278,409 matches
-
două Ionițe, Irina și Cristina (interesant e că, deși pe pagina de titlu apar doi traducători, la p. 11 se citește Nota traducătorului [!]), traduc cum li se pare lor că sună bine, introduc sau, dimpotrivă, omit cuvinte, aspecte ce schimbă sensul ideilor, apelează la o topică ce năucește pe cititor prin nebulozitatea ei, nu catadicsesc să verifice semnificația unor termeni, nu cunosc geografie istorică, fac grave greșeli gramaticale. Lor le ține companie editura, a cărei meschinărie, în ciuda hârtiei lucioase și a
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
de aurum coronarium” pentru „politica privitoare la aurum coronarium”), 201 („a planului său de a mări curiae”) ș.a. - sau cu toponime străine - vezi, de exemplu, p. 89, 94 („cucerirea Cologne-ului”), 90, 93 („recucerirea Cologne-ului”), 95 („o armată barbară a asediat Sens-ul”); uneori, dezacordurile fac casă bună cu traducerea greșită sau nein teligibilă - vezi, de exemplu, p. 24: „There was no merchant or sailor to be a nuisance, and yet by going up on a little hill one could see the
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
materialului pe categorii (ceramică, sticlă, echipament militar etc.), nu doar o expunere a materialului publicat. Din motive obiective, piesele numismatice nu au fost abordate de autor în acest catalog. Se constată o precauție a autorului în ceea ce privește utilizarea termenului „importuri”, cu sensul de produse romane, întrucât o parte din acestea ar fi ajuns în zonă pe alte „căi”, fiind exclusă cea comercială. Costin Croitoru emite ipoteza unor daruri diplomatice (monede și bunuri de lux), acordate unor elite locale a „dacilor liberi”, dar
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
geografice, granițele culturii și experiențelor individuale, dobîndite; precum și cele ce îi despart în ce privește dispariția fizică, felul cum acceptă ei trecerea dincolo, unde dispar toate frontierele în haosul aparent al universului, unde toate religiile au încercat și încearcă să dea, logic, sensul unei reîntoarceri cândva, al unei contra-morți, speranța învierii... De unde, ideea că, înfățișându-te înaintea Forței supreme, vei da neapărat socoteala pentru tot ce ai făcut cât trăiși... Pe Miron Radu Paraschivescu, marxist de salon, cum îi ziceam, categorie inventată de
6 ianuarie 1971 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13007_a_14332]
-
în albanologie, profesorul Brâncuș a urmărit permanent concordanțele gramaticale, lexicale și mai ales semantice dintre română și albaneză (de pildă, între supinul românesc și un tip de infinitiv albanez; între expesii și locuțiuni cu structură asemănătoare; în evoluții paralele ale sensurilor cuvintelor etc.). Sprijină contactele culturale și științifice româno-albaneze, bucurîndu-se de prestigiu în cercuri largi. Studiile sale intră în aria balcanisticii, dar vizează și reconstituirea cu prudență științifică a celei mai obscure zone a istoriei limbii române: elementul dac: Vocabularul autohton
Cu bucurie, la aniversare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13042_a_14367]
-
inovațiile actuale. Prima dintre aceste inovații este adjectivul fițos, derivat cu sufixul -os de la substantivul fițe, într-un mod absolut firesc, repetînd procesul derivativ care a produs, din expresia similară a face mofturi, adjectivul mofturos. Fițos se folosește cu două sensuri principale: aplicat persoanelor, caracterizează tendința de a face mofturi, de a avea pretenții nejustificate; aplicat obiectelor, indică apartenența la categoria de produse de lux, căutate în primul rînd pentru prestigiul social pe care îl demonstrează. Pentru ambele sensuri, sfera semantică
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
cu două sensuri principale: aplicat persoanelor, caracterizează tendința de a face mofturi, de a avea pretenții nejustificate; aplicat obiectelor, indică apartenența la categoria de produse de lux, căutate în primul rînd pentru prestigiul social pe care îl demonstrează. Pentru ambele sensuri, sfera semantică tipică este cea a snobismului, a aparențelor: nu orice mofturi sînt fițe, ci în primul rînd acelea care devin ostentație a succesului social. În primul sens adjectivul apare, la masculin și la feminin, cu o componentă de evaluare
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
