KorAP: Find »[drukola/base=scuipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...139 >

3,463 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

din nou să urle. Mă frec pe fața uscată și iau o gură de cappuccino, când îmi dau seama că am luat paharul greșit - cel rece ca gheața de acum patru ore. Câh. Câh. Și nu prea pot să-l scuip peste masă. Înghit cappuccino-ul de-a dreptul grețos cu o grimasă. Luminile fluorescente îmi pâlpâie în ochi și mă simt golită. Rolul meu, în toate aceste megatranzacții, este pe partea financiară - așa că eu sunt cea care a negociat acordul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
uit la Trish în tăcere preț de câteva clipe. Undeva, sub toată această stare de confuzie și de șoc, revine ușor la viață vechea Samantha. Îmi simt ambiția adânc înrădăcinată ridicându-și capul și amușinând aerul. Suflecându-și mânecile și scuipând în palme. Nu sunt în stare să bat nu știu ce fată-cu-diplomă-în-cordon-bleu ? N-am picat la nici un interviu în viața mea. N-o să încep acum. — Deci. Trish se uită pe listă. Te pricepi la spălat toate felurile de rufe ? — Am câștigat un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
absolut nici urmă de maniere. Mă tratează ca pe o sclavă de pe plantație. Trebuie să-i despachetez lucrurile... și să-i fac amestecul ăsta idiot de cafea fără cofeină... — Eu în locul tău știi ce-aș face, spune Nathaniel. I-aș scuipa în cafea. — Îh ! Mă strâmb. Nu fac așa ceva. Pun cafea în filtru, după care adaug și o linguriță de cafea fără cofeină. Nu-mi vine să cred că-i fac mendrele idioate. — Nu te enerva din cauza ei. Nathaniel vine la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
făcut în viața mea. Au ! Fuck ! Își duce mâna la față. Asta pentru ce naiba a fost ? Ziariștii s-au strâns ciorchine în jur și ne asaltează cu întrebări, dar îi ignor. Tu mă pui în situații jenante, îi spun aproape scuipându-l. Ești un zero barat în comparație cu el. Un zero barat. Spre groaza mea, simt că ochii mi se umplu de lacrimi. Trebuie să-l găsesc pe Nathaniel. Chiar acum. Totul e în regulă ! Totul e în regulă ! răcnește Hilary, pogorând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

privi peste umăr. Cei care tocmai ieșiseră de sub apă Îmi făcură semn să urc. - Ugum ți-a dat să bei, se răsti bătrânul. Bețivul. - Bețivul?! - m-am mirat. - Te doare capul și Încă vrei să verși. Bețiv. Spunea cuvintele de parcă scuipa oasele de pasăre după ce le supsese de toată carnea. Am Înțeles ce vroia să spună. - Ieri pe vremea asta am băut prima burtă de vin, am răspuns. Nu sunt bețiv. - Tu, nu. Ugum este, spuse uscățivul. Tu ești doar gălăgios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
omul legat, am scrâșnit. Mă mai lovi o dată și se pregăti să mă joace În picioare când, cel rămas afară Îi strigă: - Stai! Vindecătorul Îl vrea Întreg pentru noaptea ce vine. - Da? făcu primul și se ghemui În fața mea. Mă scuipă și rânji. Mă scuipă din nou și apoi mă pălmui. Mai vorbești cu vorbele Tatălui? Ia zi, mai vorbești? Bun Înțeles că mai vorbeam: - Ești neam de șobolan, nu de bivol! Numai șobolanul te mușcă de călcâi atunci când nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Mă mai lovi o dată și se pregăti să mă joace În picioare când, cel rămas afară Îi strigă: - Stai! Vindecătorul Îl vrea Întreg pentru noaptea ce vine. - Da? făcu primul și se ghemui În fața mea. Mă scuipă și rânji. Mă scuipă din nou și apoi mă pălmui. Mai vorbești cu vorbele Tatălui? Ia zi, mai vorbești? Bun Înțeles că mai vorbeam: - Ești neam de șobolan, nu de bivol! Numai șobolanul te mușcă de călcâi atunci când nu-l vezi! Tatăl o să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
dau afară și m-am chircit: apa aia limpede și frumoasă era sărată potroacă! Nici cea mai veche carne pusă la păstrat nu era așa de sărată ca marea asta blestemată! Enkim tușea de-și dădea mațele afară, iar Runa scuipa mai abitir decât o mâță Încolțită. - Tatăl din Cer Își bate joc de noi, zise ea. Păcat de atâta apă bună. Ne-am dus Înapoi pe nisip și ne-am Întins la soare. Încă nu era cald, iar Runa se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
făcut cuvintele tale? Au așezat la aceeași masă neamuri pornite numai și numai să se lupte Între ele. - Moru nu se gândea numai la prietenii din astea Între neamuri. Anumite prietenii, zicea el, fac bine. - Ooh, da, făcu Minos și scuipă Într-o parte. Se ridică de pe piatră și mă Îndemnă să vin după el. Era după-amiază, era senin și era răcoare. Îmi arătă satul lui răspândit pe povârnișul muntelui, cu case pierdute printre copacii aceia În care creșteau fructele mărunte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Valuri moi kelib și apa verde peste gheață? Vreau Tokeba! - Vrei Tokeba, pui la păr! La un moment dat, Vishu se Încruntă și se aplecă mult peste marginea luntrei. Cufundă mâna În apă și Își umezi buzele și limba, apoi scuipă. Mai stătu o vreme și se uită În Împletitura de lăstari pe care o lăsase pe fundul luntrei. Se uită la cer și se strâmbă, după care dădu drumul unor bobi care prinseră a se legăna Între lăstari. Încet-Încet, fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
doar o parte din neamul lui Gupal nu era precum Dupna, pentru că mulți o luaseră după scofâlcit, sporovăind În gura mare, Într-o limbă pe care n-o pricepeam defel. Câțiva pufniră În râs, iar Dupna trase spre noi un scuipat peste umăr, din mers. Abia atunci mi-am spus păsul. - Avem o femeie care trebuie să aducă prunc pe lume. E femeia mea. Gupal căscă ochii și dori să mai spună ceva, În felul acela care se prinsese atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ei. Te pomenești că, asemenea tuturor oamenilor mari, nu mai știam să privesc iscoditor la lucruri, ceea ce, știi bine, e semn de moarte. Am ieșit din casă și am trecut atât de aproape de Logon Încât i-am simțit răsuflarea. El scuipă În urma mea, iar mărunțeii Îl Împunseră cu sulița În șale, cât să-i amintească cine prinsese pe cine. Logon scuipă din nou Însă. - Lăsați-l, am spus. Măi Enkim, măi... am Început, dar iarăși n-am știut ce să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
semn de moarte. Am ieșit din casă și am trecut atât de aproape de Logon Încât i-am simțit răsuflarea. El scuipă În urma mea, iar mărunțeii Îl Împunseră cu sulița În șale, cât să-i amintească cine prinsese pe cine. Logon scuipă din nou Însă. - Lăsați-l, am spus. Măi Enkim, măi... am Început, dar iarăși n-am știut ce să-i spun. Și eu, care te-am izgonit... - Nu m-ai izgonit, stăpân al vorbei... Ce? Ai și uitat cum am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
nu-mi amintesc! - Ce facem cu Logon, măi Krog, măi? Întrebă Kikil. - Îl legăm și-l târâm după noi. Să muncească pentru noi cu brațele și cu picioarele, ca să-l dezvățăm să mai dea din gură. Logon fornăi, gata-gata să scuipe din nou, dar mărunțeii Îl Învățaseră deja și-l plesniră cu putere, Îndoindu-l de șale. M-am apropiat de el. - Ce te-a făcut să bați atâta drum după mine, măi Logon? Ce poftești tu? Nu-mi răspunse. - Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

