2,366 matches
-
la nimicul zilelor ce l-ar fi încleștat în pustia și oribila curgere a deșertăciunii? În anumite clipe, totuși, îl invidia pe Carlo, ar fi vrut să aibă și el ingenuitatea acestuia, felul de a-și povesti halucinațiile cu atâta seninătate și împăcare. Povestea despre șarpe exact cum alții ar fi povestit că au fost la câmp să sape sau să culeagă măsline. M-au mai întrebat dacă îmi fusese frică când am văzut șarpele deschizând gura și arcuindu-se înainte de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
concluziile forțate și erorile evidente pentru un specialist sunt ascunse sub insinuări ocolite. Nu la fel se întâmplă în presă, în materiale de scurtă durată, adeseori cu caracter de pamflet, cu un ton extrem de agresiv și uneori vulgar, enunțarea cu seninătate a unor aberații, fără nici o argumentare științifică, atacuri directe la persoană, ton șovin și chiar rasist, inventarea unor noțiuni și susținerea unor teorii hilare. Încă din 1993 agrarienii au trecut la o puternică ofensivă mediatică, accentuată după câștigarea alegerilor
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și opoziția intratabilă față de dogmatica stalinistă. Numitorul comun este dat de întoarcerea către Maiorescu: ultima generație post junimistă de dinainte de comunism (de la Șerban Cioculescu la Vladimir Streinu și Pompiliu Constantinescu) este și cea care reabilitează, prin echilibru și luciditate, imperativul seninătății umaniste pe care junimismul îl impusese ca standard cultural. Ceea ce putea apărea ca „reacționarism“ devenea, în circumstanțele liberticidului de după 1940, o parte esențială din canonul rezistenței. Examinat din acest unghi de abordare al anului 1940 și al anilor de până la
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
care se încăpățânează să creadă în evoluție, nefiind ademeniți de vocea ispititoare a mesianismului. Reflecția Junimii este un port către care ne putem îndrepta oricând - farul ce veghează aici duce mai departe, spre largul oceanului tulburat al pasiunilor și resentimentelor, seninătatea lucidității și încrederea în spiritul critic, ca alternativă la fanatism.
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
și pentru Lege, asaltați fiind de dușmanii lor, în chip necinstit, în zi de sâmbătă, au preferat mai degrabă să expună trupurile lor nude loviturilor dușmane, decât să lupte și astfel să încalce sabatul. Așadar, s-au oferit morții cu seninătate. Însă, macabeii, reflectând că, astfel putea pieri tot poporul, au răzbunat moartea inocentă a fraților lor chiar și sâmbăta. 3.2.2. Vasile cel Mare, episcop de Capadocia Sfântul episcop Vasile cel Mare (329-379) în îndemnul său la viața ascetică
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o primă perioadă de trei ani, în care s-au aflat printre cei judecați. 1.2. Actele recrutului Theogenes, martir Aceste acte ne descriu mărturia tânărului creștin Theogenes, de a rămâne fidel credinței în Cristos. Deși torturat peste măsură, prin seninătatea sa ne arată transparența ideilor creștine, dominând întreaga descriere cu pacea sa sufletească, spre surprinderea dușmanilor săi. Profețiile sale, deși făcute în auzul celor vizați (Acte, 6), nu reușesc să modifice comportamentul călăilor care se umplu inițial de mânie (Acte
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
precum în tribunalele americane, a folosi prezumpția de nevinovăție. Cu alte cuvinte, discursul este "nevinovat" până la proba contrarie; ce ar putea, realmente, constitui, "proba contrarie" în criticismul retoric?. Să trecem, însă, mai departe. Iată că a doua "denaturare" întreprinsă cu seninătate de președintele Nixon o constituie, după Campbell, denaturarea chestiunii "fundamentale [...] (ce se referă la adăugirea mea) de ce și în ce mod s-au implicat Statele Unite în (războiul din adăugirea mea) Vietnam în momentul inițial?"292. Explicația "dubioasă"293 a președintelui
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
i se poate asocia și aspectul volitiv din sistemul personalității, care-i face, de exemplu, pe unii oameni să dea convingerilor lor o fermitate atât de mare, Încât pot să reziste unor influențe chiar bestiale sau să Înfrunte moartea cu seninătate. Chiar și actul introspecțiunii Își impune caracterul său subiectiv, el realizând o cunoaștere despre sine limitată, dominată de vanități sau de diferite dorințe și sentimente neîmplinite ale persoanei (libertatea interioară a fiecăruia, atât cât poate ea exista, derivă așadar În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
