagrante de informatie din care cresc erori flagrante de apreciere. Acestea fiind zise, să vin la cauza care m-a determinat să scriu editorialul de astăzi. Am primit recent trei scrisori, toate legate de rubrică d-lui Mircea Mihăieș. În imposibilitate de a le publică pe toate, neavînd nici cum să alegem, cu inima împăcata, una ori altă, am preferat să le redau succint conținutul în această pagină. Nu fără un
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
imposibilitate de a le publică pe toate, neavînd nici cum să alegem, cu inima împăcata, una ori altă, am preferat să le redau succint conținutul în această pagină. Nu fără un la fel de succint comentariu. Hazardul (sau necesitatea?) a făcut că scrisorile să ilustreze admirabil caracterul variat și contradictoriu al tuturor opiniilor oneste: fiecare dintre cei trei corespondenți are părerea lui, deosebită ori în opoziție cu a celorlalți (pe care, firește, n-o cunoaște). Doamna profesoară Aurelia Mioara Baltac îl critica sever
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
demolarea președintelui Constantinescu", deși este și d-sa dezamăgită de "prestația penibilă, impardonabila a aleșilor din noiembrie 1996". Cu alte cuvinte, nici d-na Neculau nu e de părere că trebuie pusă această prestație exclusiv în cîrcă președintelui. Pînă aici scrisorile se aseamănă. Mai departe, d-na Neculau se răfuiește cu autoarea unei scrisori deschise, publicată de noi, a d-nei Speranța Rădulescu intitulată Mulțumiri d-lui Mircea Mihăieș. Ceea ce d-na Neculau n-a băgat de seamă este că d-na
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
a aleșilor din noiembrie 1996". Cu alte cuvinte, nici d-na Neculau nu e de părere că trebuie pusă această prestație exclusiv în cîrcă președintelui. Pînă aici scrisorile se aseamănă. Mai departe, d-na Neculau se răfuiește cu autoarea unei scrisori deschise, publicată de noi, a d-nei Speranța Rădulescu intitulată Mulțumiri d-lui Mircea Mihăieș. Ceea ce d-na Neculau n-a băgat de seamă este că d-na Rădulescu avea exact părerea d-sale, exprimîndu-se însă ironic. Nesimțind antifraza, corespondență noastră
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
noi, a d-nei Speranța Rădulescu intitulată Mulțumiri d-lui Mircea Mihăieș. Ceea ce d-na Neculau n-a băgat de seamă este că d-na Rădulescu avea exact părerea d-sale, exprimîndu-se însă ironic. Nesimțind antifraza, corespondență noastră vede în autoarea scrisorii un dușman. Deși îi era un aliat și un precursor. În fine, dl I. Pomojnicu o admonestează și el drastic pe d-na Speranța Rădulescu, citind-o însă corect, și luînd deschis partea d-lui Mihăieș. Și care credeți că
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
și un precursor. În fine, dl I. Pomojnicu o admonestează și el drastic pe d-na Speranța Rădulescu, citind-o însă corect, și luînd deschis partea d-lui Mihăieș. Și care credeți că e obiectul nemulțumirii d-lui pomojnicu? Autoarea scrisorii nu de soarta țării se preocupă, ci de cea a președintelui ei, scrie d-sa. Țara poate să piară, numai dl președinte să nu-și piardă funcția." Vă închipuiți cum ar fi sunat filipica antiprezidențiala care urmează, dacă dl Pomojnicu
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
preocupă, ci de cea a președintelui ei, scrie d-sa. Țara poate să piară, numai dl președinte să nu-și piardă funcția." Vă închipuiți cum ar fi sunat filipica antiprezidențiala care urmează, dacă dl Pomojnicu ar mai fi citit și scrisorile d-nelor Baltac și Neculau. Direct sau voalat, fiecare dintre cei trei corespondenți la care m-am referit ne amenință că vor renunța la abonamentul la România literară dacă dl Mihăieș continuă (ori dimpotrivă renunța) să colaboreze. Situație delicată din care
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
decît reînnoindu-ne convingerea că orice opinie civilizată se cuvine respectată și că cenzură și interdicțiile nu slujesc democrației. N-am dori să pierdem nici un cititor. Și cu atît mai puțin cititori de bună credință, cultivați și onești, precum autorii scrisorilor luate în discuție. N-am dori să pierdem nici un colaborator. Și cu atît mai puțin unul de talia d-lui Mihăieș. Mai presus de toate, n-am dori să abdicam de la principiul nostru că dreptul la opinie (și implicit la
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
multe complexe tipice față de patricieni, pe care ii imită. Istoria lui se resimte din cauza acestor complexe, - conformism stufos, de exemplu Seneca, retorul, spune despre opera lui Țiț Liviu că este "înspăimîntătoare" (că întindere!), Ovidiu scrie în acest timp Medeea, Heroidele. Scrisori ale unor amante celebre: Penelopa, Hermiona, Ariana, Phedra, Sapho... Anul unu al erei creștine a trecut. Imediat după el apăruse buclucașa de Ars amandi. Cenzură benevolă sau interioară la aștrii cei mari ai literaturii latine, Horațiu, Virgil și ceilalți... MECENA
