22,588 matches
-
dispărea de pe hartă, la fel ca insula Roland. — Mda. Asta e o parabolă, zisei. Din care Înțeleg că nu ești destul de cinstit, de vreme ce Încă nu ai Înnebunit. — Încă nu-i timpul pierdut! Ecoul cuvintelor lui mi-a produs atunci o senzație dèja vu. Am avut dintr-o dată ciudata presimțire că Bazil nu va scrie niciodată romanul acela. Poate că presimțire e prea mult spus. Preț de cîteva clipe, alunecasem pe nesimțite Într-un alt spațiu, cu alte reguli de perspectivă, fără
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
deși mă străduiam. Dacă aveam vreun sentiment, acela era al unei acute banalități. În afară de strînsoarea mîinii lui Pablo, un singur lucru simțeam, concret și indubitabil - dezamăgirea. După aceea, cînd mi-a dat drumul, am Început din nou să mergem, cu senzația că eram Înconjurat din toate părțile de irealitate. Ca și cum mi-ar fi ghicit gîndurile (dar aveam gînduri? - dezamăgirea mea era o formă de vid mental, un gol care creștea În jos), Pablo găsi de cuviință să-mi explice: — S-a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu v-a fost frig? întreabă Roja din senin, în clipa cînd ați văzut că se duce totul de rîpă, că nu mai sînteți în stare să vă adunați de pe străzi, să strîngeți oameni în jurul vostru, n-ați avut o senzație de neputință și ură, sau poate de disperare? Despre ce vorbește? nu înțelege Dendé, e limpede ca lumina zilei că pînă în acel moment critic totul a mers bine. Cu excepția unui mic detaliu dom’ Roja, intervine Tîrnăcop. Era cu totul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Ce prostie că m-am descotorosit și eu atît de ușor de pistolul din dotare, se căinează, din ieșirile astea zgomotoase și dezorganizate ale maselor nu se alege nimic bun niciodată. Noi sîntem mulțumiți că am fost acolo, spune Gulie, senzațiile alea meritau trăite măcar o dată-n viață, zice, dar degeaba, Roja nu poate scăpa de demonii săi, simte cum capul începe să i se învîrtească, cum fără să vrea înaintea ochilor i se derulează filmul propriei vieți condensat într o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sclipiri de piroman în priviri, dar Tîrnăcop nu-l mai ia în seamă, iese și el valvîrtej din chichineață izbind cu toată puterea ușa în urma sa. Închide ochii și capul începe să i se învîrtească cu tot cu cameră, în timp ce o nouă senzație de vomă i se instalează în gît. Cu ochii împăienjeniți, reuși după o ultimă sforțare supraomenească să se agațe de marginea pervazului și să privească în măruntaiele nopții. Prin nările transpirate își adulmecă duhorile de rachiu pe care stomacul i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de fațadă, defilări, acte de caritate, lucrări științifice, realizări fenomenale, o porcărie. În realitate, pe el nu-l interesează nimic din toate astea, singurul lucru care-l face să se simtă bine e puterea pe care o are în mîini, senzația că poate dispune de oricine, cea mai mare libertate pe care o ființă umană o poate atinge. — El însă e unul din ultimii mohicani, în Europa a rămas de ani buni singur, iar contactele cu restul lumii îi sînt tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o ființă umană o poate atinge. — El însă e unul din ultimii mohicani, în Europa a rămas de ani buni singur, iar contactele cu restul lumii îi sînt tot mai peste mînă. O știe și el foarte bine, seamănă cu senzația pe care ți-o dă nisipul care ți se scurge printre degete și este luat de vînt, încearcă domnul Președinte o exprimare cît mai plastică, cu gîndul la Arafat, la Fidel și la vizita din China. — Poate nu-i decît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de data asta. Să știți din capul locului că sînt dispus să renunț la pradă și să-mi împart laurii victoriei. — Pun rămășag că nu vei dormi liniștit pînă n-o vei face cu mîna ta, zice domnul Președinte, cu senzația că îi vorbește unui copil încăpățînat care nu se lasă convins nici în ruptul capului. Știu că pînă n-o să-i zbori cu mîna ta creierii n-o să-ți găsești liniștea. De altfel, am mai avut discuția asta înainte și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