poeziei, asupra vieții și asupra morții. Subordonată acestei viziuni, poetica Anei Blandiana suferă, însă, o modificare, odată cu volumul Stea de pradă (1985): "pe de o parte, ochiul retrece la esențe, la radiografia realului, la matricialul din urmă, pe de alta, seninătatea visător-somnoroasă a elegiilor din Octombrie, noiembrie, decembrie face locul unei atitudini mai puțin calme, cu accente iritat-revoltate. Se înmulțesc imaginile expresioniste. Tabloul e scăldat într-o lumină rece și dură"125, înregistrându-se "o accentuare a unor latențe dramatice fără
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
îmbrățișează cu multă afecțiune, cu ocrotire, întocmai ca pe un copil) Doamne, ce bine-i să te văd rîzînd! Mina, așa te vreau! Să rîzi, să fii așa cum te știu de cînd eram mici de tot. Mina: (acum cu o seninătate din care însă, nu lipsesc norii încordării) Vera, stai jos, vreau să-ți spun ceva... Vera: Bine, dar să-mi spui ceva de care să rîdem iar... Mina: M-ai întrebat de ce-am schimbat lucrurile acelea. Vera: Da. De ce
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
întregii figuri. Buzele sunt o floare nedesfăcută, dar orientată spre exterior, partea avansată a nasului are dublu sens, în sus și în jos. Constelația exactă a acestor vectori variază odată cu fiecare reprezentare. Dispunerea sa simetrică poate crea o oază de seninătate clasică, adesea în contrast cu o structură complexă a corpului și îmbrăcămintei. Dar un chip poate fi încercat de tensiune, gâtuit de emoție, micșorat sau înclinat de perspectivă. Într-un stil nerealist, simetria trăsăturilor poate fi deformată și tensiunea poate fi astfel
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
condiția artistului, setea de cunoaștere și sentimentul iubirii) concretizate în trei capitole cu titluri semnificative. Poetul sublim este și el pus în opoziție cu filozoful, ce îndeamnă prin Marele Anonim la potențarea misterului: "Îi lipsește lui Nichita Stănescu o anume "seninătate" pe care o descoperim în lirica blagiană." Urmează dosarele aprofundate ale poeților Marin Sorescu și Adrian Păunescu, grefate pe interesul pronunțat al criticii pentru acești poeți la ora respectivă, dar și aici arta portretului poetic se impune fără a se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dulcele păcate/ ș-au plâns și râs cu ochiul vinovat". Universul balcanic ne trimite la Anton Pann, Ion Barbu, G. Magheru. Așezat la mijloc de "Rău și Bun", viii sunt legați de cei morți, astfel că moartea este privită cu seninătate. Îi lipsește poetului credința în superioritatea acestei lumi în care se refugiază, de aici sentimentul de groază generat de ferocitatea secolului, apocalipsa nopților ne trimit la Trakl: "Edict cu animale care dorm tihnite/ în câmpuri cu ovăz și mentă ninsă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lut,/ Fața mea-i de-acum bătrână/ ca un drum de morți bătut." Cezar Ivănescu își pune cântecul sub semnul bocetului și ca muzică și ca atitudine; sentimentul morții, ce străbate poezia de la primul volum la ultimul, stă sub semnul seninătății și al resemnării: Când te va-ndemna iubirea/ Mă vei căuta cum sunt,/ Să mă duci cu mâna albă-n/ Locuința de pământ". Sau se autodefinește ca un rapsod melancolic, solitar, cu fața întoarsă spre moarte, "suflet ce s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Te umple cu vin să te sorb." La "Voroneț" poetul se redescoperă; el se confundă cu urmașii acestei lumi de albastru, căreia i se confesează. Va emoționa prin adevărurile spuse simplu, într-un spirit armonic și echilibrat, ce amintește de seninătatea clasicilor: "Albastru mineral/ e cel din casele țărănești./ Lui Rareș i-am găsit asemuirea cu Ștefan/ și cu un frate al tatei". Într-un limbaj plastic, la Tiberiu Utan, trecutul este un exemplu de înălțime spirituală, de învățătură. Strămoșii "Ostașii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
al culorii și al nuanțelor. În poezia lui Ioan Alexandru simțim o creștere de la notația senzațiilor în context cu natura, cu existența, la neliniștea generată de elementul perisabil al vieții; contactul cu Hölderlin, cu Rilke, îi creează acea liniște și seninătate în fața durerilor cutremurătoare. Un rău originar, ca la L. Blaga, condiționează tragic fondul existenței umane. Așa se explică conținutul dezolant al poemelor "Ținut", "Cât infern", sau "Iulie", unde peisajul ne trimite la poemul "Cuptor" al lui G. Bacovia: "pământu-n cimitir
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ceea ce reușește Nichita este crearea unei dispoziții de reflexivitate, în sensul descoperirii adevărurilor cândva valabile, azi cu valoare istorică, a adevărurilor absolute care generează nesiguranță și spaimă în fața "corolei de minuni a lumii". Îi lipsește lui Nichita Stănescu o anume "seninătate" pe care o descoperim în lirica blagiană. "De la Dionisos la Ieronim" (tema iubirii) Există, în creația lui Nichita Stănescu, atitudini de viață guvernate la început de un elan adolescentin, o vibrație frenetică în contact cu universul, care crește, se compune