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
inimile sfărîmate. Căsătorit de trei ori. Prima însurătoare, nefericită. A doua, nepotrivită. A treia, perfectă, nevasta respectivă, Atia, fiind, după mama, mătușa lui Octavianus și legată de casa lui Fabius Maximus, unul din favoriții împăratului, căruia Ovidiu îi va trimite scrisori disperate de la Tomis ca să fie iertat. Că și la noi, pe vremuri, din cauza austerității împăratului, care a răbdat cît a răbdat, temele literare se schimbă brusc. Poetul monden, usuratec devine serios. Scrie Metamorfozele, poem în 15 cărți că "o tapiserie
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
continuă să existe pe mapamond chiar și cînd eu absentez din el, aflîndu-mă la Londra. Faptul că mizez pe existența lui ține exclusiv de bună mea credință, ajutată de apelul la martori, ori la documentele care imi atestă "supraviețuirea" lui, scrisori, telefoane, etc. Acestea prezentifică într-o măsură absența, dar într-o măsură imperfecta și limitată. Ca să îmi ameliorez sau probez suspiciunile nu-mi rămîne decît să oscilez, într-un du-te-vino cît mai rapid și repetitiv, de la Londra la Paris, de la
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
arta; am început să fac lucrări compatibile cu o biserică medievală, devenită după restaurare monument istoric. Puțin timp după venirea mea la Romă, l-am cunoscut pe Vintilă Horia, prietenie ce a durat pînă la moartea sa. În nenumăratele lui scrisori, i-am urmărit dramă exilului trăit cu dorul țării timp de o jumătate de secol. De la el am înțeles că dreapta cultură nu are nimic comun cu dreapta politică. Există un materialism de dreapta, la fel de antispiritual și de nociv că
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
SCURTUL articol al lui Adrian Dinu Rachieru este mai drastic în privința judecății valorice a poeziei, recunoscându-i îndeosebi meritul de animator cultural "într-un colț de țară" trasilvană. Prețios pentru datele de istorie literară este epistolarul lui Teodor Murăsanu, cuprinzând scrisori primite de la Romulus Demetrescu, A. Banciu, B. Boitos, Pavel Bellu, Radu Brates, Nae Antonescu și cele trimise lui Aurel Podaru. Cele mai multe sunt de la Romulus Demetrescu și confirmă o prietenie literară ce s-a prelungit în anii grei de dupa al doilea
O restituire by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/18102_a_19427]
-
în care să publice și Teodor Murăsanu. Cam prețioase și narcisiste epistolele trimise de Pavel Bellu, protocolare cele de la A. Banciu, Radu Brates și Nae Antonescu, revelatoare pentru omenia îndrumătorului literar, conducătorul cenaclului literar "Pavel Dan" până aproape de sfârșitul vieții, scrisorile către Aurel Podaru. Florilegiul liric este în ton cu ceea ce știau lectorii din volumul, "Lilioară", apărut în seria "Restituiri". Cred că era mai bine să se fi adăugat și alte poezii care să-l reprezinte pe evocatorul trecutului istoric transilvan
O restituire by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/18102_a_19427]
-
era nevoie! - marile, importanțele vîrtuți de exegeza ale d-lui Alexandru Săndulescu. Volumul se citește cu mare interes, peste tot întîlnind observații fine, pătrunzătoare care vor rămîne, cu siguranță. În studiul despre Alecsandri- omul de lume aflăm că poetul cultiva scrisoarea că un mijloc de mondenitate și rafinament spiritual, neexistînd, aici, intenționalitatea artistică. A știut, toată viața, să-și ocrotească o existență senina, de beatitudine, ferindu-se iarnă de frig (de care a suferit constant), fie în căldură bine întreținută a
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
și la Junimea. Niciodată nu va fi îndeajuns prețuit faptul că, tot primind corespondență de la Ion Ghica, a intuit artisticitatea epistolierului, îndemnîndu-l să le compună, adresîndu-le lui, marele său prieten încă de pe vremea studiilor pariziene. Încît, se știe, nașterea vestitelor Scrisori către Vasile Alecsandri ale lui Ghica, operă memorialistica de mare rafinament, exemplu măiestru de expresivitate involuntara i se datorează poetului. Fine sînt aprecierile din eseul Caragiale - marele mim. Are dreptate dl Alexandru Săndulescu, Caragiale mimă, ca geniu, tot ceea ce scria
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
în bucățile literare, cheltuind, deci, enormă energie, producția să beletristica s-a anemiat cu totul aproape, lipsindu-i convivii condeiul a rămas paralitic. Dar nu e această corespondență, aparent banală, o efectivă opera literară? Ce altă este decît mare literatura scrisoarea către Alecu Urechia în care descria vizita lui Delavrancea la Berlin, în drum spre Paris? E aici efectiv (mă bucură că mă întîlnesc în opinie cu dl Alexandru Săndulescu), o bucată din "momente". De aceea, tocmai, dl Ion Vartic a
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]