trebuie Înmânat numaidecât. Englezii preferau valuta forte. Unul dintre negociatorii germani era evreu. Când Lloyd George și‑a pierdut răbdarea, i‑a cășunat pe acesta: a ticluit o uimitoare imitație ovreiască a omului; chircindu‑se, gheboșându‑se, târșâindu‑și picioarele, scuipând, sâsâind s‑urile, proiectându‑și posteriorul În afară, parodiind mersul unui evreu cu platfus. Toate acestea au fost descrise de Keynes prietenilor săi din grupul Bloomsbury. Ravelstein nu avea o părere prea bună despre intelectualii din grup. Îi displăceau gustul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Crillon” nu urmărisem decât să‑l consolez pentru că vărsase cafeaua concentrată de la „Flore” pe sacoul lui nou‑nouț. Dar Abe nu voia să fie consolat pentru că era ceea ce era. Ar fi preferat să râd de el, să‑l zeflemisesc că scuipa și i se scurgeau balele și‑i tremurau mâinile de stângăcie și febrilitate. El se delecta cu comediile bufe, cu gagurile răsuflate ale vodevilurilor, cu observațiile usturătoare, cu insolențele și hazul grosolan. Așa Încât n‑a fost deloc impresionat de amabilitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
avea să revină curând acolo. Trebuia să renunțe și la apartament. Va trebui să‑l abordeze cu tact pe proprietarul lui aristocrat, pentru a‑l determina să‑i restituie le dépôt de garantie. Zece mii de dolari. Poate că o să‑i scuipe banii, poate că nu. Spunea că Îi Înțelege sentimentele. Era cel mai frumos, cel mai rafinat apartament În care locuise vreodată. Ravelstein nu conta pe recuperarea garanției, deși era introdus În cercurile academice franceze. Avea o droaie de legături importante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
față și, cu un gest al mâinilor, a schițat pentru cei prezenți imaginea unui evreu hidos care Înșfacă lacom o pungă de bani. Ochii Îi sclipeau, iar cuvintele Îi țâșneau cu un dispreț atât de violent, Încât părea să le scuipe. Antisemitismul, care nu zace prea adânc Îngropat Într‑o asemenea adunare, se trezise acum În inimile tuturor. Fiecare dintre cei de față Îl privea pe Klotz cu un covârșitor dispreț și dezgust, iar bietul om se ghemuise pe scaun, ferindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

