2,533 matches
-
să scoată un cuvânt. Îi simțeam inima suspendată de un fir de păianjen. Crescusem în brațele ei. De la câteva luni mă culca cu ea. Mă strecuram în căușul cald al corpului ei masiv, întotdeauna mirosind a busuioc și cumva a sevele pământului, și adormeam fericită. Atunci când am părăsit satul, pentru prima oară și pentru totdeauna, bunica s-a uitat cu ochii împăienjeniți de lacrimi la mine și mi-a spus doar atât: "Să nu mă faci de ocară". Sunt în mijlocul Sydney-ului
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
țară, sub ochii ei se năștea și murea natura, și doar acum descoperă mugurii plesnind în frunze. Mișcare, taină, viața năvălind nestăvilită. Se oprește fascinată și se uită la tulpinile teilor, la coroanele umbrind amurgul. Mângâie copacii cu senzația că sevele curg prin mâinile ei. Ochii i se dilată în lumini verzi întunecate, nările freamătă, simte cum piciorul îi devine mai elastic, călcătura mai săltată. Clipe nebune, natură molipsitoare. A visat, a iubit în imaginație, dar sângele și carnea ei nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ai spus la nime?" Nu prea înțelegea ce spune bunica, dar frica o făcea să se agațe de gâtul ei. Frica, da, frica pe care n-o cunoscuse până atunci. Ce frumos mirosea cămașa bunicii, a busuioc și cumva a sevele pământului. "Draga mamii, draga mamii", îi mângâia părul cu mâna ei aspră. Când s-a ridicat, o baltă de sânge se împrăștia în prundișul văii. A plecat ochii. O clipă a văzut ochii bunicii, triști, dar plini de duioșie. "Ai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
australian. Mă îndrept spre colecția de obiecte totemice, ele îmi amintesc de grupul statuar din Muzeul de la Sighet dedicat închisorilor comuniste. Trec prin expoziția de pictură aborigenă. Desene dense, complicate, fiecare tablou înfățișează o poveste, culori de argilă și de seve naturale, toate nuanțele de bej, alb compact, negru, roșu. Aceste desene îmi aduc aminte de "Evanghelia după Isus Cristos" a lui Jose Saramago. O blasfemie la adresa lui Dumnezeu spun unii, un protest împotriva formelor rafinate de autoritarism spun alții, lumea se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
maselor, care nu avea nimic de pierdut, îl suprimă cu o dibace lovitură de secure. Sărmanul Stalin abia mai chelălăi, scurt și stins. Pusă pe o năsălie, împletită, pe loc și în grabă, din mlada de răchită, mirosind ațâțător a sevă, Pepenoaica luă calea Goldanei. Cei patru purtători ai ei, desemnați democratic și anume aleși, brăzdară harababura de culori a hainelor de sărbătoare, care unduia, la contactul indirect, cu rotunjimile gigantice ale Pepenoaicei, râvnită de toți, cu ardoare, ca o atingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sub supravegherea unui sergent și-a babelor de la cămin. Doar un schelet metalic a mai rămas, ce-a fost de furat s-a furat de mult. Printre fiare a răsărit o cucută sănătoasă, iar brusturii își întind frunzele mustind de sevă. Mă obișnuiesc cu penumbra din interior. Cocoțat pe-o scară, Adrian se chinuiește să schimbe un bec. A desfăcut două șuruburi de la aplică și-acum lucrează la celelalte. - Salut... S-a înțepenit... Vino aici, ține astea... Le deșurubează până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Sau turma. Lupii în blană de oaie. Niște căcăcioși. Am vrut să edific un oraș de oameni liberi, dar, tot mai surprins, constat că am plămădit unul de slugi. Obediența! Vârful de lance de mai târziu! Supunerea ce ascunde nesupunerea; seva dictaturilor! Din rândul nevoiașilor s-au ridicat cei mai neîndurători tirani. Masochismul gloatei: vrea să fie încălecată cu forța. Din această ură/iubire se va naște monstrul numit Revoluție. Revolta-canibal. Totdeauna, devorându-și o parte din fii. În fiecare supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pe când tanti Didina râșnea crupe pentru puișori, pentru bobocei, pentru rățuște... "Hai, puiule, bobocelul lui tanti, rățoi mic, lasă pe tanti să-ți pupe puța, mâine-poimâine calci pe urmele lui ta-tu..." Visul avea aroma chiloților uitați de tanti Didina, seva trunchiului de cireș: floare, frunză, fruct într-o cutie de pișcoturi sub grindă. Visul îi dilata nările de mistreț tânăr, fetele din revistă miroseau a cerneală de calitate. Trecea cu buzele umede peste fiecare coala A4, dâră de foame în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
