50,569 matches
-
luat ființă (poate trebuie să mai așteptăm?). Se ghicea încă din prima proză inconfundabilul stil "tupanian". Personalitatea era pe deplin formată: "Ura de pe atunci colaboraționismul și o făcea din tot sufletul său de oltean care nu se joacă nicicînd cu sentimentele." Și, din așa o ură, nu putea ieși decît un scriitor excepțional, de un exemplar curaj etc. etc. Pînă și scriitorul ar trebui să reacționeze negativ la astfel de laude stîngace. Oricum, fanii lui Marius Tupan pot găsi la sfîrșitul
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
singură carte, orașul cu un singur locuitor care vă așteaptă să-i treceți pragul! Și cred că au mai rămas multe lucruri ascunse în această carte, ca într-un sipet foarte prețios și fin în care Nora Iuga a închis sentimente, impresii, imagini, chipuri salvate după experiența terbilă a acestei "été inoubliable".
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
complexă decât ar putea părea la prima vedere. Următoarea apariție anunțată este un volum al lui Neagu Djuvara despre geneza poporului român pe înțelesul tinerilor. Ce va fi însemnând "pe înțeles", mai ales în ceea ce-i privește pe tineri, am sentimentul că e o chestiune cu mult mai provocatoare decât e cazul la adulți. Cristian Andrei, Lecții particulare. Cum să-ți trăiești primii ani de viață sexuală (vol. I), col. "Humanitas Junior", Humanitas, București, 2001, 225 de pagini, preț nemenționat.
Bunul-simț devine best-seller by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16207_a_17532]
-
cerul, barem, să se îndure, dacă nu programele politice neputincioase... Dacă până și un ateu, un comunist de soi, îndărătnic, pe viață, se închină de zor în public, bun ortodox, ca domnul Iliescu... Dacă și această prefăcătorie penibilă nu ajută... Sentimentele creștinești ale populației, vreme îndelungată interzise, se adânciră odată cu sărăcia din ce în ce mai apăsătoare pentru cei mulți și necăjiți, cărora, repet, credinciosul șef de stat le făgăduia și le mai promite și-acum prosperitate socială, dacă nu raiul socialist administrat de Cosmâncă
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
de stat le făgăduia și le mai promite și-acum prosperitate socială, dacă nu raiul socialist administrat de Cosmâncă și alde Cațavencu, remodelat... Vreau să spun că o viață ca a românilor nu o mai duc decât câinii. Și că sentimentul religios ce-i face pe indieni să lase libere pe străzile lor maimuțele și vacile, socotindu-le sacre; motiv, putem să-i zicem, transcendental, metafizic, - la români chestiunea se schimbă: românul, cu vorba sa cunoscută "a duce o viață de
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
fost sigur că muncitorul român va fi dornic să-și demonstreze calitățile din acest punct de vedere și să intre în competiție cu colegii săi europeni. Din nefericire m-am înșelat: spiritul de inițiativă pare a fi fost adormit! Ai sentimentul că oamenii așteaptă în continuare indicațiile forurilor superioare de partid. Vorba lui Tacitus: lenea a ajuns să fie iubită. Am colindat în ultimii zece ani țara și am stat de vorbă cu oameni din toate categoriile sociale și cu diferite
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
zboare/ în prelungirea semnului pe care-l am, din copilărie,/ pe frunte" (Mă simt în continuare foarte departe). Să urmărim acum drumul către regăsirea iubirii, supusă unor teste umorale, uneori, după cum am văzut, suficient de crude. Poetul își recîștigă bunul sentiment printr-un elogiu franciscan, care include, în cutele sale caligrafice, factorul compasional. E un elogiu în care iubirea e răscumpărată prin mila față de aspectele "dezmoștenite", încifrate în barochismul răscumpărător, la rîndul său, în plan formal. O iubire aprofundată strălucește prin
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
invocat și chiar am comentat pe larg, ori de cîte ori am avut prilejul, acele semne, uneori extrem de palide, ale unei anumite realaxări în ceea ce privește relația artei, și a artistului implicit, cu lumea reală și cu mediile de afaceri. Suspiciunea reciprocă, sentimentul frustrant, mărturisit sau nu, că spațiul celuilalt este inaccesibil, că lumea artistului este fundamental revoltată și incurabil pauperă, iar mediile de afaceri funciarmente acefale și obligatoriu insensibile, nu este decît o construcție rudimentară a propagandei comuniste și un produs al
Artă și parteneriat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16240_a_17565]
-
timp, aproape la modul ionescian: Dacă aș avea suflet, acum, probabil aș scrie. Dar dacă aș avea cu adevărat suflet, acum cu siguranță n-ar trebui să scriu. Cum, însă, nu am deloc suflet, nu-mi rămâne decât să scriu". Sentimentul insuficienței, al neputinței interioare de a se salva transpar la fel de dramatic: "Încep să scriu tot ce mi-a venit vreodată să scriu și n-am scris ca să nu consum, să nu pierd, din teama de-a nu mă risipi, prea