le aducă la cunoștință, ca peste tot, zice. — Ăsta e ultimul lucru care mă interesează, spune Petrică, ce mai așteptăm? întreabă devenind dintr-odată nerăbdător, am uitat ceva? — Ciudat, zice domnul Președinte, scotocindu-și buzunarul, și eu parcă am aceeași senzație. — Cheile sînt la mine, îl liniștește Sena, au rămas la mine de ieri, de cînd am făcut plinul. — Apropo, zice Petrică, dacă ar fi fost cazul aveam și eu vreo două bonuri de cinci litri puse deoparte pentru zile negre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu grijă, zice Dendé care se apucă să îndoaie în sus și în jos un dinte al furculiței, e prea tîrziu, am făcut-o de oaie, constată Gulie, uitîndu-se la amigdalele Curistului, cred că i-am dislocat mandibula, zice avînd senzația că degetele lui se joacă acum cu capul unei păpuși de lemn, l-am rupt pe primul, încă puțin, mai sînt încă doi, repede că altfel o să se sufoce, Tîrnăcop nu mai are răbdare, ar fi trebuit să i-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce te referi, se forță să-i zîmbească Angelina, terminînd cu aranjatul, apropiind în sfîrșit ușile dulapului și răsucind de două ori cheița închizătoarei. — Să știți că nici eu nu prea am cu ce să mă laud, adăugă Poștașul, avînd senzația că o să se scufunde cu totul în pernele moi al fotoliului. — Te-ai gîndit vreodată de cît timp ne cunoaștem noi? întrebă Angelina, așezîndu-se relaxată în celălalt fotoliu. — De cînd vă știu pe dumneavoastră sau pe Părințel? zise Poștașul — Tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nici cu Securitatea, nici cu comuniștii, nici cu cei care o să pună mîna pe putere, mi s-a acrit de toate cercurile de interese. Ce e așa de greu de înțeles? — Doar atît vreau să vă reamintesc, reia Roja cu senzația că-și răcește gura degeaba, că de patru zile n-am făcut altceva decît să ne tîrîm pe străzi dintr-un loc în altul, de la Universității la Romană, la Victoriei și înapoi, sub gloanțe, lihniți de foame, zgribuliți de frig
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o luminiță misterioasă în pupile. I-auzi, încă unul care mă știe, de parcă eu aș fi oaia neagră a cartierului, că tot faci pe deșteptul așa fără să te-ntrebe nimeni, ia spune-mi de unde și pînă unde am eu senzația că glăsciorul ăsta al tău îmi este și mie foarte cunoscut? — Asta-i mai puțin important chiar decît numerele extrase în momentul ăsta, îl sîcîie Patru Ace, ia să vedem, își aruncă ochii cînd la ecranul colorat, cînd la talonul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din Domnul Președinte. — Nu v-am spus eu că sînteți pe mîini bune? tresare Patru Ace, tremurînd de bucurie cu ochii la bila ruletei care poposește pe doișpe roșu. — Să fiu al naibii dacă în primele zile n-am avut senzația că îl prinsesem pe Dumnezeu de un picior, era o scumpete, nu exagerez deloc, nu știa cum să mă mai răsfețe, cum să-mi intre în voie, să-mi mai facă totul pe plac. — Dulcegării de început, zaharicale, momeli, giugiuleli
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-i un drog la fel de tare ca heroina sau cocaina. Știu că nu-i nevoie să faci reclamă pe piață drogurilor tari ca ăsta. Disperații Întotdeauna o să le descopere. Cel mai mare export al Scoției după whisky. Exact atunci cînd ai senzația că te poți abține de la droguri, ei Îți dau vechea cutie mov. Albii scoțieni din Ku Klux Klan Își fac apariția. — Taxiul pentru Robertson. Mă duc acasă. Sora medicală s-a Întors. Miroase frumos. Nu ca spitalul. Nu ca vagabondul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
a visului cobora Încet În creier și În trup. Dimineața, când mă trezeam, Îi auzeam prin preajmă pe bunici, ca pe niște păsări cântătoare ce fâlfâie tot timpul din aripi. Acest fâlfâit se repeta ritmic și-mi dădea Întâi o senzație de bucurie stranie. Primul lucru pe care-l făceam când mă trezeam, era să-mi răcoresc gura spălându-mă pe dinți cu pastă verzuie, mentolată. Periuța Împrăștia pasta uniform și, Înadins Întârziam să-mi clătesc gura cu apă, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o lamă de cuțit sub fundul lui, ca să nu crape de la lichidul clocotit, și Îl beau pe jumătate. În fiecare dimineață, când ies din Încăperea paralelipipedică, după ce am Învârtit cheia În broască și Însfârșit sunt pe picior de plecare, am senzația Îndepărtându-mă câțiva pași și privind zidurile cu atenție, că Încăperea s-a mai deslipit câțiva