în primul rînd pentru prestigiul social pe care îl demonstrează. Pentru ambele sensuri, sfera semantică tipică este cea a snobismului, a aparențelor: nu orice mofturi sînt fițe, ci în primul rînd acelea care devin ostentație a succesului social. În primul sens adjectivul apare, la masculin și la feminin, cu o componentă de evaluare negativă (chiar dacă nu tocmai gravă): “bărbați cu studii superioare (...), fițoși, pretențioși și fără nici un gînd de copii și căsătorie” (mami.ro/forum); “nu îmi plac oamenii încrezuți și
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
printr-un termen fițos, a lipsei de bani și de strategie” (observator.info, 2003); “un volum cu titlu fițos, ce se vrea epatant” (observatorcultural.ro). Și mai inovatoare e folosirea locuționară a construcției de fițe: sinonimă celui de-al doilea sens al lui fițos, formula caracterizează obiecte și spații alese “pentru impresie”, în funcție de standardele modei și ale luxului: “Parada cîinilor de fițe” (EZ 12.02.2004), “un restaurant «de fițe»” (eva.ro), „sună ușor a mâncare de «fițe»“, “vezi-doamne, nu mai
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
trebuie să îndeplinească „orizontul de așteptare” al cititorilor. De aceea este greu de spus dacă presa este cea care face agenda publicului sau publicul este cel care dictează presei agenda. Oricum, între emițător și receptor există o relație în dublu sens așa cum demonstrează teoriile lui Robert Escarpit. A acuza presa de lipsa de audiență a unor specialiști în științe politice este o prostie. Probabil că respectivii specialiști nu au găsit căile cele mai eficiente de comunicare cu presa și, implicit, opinia
Anatomia democrației originale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13021_a_14346]
-
de el, să demonstreze că ceilalți parteneri de coaliție sunt vinovați de măsurile nepopulare adoptate în timpul guvernării. Inevitabil, apar frustrări, relațiile dintre parteneri se tensionează, iar blocajele în actul de guvernare devin inevitabile. Experiența guvernării 1996-2000 este emblematică în acest sens. Pe de altă parte însă, este posibil ca în actul de guvernare al unei echipe omogene și unitare să apară la un moment dat niște priorități care să impună înființarea unor noi ministere. În mod normal, apariția acestor noi ministere
Anatomia democrației originale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13021_a_14346]
-
partid politic). Demersul lui Marius Tudor și Adrian Gavrilescu seamănă, la nivelul politologiei, cu ceea ce făceau structuraliștii în critica literară. Ei desfac, unul cîte unul, elementele constitutive ale vieții politice românești. Apoi, din particularitățile componentelor, deduc specificitatea ansamblului și principalele sensuri de evoluție. Nu întotdeauna interpretările date de ei sînt impecabile sau, măcar, memorabile. Datele documentare din acest volum sînt însă de primă importanță și ele pot constitui materia primă pentru multe analize și prognoze politice. De aceea, chiar dacă avem dubii
Anatomia democrației originale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13021_a_14346]
-
unui număr din 1928 din revista Urmuz, pe care puțini o mai știu astăzi. * În fine, Axioma găzduiește o nouă traducere a poeziilor lui Baudelaire, datorată d-lui Nicolae Ionescu-Pallas, sub titlul Flori de otravă, care nu e nepotrivit ca sens, și care “curg” destul de bine, dar cam des cu cîte o silabă în plus sau în minus, deși unele îndepărtări de original sînt de discutat: “Și omul trece aicea prin codri și simboluri”. Înlocuirea, greșită și inutilă, a prepoziției de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13031_a_14356]
-
lucidității adultului. Ochiul copilului, cu viziunea lui adamică asupra limbii, în care cuvântul este lipit de lucru, trăiește permanent exasperarea ciocnirii cu lumea adulților, cu lumea substitutelor și a echivalentelor. Neliniștea și zbaterea personajului vin din faptul că unitatea de sens se scindează și devine multiplicitate: Dumbrava minunată nu are de ce să fie povestită cu alte cuvinte, cu “cuvintele voastre:, așa cum se cere la școală. Poeziile, cu atât mai puțin. Dificultatea cea mai mare apare, însă, atunci când fetița trebuie să descrie
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
zi plăcută. Mai important decât orice pentru mine este să scap de lene, de irascibilitate și de lipsa de caracter...” Scriitorul, scutit de morală?... Iată ce crede Tolstoi la 9 august 1897, 43 de ani mai târziu: “...Îndată ce omul pierde sensul moral, devine deosebit de sensibil față de estetic...”.
