5,253 matches
-
vrei să te servesc, se oferi Aldo? Un pahar cu lichior, sau unul cu vin? - Lasă, aștept să se așeze la masă Maria - Rosa cu Doina și atunci ce vor dori ele, voi gusta și eu. - Bine. Pe noi ne scuzi, suntem la un pahar cu vin ca pescarii și începu să râdă, ciocnind paharul de cel al lui Vicenzio. Imediat au intrat și cele două prietene cu farfuriile pline cu bunătăți din care ieșeau aburii împrăștiind un miros amețitor de
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377833_a_379162]
-
în cameră. Avea la ce să mediteze. Aflase în timpul mesei că vor pleca spre Torino a doua zi după amiază, deci ar fi suficient timp să se întâlnească cu Giacomo dacă așa i-a promis acestuia. Dar cum să se scuze față de prietenii săi că iar pleacă de una singură? Va vedea la fața locului cum se va descurca. Referință Bibliografică: ADRIANA - roman în lucru capitolul xv / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1534, Anul V, 14 martie 2015
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377833_a_379162]
-
fi să își păstreze calmul. Și tu să ai grijă de tine! Te pup!... Bine! Voi aștepta telefonul tău... Da! ... La ora 21.00, este bine. Închizând mobilul, ridică telefonul fix și formă numărul Dorinei. - Alo! Dorina? Te-am trezit?... Scuză-mă, draga mea! Emanuela, sunt. Ai ceva, noutăți, pentru mine? - Bună, Emanuela! se auzi vocea somnoroasă a Dorinei în receptor... Nu! Din nefericire, nimic nou. Nimeni nu scapă o vorbă. Am încercat să aflu de la personalul care a intrat în
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
Ce faceți pe aici? - Ce fac pe aici?! Da, bună întrebare! Am o finuță aici și cunoașteți această situație. Dar, curios... De ce mă întrebați ce fac aici? Erați obișnuită să mă vedeți zilnic în ultima vreme chiar pe aici... - Mă scuzați...! Ăăă..., aveți dreptate, dar credeam..., credeam că știți..., îngăimă asistenta devenind tot mai lividă, dându-și seama că a vorbit mai mult decât trebuia. - Ce să știu?... Ce ar trebui să știu? Ce s-a întâmplat? Vorbiți odată! S-a
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
mă mai fierbe! - Ha, ha, ha! Dacă are vreo șansă, râdea Sebastian vesel în continuare. - S-o iei de soție? - Nu neapărat asta. Dacă are vreo șansă să-i răspund cu aceleași sentimente, să-i pot "aparține". - Ce dracu, Sebastian! Scuză-mi expresia, vrea să te cumpere sau ce vrea? - Ha, ha, nici chiar așa! Dacă putem să ne mai vedem, să discutăm, să ne apropiem sentimental unul de celălalt și să se pornească acel click cum s-a exprimat ea
ROMAN , CAP. PATRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378038_a_379367]
-
sau ce vrea? - Ha, ha, nici chiar așa! Dacă putem să ne mai vedem, să discutăm, să ne apropiem sentimental unul de celălalt și să se pornească acel click cum s-a exprimat ea. - Hi, hi, ești un caraghios Sebi, scuză-mă te rog, dar nu vreau să te jignesc! Cum să se declanșeze acel click, că nu înțeleg? - Adică și eu să mă îndrăgostesc de ea. Asta voia să spună. - Ai putea? - De unde să știu? Tu ai putea s-o
ROMAN , CAP. PATRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378038_a_379367]
-
ochii deschiși, în care mă complac în ultima vreme, neavând altceva mai bun de făcut. Pe la nouă aud pașii grăbiți ai lui David, apoi inconfundabila sa bătaie în ușă. - Intră! - Nu v-aș fi deranjat pentru nimic în lume, se scuză el, dar mi s-a părut importat să vă informez că prințesa a ieșit la plimbare și se îndreaptă spre munți! - Roagă-l pe Pierre să mi-l trimită în cinci minute pe Allan! - Cred că vă așteaptă în față
DRUMUL APELOR, 50 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376311_a_377640]
-
pe sub neglijé-ul ei, îi simt brațele în jurul gâtului, gura, corpul puternic ( surprinzător de elastic! ) aliniindu-se cu corpul meu, încordându-se, mai întâi, apoi abandonându-se, și lacrimile. - Mai dă-mi o țigară! Îi întind pachetul cu un aer vinovat. - Scuze dacă am fost prea dur! - Stai liniștit, a fost super. Continuăm să ne bem cafelele și să fumăm în liniște. Momentul de vrajă a trecut. Revenim la problemele noastre cotidiene, de care nu scăpăm nici în asemenea momente: eu la
DRUMUL APELOR, 38 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376317_a_377646]
-