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
toți ne putem socoti specialiști. Judecînd după prezentarea de la simpozionul menționat, ori după un articol pe aceeași temă publicat în revista "Critical Inquiry" în 1997, nu aș fi bănuit corect conținutul cărții. Pe Boym nu o preocupă doar stările și sentimentele emigranților - nostalgia ca dor de țară - ci și trările colective ale celor care nu se depărtează decît de anumite momente ale vieții lor, ale celor care fizic vorbind rămîn pe loc, dar se deplasează cu uluitoare viteze în timp și
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
cea de pierdere. Un astfel de imigrant are în apartament un calendar din anii '60, chiar dacă nici o semnificație aparte a anului respectiv nu justifică alegerea. Prin urmare, există o funcție socială a nostalgiei? Conform definiției lui Boym, nostalgia este un sentiment cu o istorie proprie, un concept cu evoluție în timp, apărut ca rezultat al unei înțelegeri speciale a timpului și spațiului, în urma căreia s-a produs ruptura dintre local și universal. Un veritabil spirit cosmopolit nu poate fi nostalgic. Cineva
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
după întoarcere, dar și cîteva misive cu caracter mai personal. Una dintre ele a apărut pentru prima oară cu doar cîteva săptămîni în urmă, în revista Times Literary Supplement. Reflecțiile lui Berlin privind societatea rusească la momentul acela, amestecul de sentimente de după război-confuzia, tristețea dar și nădejdea supraviețuitorilor-sărăcia, foametea, ideologizarea crescîndă și consecințele ei sînt de o acuitate remarcabilă. Dar mai presus de orice sînt generoase. Isaiah Berlin, aflat la vremea respectivă în serviciile departamentului britanic de Externe (British Foreign Service
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
au față de această distincție (față de ei, cu alte cuvinte) și față de colegii lor. Asta se vede prin acceptarea competiției și a prezenței în sală. În al doilea rînd, de alcătuirea celor două jurii, mai exact de spiritul de echipă și sentimentul responsabilității profunde pe care jurații îl au față de istoria teatrului. Stagiunea în discuție, 1999-2000, a fost una lipsită de strălucire, aproape pe toate palierele. Această realitate a îngreunat munca juriului de nominalizări, iar deciziile au stîrnit enorme controverse. Chiar dacă opțiunile
Omenescul este uneori prea omenesc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16259_a_17584]
-
Saragosa - 66 de zile al lui Alexandru Dabija, un punct important al stagiunii trecute, care nu se regăsește în nici un fel în palmaresul Galei deși izbînda a fost recunoscută. Perturbări de acest gen, distorsiuni umane emoționale și contextuale puse în locul sentimentului de maximă răspundere morală și estetică au afectat imaginea Galei. Mi se pare o enormă eroare, regretabilă, care nu se poate înscrie nici măcar la capitolul "o nebunie" a juriului, o extravaganță. Însuși discursul inteligent al regizorului Alexandru Tocilescu era marcat
Omenescul este uneori prea omenesc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16259_a_17584]
-
izolare explică de ce românii - scria Guarnieri în 1939 - fixați la un anume mod de viață, devenit obișnuit, deși prin unele aspecte primitiv, nu se despart de el fără păreri de rău: este revolta firească - arăta el - a celor mai simple sentimente împotriva deformării impuse de convențiile sociale, lupta inevitabilă dintre mentalitatea țărănească și cea de la oraș, suspiciunea cu care cel educat în mijlocul a puține, fruste obiceiuri privește lipsa de prejudecăți dezinvoltă a noului bogătaș obișnuit să-și ducă la extrem mondenitatea
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
partidul al cărui președinte eram ca să ajut unificarea liberală? Că renunțînd la președinție nu luam fața scenei, ci tocmai dimpotrivă? Dl Comoroșan nu se va încurca în astfel de subtilități. Și nici eu nu voi stărui să-l aduc la sentimente mai bune. Ura îl orbește pînă la a nu ști prea bine, nu ce am făcut eu, dar ce a făcut chiar d-sa. În 1994 mi-a solicitat un interviu, publicat apoi într-o carte, în care mă prezenta
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
manifestă azi ca apărare, ca protecție și își găsește expresia în lucrări de precizare și explicitare a normelor, de cele mai multe ori în legătură cu semnalarea și combaterea greșelilor, a încălcării, sub diverse forme, a normelor, lucrări cu atît mai numeroase astăzi, cînd sentimentul "stricării limbii" este larg răspîndit în opinia publică. În Republica Moldova, grija pentru limba română literară presupune, în primul rînd, acțiunea de "regăsire", de consolidare și răspîndire a normelor ei. Responsabilă de aceste deosebiri este istoria celor două teritorii, accidentele istorice