niște viermi. Așteptăm și noi să roadem firimiturile care vor cădea de pe gâtul dumneavoastră. De aceea vă zic... Nu vă lăsați! ARTUR: Și ce vrei să fac? Ce vrei? GARDIANUL: Rupeți-le gura! Făceți-i să se târască la picioare! Scuipați-i! Călcați-i! Lăsați-i să facă pe ei de frică! Zdrobiți-i! Să-și rupă hainele, să vă roage, să vă implore! Să vă cadă în genunchi... Ș-apoi... (Visător.) privindu-i de sus... muriți demn, cu zâmbetul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-i tai capu’ lu’ domnu’. CĂLĂUL (Gata să leșine iar.) Nu, niciodată! GARDIANUL: Da’ ce ai împotriva lui? Ce nu-ți place la el? CĂLĂUL: Păi, așa arată un osândit? ARTUR ( Atins.): Dar cum ai vrea dumneata să arate? CĂLĂUL (Scuipând cu silă.): Ce-am ajuns, ce-am ajuns... (Îl măsoară pe ARTUR, apoi, decis, către GARDIAN.) Bine. Leagă-l de picioare. GARDIANUL: Mai încolo. Acu’ facem o plângere. CĂLĂUL (Electrizat.): V-ați dilit? GARDIANUL: Tu nu vezi cum plouă? Trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Ce-ți pasă cum este? Tu gândește-te la cum ar trebui să fie. ARTUR (Sever.): Deci: Către guvernatorul orașului... GARDIANUL (Scrie și silabisește.):...na-to-rul... o-ra-șu-lui... CĂLĂUL: Urât, foarte urât! Tot la vorba mea o s-ajungeți! Scoate o secure veche, scuipă și începe s-o curețe.) ARTUR: Eu, Artur-osânditul, mă plâng pe față cu următoarele... GARDIANUL:...mă-toa-re-le... ARTUR: Doresc să fiu executat conform regulamentului... GARDIANUL:...tu-lui! ARTUR: Semnul exclamării... GARDIANUL:...mării... CĂLĂUL (Bolborosind pentru sine.): Semne proaste. Pfui! ARTUR: Doresc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
o să iasă... BRUNO: Taci! GRUBI: S-a-ncurcat de tot. N-o să iasă. BRUNO: N-are-a face. (Pauză; lucru intens; se aud sunetele și scrâșnetele ustensilelor.) BRUNO: Trage! GRUBI (Gâfâind.): Nu pot. BRUNO: Trage! Trage de țeastă! Uiii... GRUBI: Vrei să scuipi sânge? BRUNO: Acum! Acum! Rupe! GRUBI: Na! BRUNO: Ține-o! Izbește! Izbește! GRUBI: Na! Na! Na! Fir-ar a dracului! Mi se-ntorc mațele. BRUNO: Taci! Trage-aici! Trage! Strânge! Dă vârful! Unde-i vârful? GRUBI: L-am lăsat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
revine... S-a gâtuit aseară, pe-ntuneric... GRUBI: Trage! BRUNO (Gâfâind.): Nu pot. S-a-ncurcat. Tu nu vezi c-a tăcut de tot? GRUBI: Trage! Trage de încheietură, fir-ar să fie de încheietură! BRUNO: Vrei să-ncep să scuip sânge? GRUBI: E-te-te! Acum! Rupe! BRUNO: Na! (Pentru sine.) Degeaba... Asta nu-și mai dă drumu’... GRUBI: Ține-o! Izbește! Izbește! BRUNO: Na, na, blestematule! Mi se-ntorc mațele. GRUBI: Trage! Trage! Unde-i vârful! BRUNO: L-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cutremurarea pielii. În timp ce PARASCHIV cântă, MACABEUS se trezește. Rânjește. Se întinde. Cască. Se scarpină. Se încheie la pantaloni. Își suge o unghie. Își trosnește degetele. Îi cârâie burta de foame. MACABEUS: Cânți ca o cizmă. PARASCHIV (Se oprește o clipă, scuipă, reia.) (Pauză.) MACABEUS: Mi-e foame. PARASCHIV (Se oprește o clipă, scuipă, reia.) MACABEUS (Privindu-și cu dispreț țigara.): Ce scârbă! (Pauză.) MACABEUS (Privind în sus.): A trecut? PARASCHIV: A trecut. (Pauză; PARASCHIV scoate muștiucul, îl șterge atent de salivă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Se scarpină. Se încheie la pantaloni. Își suge o unghie. Își trosnește degetele. Îi cârâie burta de foame. MACABEUS: Cânți ca o cizmă. PARASCHIV (Se oprește o clipă, scuipă, reia.) (Pauză.) MACABEUS: Mi-e foame. PARASCHIV (Se oprește o clipă, scuipă, reia.) MACABEUS (Privindu-și cu dispreț țigara.): Ce scârbă! (Pauză.) MACABEUS (Privind în sus.): A trecut? PARASCHIV: A trecut. (Pauză; PARASCHIV scoate muștiucul, îl șterge atent de salivă; pune muștiucul la loc și continuă.) MACABEUS (Furios.): Las-o dracului de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]