și a fost împușcat cu toți mexicanii lui. N-a mai rămas nimeni care să vă toarne, iar eu n-am niciun interes, cu toate că m-ați suspectat pe nedrept. Las ochii în jos. - Așa păreau lucrurile atunci! încerc să mă scuz, destul de penibil. M-am lăsat influențat de Thomson! - Pe el îl înțeleg, ține din cale afară la Ingrid. L-am iertat și te iert și pe tine! - N-am cuvinte să-ți mulțumesc, îi răspund și-l îmbrățișez. Voquin mă
DRUMUL APELOR, 27 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376324_a_377653]
-
fi foarte greu fără tine! Și-și completează cuvintele c-o îmbrățișare scurtă și cu un sărut, întrerupt de ciocănitul discret al lui David ( presupun ). - Intră! E chiar David. Cu două pahare de șampanie. - A trebuit să tai lacătul! se scuză el pentru întârziere. Vă asigur că nu se va mai întâmpla! Luăm cupele și-l lăsăm să plece. - Noroc! închină Ingrid. Să fie într-un ceas bun! - Nu rămâi peste noapte! o întreb, simțindu-i încă pe buze sărutul acela
DRUMUL APELOR, 45 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376331_a_377660]
-
stări și nu mă învăț minte. În timp ce-l aștept pe Ali să-mi aducă micul dejun, ca în fiecare dimineață, reflectez grav la toate acestea, întrebându-mă dacă n-ar fi timpul să renunț. - A trebuit să aștept puțin, se scuză el, restaurantele se deschid la opt, iar acum nu-i decât șapte! - Nu-i nimic. - Mai doriți ceva? Îmi ridic ochii spre el întrebător. - Nu, mulțumesc. Tu ai auzit vreodată de Kamoho? E rândul lui Ali să facă ochii mari
DRUMUL APELOR, 58 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376336_a_377665]
-
jumătate de sticlă. Mulțumesc. Mă asistă cât timp mănânc, după care mă anunță ceremonios. - Un domn vrea să discute cu dvs! Apreciez preocuparea lui de a ordona lucrurile în funcție de importanța lor. - Poftește-l! Voquin își bagă capul prin ușa întredeschisă. - Scuză-mă că te deranjez de la masă, vin mai târziu! Îi fac semn să intre. - Tocmai am terminat. - Nu voiam decât să-ți mai mulțumesc încă o dată. Mi-ai salvat viața! - Lasă, e prea mult spus! - Deloc. Am vorbit cu căpitanul
DRUMUL APELOR, 57 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376335_a_377664]
-
o fată din echipaj, pe Diana. Nu puteam risca să-l expun pe micuț! - Nu era soțul meu, ci un prieten! precizează Ingrid. El este soțul meu! Și arată spre mine. Fata îmi întinde mâna sfioasă. - Vă rog să mă scuzați, domnule... - Vernescu, poți să-mi spui George, o încurajez Și eu sunt român! - Vorbiți românește? - Cum auzi! Și aș vrea ca și Pierre să învețe! - Mai târziu, domnule George. E prea devreme acum! O las să-l ia în primire
DRUMUL APELOR, 61 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376339_a_377668]
-
greșeli. Te strig și universul se supără. Nu se așteapta la deranjuri din partea mea, dar explicația mi-o voi ține în gând. Consum energie și nimeni nu are dureri de suflet. Am atâtea de explorat și tu nu ești aici. Scuză-mi insistențele, dar nu am control la pasiune. Mi-e teama să nu-ți fie rău de atâtea întrebări puse de mine, de aceea te voi întreba în gând. Să ținem taina ascunsă de toți, ne poate ofili iubirea, asta
CÂND TU NU EŞTI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376384_a_377713]
-
ce face, o fi venit omul după dolari și a considerat că poate să intre cu forța în socialismul liberal. Poloneză mea făcea un duș, de aici toată confuzia, întreb - Și doamna este bine - Da nu vrea să facă plângere - Scuzați-mă dar ce sunt aceia dolari? A fost clipă în care s-au privit cu subînțeles, ușor mustăcind și minunați de inconștiență mea de a pleca cu 30 de oameni în responsabilitate și s- au retras luându-și un sec
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE X de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376539_a_377868]
-
zi, s-a legat o relație strânsă între ea și pacienți. - Andreea, Andreea! Tu nu auzi? Ce este cu tine? Vizita a luat sfârșit și tu nu mă auzi. Vreau să mă duci în camera mea, te rog. - Oh, da, scuzați vă rog, domnule Rothe. Mă bucur că ați avut prilejul să petreceți un timp plăcut alături de soția dvs. - Ah da? A fost aici? Spuse pacientul care uitase că tocmai fusese vizitat. - Dar, Andreea, mi-a venit o poftă nebună să
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
porni ca un condamnat să-și înfrunte soarta. Deschise ușa dormitorului, dar scoase un strigăt și sări în lături, speriat. În cadrul ei, Lea stătea pregătită să bată, dar își retrase mâna instinctiv, speriată la rândul ei, de reacția băiatului. - Cris, scuză-mă că te-am speriat! se scuză ea, uluită de expresia lui. Tocmai veneam la tine, să stăm de vorbă! - Și eu aveam aceeași intenție, dar mi-ai luat-o înainte! Lea, am făcut o mare prostie și nu am