Româna de dincolo de hotare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16247_a_17572]
-
care vizau păstrarea și exacerbarea caracteristicilor regionale, varianta cultă a limbii române din Basarabia s-a îndepărtat de varianta literară comună, folosită ca limbă oficială pe teritoriul României. Țelul ideologic subiacent acestui proces l-a reprezentat șubrezirea temeiului lingvistic al sentimentului etnic și al conștiinței apartenenței naționale a populației românești din ținuturile de dincolo de Prut. Acest proces de involuție a fost întrerupt de cursul istoric declanșat de evenimentele politice de după 1989. Afirmarea statutului de limbă oficială a Republicii Moldova s-a asociat
Româna de dincolo de hotare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16247_a_17572]
-
parfumuri" (Lecția) sau, într-unul dintre poemele inedite: "mai ai de făcut pasul/ pe care Iubiții tăi/ l-au făcut/ în așteptare/ ești tu/ mai fericită/ sau poate ei?" (Pasul). Senzualitate, moarte, viață, lumină, iubire, căutări, obsesii, dorințe, alcătuiesc un sentiment difuz, care pare a fi același în toate poeziile și pe care doar timpul îl modelează, dându-i mereu altă formă. Viața și cuvintele devin un joc sobru. Finalul" tinde către armonie, dar sentimentul fricii nu este eludat pe de-
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
iubire, căutări, obsesii, dorințe, alcătuiesc un sentiment difuz, care pare a fi același în toate poeziile și pe care doar timpul îl modelează, dându-i mereu altă formă. Viața și cuvintele devin un joc sobru. Finalul" tinde către armonie, dar sentimentul fricii nu este eludat pe de-a întregul: "viața este bună/ moartea este bună/ armonie/ dată ființei pământene/ Tot/ muzică de Bach/ de ce te mai temi omule?" (Teama). Irina Mavrodin - Punere în abis; Editura Eminescu, Colecția Poeți Români Contemporani, București
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
altor instituții din lume cu același profil cu care, după împrejurări, colaborezi sau te confrunți. Spre a fi partener valabil pentru Smithsonian Institute, Japan Foundation, Institutul Suedez, Südosteuropa Gesellschaft etc., trebuie să ai o organizare foarte bună, oameni competenți și sentimentul timpului, să fii exact, să te ții de cuvînt, cuvîntul dat să fie echivalent cu un angajament, cu un contract. Și să nu cobori o singură clipă ștacheta. Ceea ce este foarte greu. De zece ani explic mereu și mereu unor
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
An cultural românesc în Japonia, pe banii japonezilor. Acum va trebui să le întoarcem gestul japonezilor, să organizăm un An japonez în România și mă apucă groaza. În mintea multora s-a perpetuat disprețul foștilor activiști și asta mă înspăimîntă: sentimentul că ei știu totul mai bine decît toți ceilalți, că dețin tainele salvării noastre. Și cum să le explici că țara-i altceva, că oamenii de cultură adevărați, mulți foarte fragili, incapabili de mari războaie, nu sînt cei cu care
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
mai bună, oricum, cea mai apropiată de modelul meu mental. Spunînd aceasta nu vreau să conving pe nimeni. De cînd am înțeles ce înseamnă cu adevărat a scrie mă confrunt doar cu propriile-mi limite, cu alte cuvinte îmi lipsește sentimentul competiției cu alții, nu simt că aș concura cu cineva și nici n-aș avea cum, căci la noi toți sînt mari și foarte mari, dar simt că sînt mai bun decît mine cel de ieri. Atîta tot. Asta îmi
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
deget... Ce credeți despre societatea românească de azi? Agitația de care e cuprinsă ține doar de dezordine sau îi exprimă vitalitatea? Ce tipuri umane noi și ce situații existențiale caracteristice acestei perioade pot prezenta interes pentru un scriitor? Uneori am sentimentul unei forfote teribile și inutile. Ai impresia că mereu urmează să se petreacă lucruri importante, dar în realitate nu prea se întîmplă mare lucru. O așteptare absurdă, inutilă și atîta tot. Alteori, cînd merg acasă, în Cluj, văd din avion
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
se întîmplă mare lucru. O așteptare absurdă, inutilă și atîta tot. Alteori, cînd merg acasă, în Cluj, văd din avion dealurile golașe ale Transilvaniei, dealuri pe care odinioară erau păduri sau spații întinse cultivate cu trifoi și lucernă și am sentimentul unui spațiu ignorat de oameni, în curs de părăsire. Merg prin orașe și văd murdăria teribilă, sufocantă și mă întreb cine trebuie să curețe în locul nostru? O.N.U., U.E., N.A.T.O.? Cine să scoată copiii din canale? Cine trebuie
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]