centimetri de casa-mamă, așa cum un cofetar iscusit desprinde cu artă o felie din trupul unui uriaș tort. În lumina somnoroasă a dimineții, mai arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a luat fata În brațe, și primul impuls a fost să fugă cu ea cât mai departe. În momentele acelea era incapabil să gândească. S-a trezit Într-o secție de poliție, cu o durere de piept insuportabilă și o senzație puternică de greață. Dădea declarații unui căpitan Încruntat, care se răstea tot timpul la el. A fost condamnat pentru omor calificat. A avut un avocat din oficiu cu care nu a vrut să colaboreze În nici un fel. Nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care coboară Încet scările care duc spre stație, cu acea prudență pe care numai vârstnicii o au. Antoniu mulțumește, plecându-și capul și strecurând mica bancnotă În buzunarul sacoului. Sirena poliției insistentă, vorace, dezlănțuită, Îl crispează, și-i dă o senzație de greață. Soarele a urcat pe cer și obrajii lui dolofani și firbinți Îi Încălzesc lui Antoniu spinarea, Îi mângâie ceafa. A obosit să stea cu mâna Întinsă, se foiește, ar vrea să plece. S-ar duce vizavi să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
picătură. Am Întâlnit oameni care nu vroiau nimic de la mine și alții care mi-ar fi vrut până și măselele din gură. Ei și? Au renunțat, au văzut că nu le pot lua și au renunțat. Antoniu are câteva clipe senzația că luna plină a intrat În Încăpere și i s-a așezat fetei pe creștet. Îl dor ochii de la lumina orbitoare și Îl sperie gândul că ar putea fi real acest straniu popas al astrului. Își revine imediat și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca doi frați care s-au regăsit după ani de căutări. De cele mai multe ori somnul vine aproape instantaneu, după ce Antoniu mai rostește o poveste. Violul a lăsat rană În sufletul Plăcințicăi, mai mult decât În trupul ei. O sumă de senzații la nivelul sentimentelor. N-a priceput nici acum de ce s-au năpustit asupra ei, de ce au bătut-o și, mai ales, de ce nu a apărat-o nimeni, și strigătele ei de ajutor n-au fost auzite de nimeni.. Pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ar fi putut alcătui o carte groasă, consistentă. Sigur, nu Kawabata putea fi cel mai potrivit receptor al istoriilor lui, dar smerenia bătrânului În fața șuvoaielor de fraze, faptul că asculta fumând În liniște sau bând, Îi dădea lui Antoniu o senzație de bine. I-a spus Kawabata din prima clipă și nici astăzi nu știe cum Îl chema cu adevărat. L-au impresionat ochii lui asiatici, tăietura japoneză a ochilor, și felul răstit În care pronunța cuvintele când vorbea. Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și la sentimente de zădărnicie pe care ți le dau mișcarea de neoprit și aerul livid pe care-l respiri. Redactorul-șef Dezideriu, cetățeanul care s-a trezit În această dimineață nimeni altul decât Leonardo Da Vinci, simte o persistentă senzație de rău, un vertij insuportabil pe care Încearcă să Îl domine printr-o rugăciune către Fecioara Maria. Femeia de serviciu intră În birou cu o scrumieră Într-o mână și cu un ziar În cealaltă. Îi dă un bună-ziua plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dar lui Antoniu Îi face bine să-și amintească fie și o singură dată pe an, de o scenă de Sărbătoare Pascală din Îndepărtata lui copilărie. Marea de oameni care intră și iese din metrou Îl amețește astăzi și, are senzația că trupul lui levitează deasupra acestei mulțimi În mișcare, privind-o patern, și Înțelegător. Îl trezește din starea asta o Înjurătură neaoșă, de mitocan și mai neaoș, care este atât de puternică, Încât acoperă zgomotul străzii. Bărbatul cu mutră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tramvai, la câțiva metri de locul unde zace femeia, blocând circulația mașinilor din zonă. Doi polițiști, fac o breșă În mulțimea excitată de curiozitate, pentru paramedicii care au coborât din salvare. Se Încearcă o resuscitare, dar fără nici un rezultat. O senzație de greață Îi urcă din stomac ca un vulcan care erupe, și Antoniu, are un moment de panică, simte că puterile Îl părăsesc și se hotărăște să plece, exact În momentul În care cadavrul femeii este acoperit cu un cearceaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]