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
soarta. Deschise ușa dormitorului, dar scoase un strigăt și sări în lături, speriat. În cadrul ei, Lea stătea pregătită să bată, dar își retrase mâna instinctiv, speriată la rândul ei, de reacția băiatului. - Cris, scuză-mă că te-am speriat! se scuză ea, uluită de expresia lui. Tocmai veneam la tine, să stăm de vorbă! - Și eu aveam aceeași intenție, dar mi-ai luat-o înainte! Lea, am făcut o mare prostie și nu am nici o scuză! Adică... aș avea, dar nu
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
porni ca un condamnat să-și înfrunte soarta. Deschise ușa dormitorului, dar scoase un strigăt și sări în lături, speriat. În cadrul ei, Lea stătea pregătită să bată, dar își retrase mâna instinctiv, speriată la rândul ei, de reacția băiatului.- Cris, scuză-mă că te-am speriat! se scuză ea, uluită de expresia lui. Tocmai veneam la tine, să stăm de vorbă!- Și eu aveam aceeași intenție, dar mi-ai luat-o înainte! Lea, am făcut o mare prostie și nu am
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
soarta. Deschise ușa dormitorului, dar scoase un strigăt și sări în lături, speriat. În cadrul ei, Lea stătea pregătită să bată, dar își retrase mâna instinctiv, speriată la rândul ei, de reacția băiatului.- Cris, scuză-mă că te-am speriat! se scuză ea, uluită de expresia lui. Tocmai veneam la tine, să stăm de vorbă!- Și eu aveam aceeași intenție, dar mi-ai luat-o înainte! Lea, am făcut o mare prostie și nu am nici o scuză! Adică... aș avea, dar nu
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
el tăcerea apăsătoare, ridicându-se de la masă, încruntat. Nimeni nu răspunse, dar privirile furișe se întâlniră involuntar, ca să se plece imediat, încurcate. - Am terminat, deja! Te urmez imediat, tată! replică ea, cu prefăcută voioșie. - Mamă, Cris, vă rog să mă scuzați! Citește mai mult În salonul imens tăcerea protesta deranjată doar de clinchetul sporadic al tacâmurilor, care cercetau circumspecte conținutul farfuriilor. Familia Cernat se adunase ca de obicei în jurul mesei, dar prânzul nu părea să aibă prea mare succes. Liviu formula
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
el tăcerea apăsătoare, ridicându-se de la masă, încruntat. Nimeni nu răspunse, dar privirile furișe se întâlniră involuntar, ca să se plece imediat, încurcate.- Am terminat, deja! Te urmez imediat, tată! replică ea, cu prefăcută voioșie.- Mamă, Cris, vă rog să mă scuzați!... XVI. DILEME ( FRAGMENT 28), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2239 din 16 februarie 2017. Baia revigorantă sub clar de lună, în apele calme și răcoroase ale serii, limpeziseră considerabil mintea tulburată de incertitudini, dor și tentativele disperate de
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
acum, când avea atâta nevoie de el... - Ai venit Simona? Ce bine. Hai, intră! își întâmpină ea prietena și, imediat după ce aceasta trecu pragul, închise ușa în mare grabă, încercând vizibil să-și ferească privirea și intră grăbită în bucătărie, scuzându-se. Apucă cele două ceșcuțe pentru cafea și, imediat după ce le ridică, abia salvă una din ele să nu-i cadă. Ambele mâini îi tremurau foarte rău. Cu greu le-a adus și le-a așezat pe o măsuță. Simona
ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
-
îți retez căpățâna! Se ridică în picioare, își tamponă cu batista sângele care-i curgea și se apropie de Mărțișor șuierând: - Dai în mine, mă? Dai în mine? - N-am vrut, domnule căpitan! V-am zis să vă feriți! se scuză Mărțișor. - Aha, râzi de mine, dai în mine, ai? Și se repezi turbat către Mărțișor, cu capul înainte. Acesta se feri cu iuțeală, astfel că năprasnica lovitură a căpitanului lovi din plin peretele care vibră sub colosala forță. Căpitanul căzu
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
furie că nu pot poseda imediat această făptură, care, din clipa când am cunoscut-o, mi-a schimbat întregul curs al vieții. Ni se părea la amândoi că noaptea întârzia prea mult, că nu mai venea odată momentul să ne scuzăm și să ne retragem în camera noastră, să putem savura liniștea dormitorului și intimitatea acestuia, fără ca cineva să ne mai oprească de la nepotolita dorință de a ne linge buzele ce au gustat din dulcea miere a iubirii. În sfârșit, a
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]