Zamfira și Însemnările artificierului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13041_a_14366]
-
proprii poporului german - simțul ierarhiei, dorința de perfecțiune pînă în cele mai triviale împrejurări. “...această ambiție ciudată, tipic germană, o ambiție de excelență abstractă, ambiția de a îndeplini cît mai bine posibil o sarcină impusă, oricît de absurdă, de fără sens sau de umilitoare ar fi ea! Cultul absolut al excelenței este un defect al germanilor, pe care ei îl consideră însă o calitate. Oricum, el reprezintă un defect adînc încrustat în caracterul german și împotriva lui nu se poate face
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
secolul al XVII-lea francez.” Ca să-l cităm pe teoretician: “Teatrul spaniol al lui Lope de Vega sau Calderon, cel britanic, cu Shakespeare, a dat capodopere, nu ne-a putut da însă un stil tragic sau o singură tragedie în sensul adevărat și pur al cuvântului, în sensul grecesc sau racinian.” Dacă fenomenul Renașterii l-a sedus pe Ion Pillat, el îi oferea și o excelentă bază de orientare: “Trebuie să așteptăm tocmai perioada «Sturm und Drang» a secolului XVIII-lea
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
cităm pe teoretician: “Teatrul spaniol al lui Lope de Vega sau Calderon, cel britanic, cu Shakespeare, a dat capodopere, nu ne-a putut da însă un stil tragic sau o singură tragedie în sensul adevărat și pur al cuvântului, în sensul grecesc sau racinian.” Dacă fenomenul Renașterii l-a sedus pe Ion Pillat, el îi oferea și o excelentă bază de orientare: “Trebuie să așteptăm tocmai perioada «Sturm und Drang» a secolului XVIII-lea, epoca lui Goethe și a lui Schiller
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
cântate și dansate sunt în general eficiente pe plan artistic, dar uneori propria lor dinamică le îndepărtează de tensiunea scenariului dramatic. Între urâtul lumii și frumusețea necesară scenei, Radu Afrim construiește grandios, dar nu îndepărtează întotdeauna schelele șantierului. Interpretare, în sensul în care noțiunea presupune și o a treia dimensiune a personajului, produc Karl Baker și Elena Popa. Bărbatul se aruncă pe o ocazie și își etalează ființa animalică, străbătută din când în când de bănuiala că Dora, copilul-fată-femeie de lângă el
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
Barbu Cioculescu Dacă tragediile lui Racine îl copleșesc, în La Fontaine află “poetul cel mai poet în sensul modern al cuvântului, dintre toți poeții Marelui Secol” - poate chiar cel mai mare poet de limbă franceză. Or, “La Fontaine oferă sufletului modern tocmai poezia la care aspiră epoca noastră dornică de un echilibru între antiteze: o poezie ordonată și
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
aleși, spune în prefață Andrei Bodiu, nu neapărat pentru ce sînt, ci pentru ceea ce ar putea să devină, dintr-o (oare justificată?) în șansa pe care ieșirea în spațiul public al literaturii le-ar, eventual, aduce-o. Amprenta ideologiei (în sensul cel mai bun, neutru, constructiv al cuvîntului) optzeciste se simte puternic în inițiativa acestei antologii. Strategia publicării colective a fost de la-nceput singura în care s-a putut refugia multă vreme generația lui Cărtărescu și Nedelciu, iar ea avea în
Generația post-optzecistă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13056_a_14381]
-
ca proiect, din care au apărut 30 de astfel de micromonografii, însoțite de antologii de texte. Controversele pot începe de la pretenția colecției de a configura un canon, de a propune schimbări în ierarhia valorilor actuale, poate că mai ales în sensul detronării unor șaizeciști, ambiția dintotdeauna a celor mai mulți dintre optzeciștii ofensivi. Nu știu ca Al. Mușina sau Al. Cistelecan să fi dat undeva o motivație a proiectului și nici nu cred că era absolut necesar. Ne ajung cele 30 de cărți
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
minte atât de pozitivă că de abia putea să-l suporte, Eu m-am dăruit celuilalt suflet pe care - nu mă îndoiesc - îl cunoșteam dintru-nceput prea bine și pe care l-am iubit cu nemărginită duioșie întotdeauna” (p. 121-123). Sensul salvator al dragostei se investește în construcția fragilă și ingenioasă a unui limbaj al seducției: „Și atunci, ca un omagiu, ca un prinos de respect pentru marele și eternul feminin care zace în Domnia-ta Lucia, și pe care numai
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]
-
fapt, literaturii franceze, iar E. Lovinescu în Istoria literaturii române contemporane face doar cîteva referiri la opera sa, într-un text cu accente polemice la adresa lui H. Sanielevici). Mai degrabă ignorat de critica noastră literară în timpul vieții (un rol în acest sens îl va fi jucat, probabil, și suspiciunea criticilor cu ștaif în fața biografiei hollywoodiene a scriitorului, absolvent doar al claselor primare, care, de fiecare dată cînd trebuia să-și indice meseria la completarea unor formulare, trecea „zugrav”), Panait Istrati, a devenit
Cine a fost Panait Istrati? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13036_a_14361]
-
personalității unuia dintre cei mai controversați scriitori români ai secolului XX. Dacă cei mai mulți dintre comentatorii operei lui Istrati au încercat să descopere specificitatea existenței autorului prin raportare la personajele și întîmplările care îi marchează opera, Mircea Iorgulescu parcurge drumul în sens invers. El pornește de la existența reală a lui Gherasim Istrate - numele de pe certificatul de naștere al viitorului prozator -, o urmează pas cu pas, cu o tenacitate de detectiv, în încercarea de a descifra „cazul” scriitorului Panait Istrati. În acest demers
Cine a fost Panait Istrati? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13036_a_14361]