doua poți strivi cântecul, cu a treia poți strivi viața; o pasăre nu moare niciodată în cer. Smulge din rădăcinile salciei râul, din inimă izvorul, de pe frunză bobul de rouă și vei vedea că setea nu este secetă, ci trecere. Seva lui Dumnezeu nu usucă buzele, pentru că iubire se cheamă. Bine la stă oamenilor singuri care au câte ceva de împărțit între ei. Durerea nu se divide niciodată în porții egale: amanții iau cât să le fie bine între cearșafuri, frații se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în voie prin toate ungherele, prea puțină țesătură pentru o asemenea porție de noapte. Puțină și rară, prin ochiul urzelii lumina aluneca șarpe. Visul unui păianjen este să spânzure soarele în firele sale, să îl sugrume și să-i sugă seva ca pe a unei insecte. Soarele stafidit, mumificat, atârna de un tavan plin de igrasie. Urca paingul, cobora pe un fir de mătase, vroia să lege în câteva noduri cerul de pământ, între două puncte își trecea firul prin clavicula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nopțile în insomnii repetate, până te ascunzi de tine însuți. Ai verde la viață. Leapădă-te de îngerii mincinoși, dă foc icoanelor ce nu știu să zâmbească, abandonează semnele în cămașa, în țolul de cordele, fii contemporan cu tine, cu seva ce rămâne dâră pe trotuare, cu tusea ce te descompune în batistă, cu bocancii prin ale căror găuri devii tot mai puțin! Îndepărtează-te de cei care îți promit viitorul ce seamănă a bulgăre de zăpadă adunat din iernile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
împărțită la doi sau jumătatea care nu a fost niciodată plină? Cine a mușcat fără saț, din lună, Maică? O doime absentă dintr-un întreg nu poate exista într-o altă doime de umbră, așa cum nu poate cuibul crește din seva pomului, pasărea din iuțeala glontelui, pușca din sângele vânătorului... Maică, invidia sfinților resuscitează lacrima viței de vie. În icoană, pe când tu erai ocupată cu alte amăgiri, a venit ea. Dumnezeule, de unde atâta incertitudine sub cerul tău? Spune-mi cine este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cine a fost marcel proust, Din motive evidente, coasele, atât asta de cosit oameni cât și celelalte, obișnuite, de cosit iarbă, niciodată n-au putut să Învețe să citească, dar toate am fost dotate cu o bună memorie, ele a sevei, eu a sângelui, am auzit rostindu-se pe ici pe colo de câteva ori numele de proust și am făcut legătura, a fost un mare scriitor, unul dintre cei mai mari care au existat vreodată, și fișa lui trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
despre cărți doar de ei știute. Și Berg avea, uneori, un discurs oarecum academic, dar deloc obositor; magic, În unele momente. Ne amețești, Berg, cu teoriile tale. Pornite din cărțile pe care le vinzi. Mai Înainte, le-ai luat toată seva, citindu-le. Nu, pentru că nu ai avea atîta vreme; ai mii de cărți și vinzi cîteva zeci În fiecare zi. Le secătuiești prin atingere, Berg, ai, poate, o astfel de știință, altfel nu ai avea cum să știi atîtea. Nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și aspiră, căci încă este în viață și continuă să-și pregătească lucrările - să-și înfigă fierul plugului critic fie și măcar un centimetru mai adânc decât plugarii ce l-au precedat pe ogor, pentru ca recolta să crească, mulțumită unor seve noi, mai mândră, iar bobul să dea mai bine în spic, și făina să fie mai bogată, și noi, spaniolii, să mâncăm o pâine spirituală mai gustoasă și mai ieftină. Am spus că Paparrigópulos continuă să muncească și să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai viguros colorate din câte am văzut vreodată. Mircea, nu e imaginația unei minți rătăcite. Toți copiii au ieșit în curte și nu-și puteau mișca ochii de pe cer. Cum eu eram pe colină, tot ce percepeam era mirosul de sevă, de rășină și imaginea aceea de rai în care Dumnezeu mai dădea un semn altor Noe, un alt semn al alianței. Așteptam într-o liniște în care nu-mi auzeam decât ritmul unei inimi micite de efortul din noapte. Așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
însuși, începând de astăzi și din experiență personală, va putea mărturisi. Să umpli jumătate de metru cub cu jăratec cere timp, mai ales dacă lemnul, cum se întâmplă, n-a fost complet uscat, ca dovadă i se văd fierbând ultimele seve la extremitatea opusă celei care arde. Ar fi interesant, dacă ar fi posibil, să te uiți înăuntru, să vezi dacă jăratecul a urcat până la păpuși, dar poți să-ți închipui cum e interiorul gropii, vibrant și strălucitor, cu lumina multiplelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