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
oamenii nu au poreclă și numele lor este șters, "nume de pomelnic". Oamenii se nasc, fac nunți, sufăr de arșiță și mor, prilej pentru poet de a ne prezenta obiceiuri din moși-strămoși. Poemul "A bătut clopotul" dezvăluie ținuta folclorică de seninătate în fața durerii și a morții. Pe Gogu cel care umbla fudul prin sat, militar, " L-a pus în pomelnic,/ I-a dat o oaie peste groapă,/ Au făcut ai lui și pomană cu oale și toiege" și o fată mare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
exprimă cunoașterea de sine, ele reprezintă insul istovit spiritual, oferă deschideri spre volumele viitoare, în care poetul suferă de prea mult trup, pe care îl va tortura, pentru a-și elibera spiritul. Paralel cu peisajul, poetul reia sentimentul morții, cu seninătatea specifică creației folclorice, nu însă fără resemnarea caracteristică acesteia. Bradul, copacul, cerbul, izvorul sunt simboluri care suportă interpretări diferite în contextul poeziilor. Bradul, ca și în folclor, simbolizează moartea: "Mai frumos și mai de spaimă ca strigoii!" Izvorul exprimă viața
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu se prăbușească/ Ora este aleasă ", adică există un singur moment când fântâna este bântuită de flăcări purificatoare. Fântâna spre care se îndreaptă poetul este o oglindă menită să purifice insul înnămolit de viață. Poemul se încheie lăsând impresia că seninătatea fântânii, cercurile clare de apă sunt stări aparente, dincolo de ele, în adâncime, stă ființa bântuită de dorinți, pământul, noroiul menit să putrezească în propria lui nuntă. "Curând se face ziuă, senin din nou e pliscul ciorii/ Senine gheare, senin și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
muntele sunt cântate cu predilecție. Dacă la Lucian Blaga muntele reprezintă un punct luminos, un punct de comunicare cu absolutul, ("Munte jumătate-n lume, jumătate-n infinit"), la Adrian Păunescu muntele este întunecat, sentimentul este de apăsare, dar va rămâne seninătatea în fața morții, seninătate de sursă folclorică. Prezența tradiției, a folclorului, se realizează într-o rară poezie: "Călușarii" sunt purtătorii de datini străvechi, de trăire autentică, într-o mișcare de ansamblu și într-o ritmică asemănătoare dansului. "O muzică îi descompune
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu predilecție. Dacă la Lucian Blaga muntele reprezintă un punct luminos, un punct de comunicare cu absolutul, ("Munte jumătate-n lume, jumătate-n infinit"), la Adrian Păunescu muntele este întunecat, sentimentul este de apăsare, dar va rămâne seninătatea în fața morții, seninătate de sursă folclorică. Prezența tradiției, a folclorului, se realizează într-o rară poezie: "Călușarii" sunt purtătorii de datini străvechi, de trăire autentică, într-o mișcare de ansamblu și într-o ritmică asemănătoare dansului. "O muzică îi descompune/ în răcnet, dans
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
zbuciumului sufletesc al eroului, sensibilitatea și dragostea sa față de frumos, dorința de înveșnicire prin artă. prin cântec. Se observă că prin personificarea fluierelor și prin epitetele "cu drag", "duios", "cu foc" se realizează o creștere a dramatismului pe fondul unei seninătăți a confruntării omului cu moartea, a cărei culme se găsește în metafora "lacrimi de sânge". In a doua parte a sa (tot o parte lirică), testamentul conține rugămintea ciobanului de a ascunde oilor moartea sa, înfățișând-o ca pe o
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
elementele naturii veșnice, ca pe o integrare în marele circuit universal. Prin moarte, omul nu dispare, ea fiind o continuare a existenței într-un alt mediu, la alte dimensiuni și într-o altă formă. De aici, din această credință, izvorăște seninătatea în fața morții, durerea pentru "marea trecere" fiind sugerată doar de căderea stelei ("Că la nunta mea/ A căzut o stea") care semnifică sfârșitul unei existențe omenești, moartea fără de întoarcere. Ciobanul își exprimă acum în mod indirect iubirea față de natură, dar
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
în "Miorița" cea mai strălucită reprezentare prin profunzimea semnificațiilor. In alt treilea rând, alegoria nunții cosmice face și dovada sensibilității și optimismului celui sortit pieirii, a dragostei lui de viață, chiar în momentul morții ipotetice, pe care o privește cu seninătate, cu detașare, a iubirii față de tovarășele de o viață -mioarele-, față de mama sa, pe care vrea să le cruțe de o mare durere sufletească. In al patrulea rând, această alegorie strălucește prin fabulosul ei pentru că elementele fantastice, de basm, prezente
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]