chinezesc, cea mai bună hârtie care se va fi produs vreodată În atelierele din Samarkand. Un evreu din cartierul Maturid a fabricat-o special pentru mine, după o rețetă străveche, În Întregime din dud alb. Pipăi-o, e din aceeași sevă ca mătasea. Își drege glasul Înainte de a explica: — Aveam un frate, cu zece ani mai mare decât mine, era de vârsta ta când a murit. A fost sfâșiat În bucăți, În orașul Balkh, pentru că a compus un poem care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
merge? zice Suze, apărând la ușa mea înfășurată în prosop, și eu tresar, vinovată. Stau în fața computerului de destul de mult timp, dar nici măcar nu i‑am dat drumul. — Mă gândeam, zic, apăsând pe buton. Îmi adunam gândurile... ca să‑mi las seva creatoare să se cristalizeze într‑o structură coerentă. — Uau, zice Suze și mă privește ușor admirativ. M‑ai lăsat fără grai. E greu? Nu chiar, zic, după ce mă gândesc puțin. De fapt, e destul de simplu. Computerul izbucnește într‑o revoltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu-mi lipsește cînd mă tăvălesc În nisipul plin de soare și mă simt ca o tulpină care pentru a se usca trebuie smulsă din pămînt. Tot trupul meu se umple atunci de amintiri, cum se umplu măslinii primăvara de sevă. Și sînt fericit că nu m-am Înstrăinat. Deasupra mea păsările zboară, țipînd de bucuria zborului, Însă eu știu că dincolo de gloria care uită se ascunde moartea. Brațele lipite de nisipul fierbinte zvîcnesc și-n loc de sînge curge parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
trupul aceleiași zeițe care-i dă puteri proaspete lui Anteu? Ca, dealtfel, și piatra În care a fost cioplit sfinxul slut și indiferent de la piramide? Aceasta nu demonstrează decît că În același pămînt se află și viața, și moartea, și seva hrănitoare, și indiferența și dacă grecii au lăsat neatins pămîntul colinelor pe care și-au construit templele au făcut-o tocmai simțind că totul depinde de ce va spune marmura de deasupra. Condiția lui Anteu e să nu se Înstrăineze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Noli me tangere, cum spune și Dumnezeul lui Correggio. Pe drumul rîvnit de cei care ne-au Îndemnat să facem versuri antice pe idei moderne nu putem ajunge Însă decît la un Apolo prea aseptic pentru a fi un ideal. Seva dogoritoare a vieții trebuie să se adreseze altui zeu, lui Dionysos, ca să poată țipa de bucurie sau de durere. Toate poveștile despre mîntuirea apolinică se ruinează. Trăim pentru a deveni vinovați, ar vrea să ne reproșeze Apolo... Dar ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de pe strada Eminescu din Iași, pe la marele nostru sonetist Mihai Codreanu. ‐ Măi băiete, îmi zicea, fără să mă vadă, cunoscându‐mă de multe ori numai după călcat. « șe‐ ai zâși dacî te‐aș trimete până la Coana Otilica șâ‐ i șitești seva? ‐ Cum să nu, maestre?! Acu mă duc, că tot am ole acă de vreme. Îmi și plăcea să mă duc, acolo în Zlataust, la acea blândă și bună femeie încărunțită, acea domnișoară Gavrilescu legată prin neamuri de soră de Bârlad
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
crenguța încărcată de rod. Dar roadele și frunzele ei erau palide și lipsite de viață. Crenguțo, ce s-a întâmplat cu tine? întrebă vrăbiuța îngrijorată. Nu știu, răspunse crenguța cu glas stins. Parcă mă sfredelește ceva și-mi soarbe toată seva din mine. Trebuie să aflu ce se întâmplă, spuse vrăbiuța. Și porni să cerceteze crenguța din rămurică în rămurică, din frunză în frunză, până ajunse aproape de tulpină unde găsi un cuib de viermișori. Deci asta era, își spuse vrăbiuța în
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
caut motive filosofic-olfactive pentru a-i spune deschis, plec în America, adicè tot un fel indirect de a-i mèrturisi cè nu sunt îndrègostit de ea, iar în privința revoltei mateiene vizavi de instituția cèsètoriei, e foarte limpede de unde își trage seva! Înainte de a fi cugetètor și om de stiinte inventate de el, Matei e un bèrbat obișnuit care, întâmplètor, iubește o femeie mèritatè, care, întâmplètor, nu-și poate distruge cèsnicia, care, întâmplètor, e un model de reușitè socialè, care reușitè socialè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]