3,720 matches
-
se amestecară. Era vlăguit, continua să respingă, părăsit de puteri acea mâna. În pragul nebuniei, amețit de oroare, își dădu seama că acea creatură trăgea cu insistență de buzele lui. Se clătina prin sală, încercând cu disperare să răsucească, să sfâșie monstruozitatea placată pe fața lui. Falangele lungi și sensibile se infiltrau în deschizătura din vizieră. Îi atinseră țeasta de care se agățară, în timp ce coada se strecură și ea înăuntru și se înfășură ca o tentaculă de ceafă. Aspirând dureros aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sudoare. Respiră adânc și puse jos detectorul. Cu mâna liberă, prinse mânerul tambuchiului. Era rece și lipicios pe palma udă. Rezemându-se pe peretele opus al coridorului, orientă tubul spre gura căscată și apăsă pe trăgaci, Un urlet foarte ascuțit sfâșie tăcerea. O mică creatură, cu ghearele scoase, țâșni de sus. Căzu exact în mijlocul plasei, pe care cei doi ingineri săriră imediat s-o strângă în jurul prăzii. Trebuia neapărat prinsă bine în rețeaua deasă a capcanei. ― Ține bine, ține bine! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sfătuit, că dacă ne atacă, să stăm spate în spate cu cuțitul în mână ca să ne apărăm, căci aflasem că dacă ești atacat de mai mulți lupi și reușești să rănești pe unul din ei, ceilalți lasă prada și-l sfâșie pe cel rănit. O fi o lege a fiarelor, drept să-ți spun, nu știu. Cei trei lupi s-au uitat la noi, cum s-ar uita trei câini care-ți sunt prieteni. Au stat preț de câteva minute, studiindu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
34; Mc 15,23; In 19,28-29). Conform protocolului, gărzile stăteau lângă cruce până la moartea victimei, din cauză că prietenii sau rudele victimei puteau încerca să o salveze. În general, trupurile celor răstigniți erau lăsate neîngropate, să se descompună sau să fie sfâșiate de păsări și animale (deși legea romană permitea ca trupurile să fie luate de pe cruce și îngropate; cf. Digesta 48.24.1,3; Josephus, Viața 420-421). Voi lăsa această chestiune și problemele cu privire la îngroparea lui Isus pentru Capitolul 2, care
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
îngropate, ci vor deveni gunoi pe suprafața pământului” (Ier 7,33; 8,2; cf. 14,16; 16,4; 20,6; 22,19; 25,33; cf. Ps 79,2-3; Ez 29,5; Josephus, Războaiele iudaice 1.594: „Trupul său va fi sfâșiat în bucăți de suferință și nu va mai rămâne nicio parte să fie îngropată din el”). Cartea lui Tobia reflectă imaginea oribilă a evreilor din exil, uciși și apoi lăsați fără să fie îngropați de-a lungul drumului ori aruncați
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
moarte în lumea romană Obiecția adusă împotriva relatărilor evanghelice despre îngroparea lui Isus rămâne în primul rând în observația că, în mod obișnuit, victimele răstignirii romane nu erau îngropate, ci cadavrele lor erau lăsate să atârne de cruce ca să fie sfâșiate de păsări și de animale. Nu avem niciun dubiu că aceasta era practica romană comună. Martin Hengel a adunat cea mai mare parte a materialului cu privire la această chestiune. Cităm câteva exemple: „Vulturul se grăbea printre mortăciuni bovine, câini și cruci
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Isus a fost lăsat pe cruce, neîngropat (cum se întâmpla de obicei în afara lui Israel; cf. Suetonius, Augustus 13.1-2; Petronius, Satyricon 111), sau că cel decedat a fost aruncat într-un șanț, acoperit cu noroi și lăsat să fie sfâșiat de animale este complet neverosimilă. Obligația de a îngropa corespunzător un mort înainte de apusul soarelui pentru a nu-și pângări țara lor sfântă producea o foarte puternică impresie în sufletul evreilor din antichitatea târzie. Mai mult, foarte probabil, unii dintre
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
vreodată. Fetița ajunsese în fața ușii și începu să bată cu pumnii mici, sidefii, în cristalul gros. De spaimă, mă trântisem pe jos și mă zvârcoleam, dar nu o slăbeam din ochi. Când a apucat lacătul, am simțit că mi se sfâșie măruntaiele, că îmi explodează inima. Ea a rupt lacătul și, cu mâinile mânjite de sânge, a împins greaua ușă de cuarț. A rămas încremenită în prag, într-o atitudine pe care mi-e imposibil să v-o descriu, pentru că nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prietenia dintre băieții și fetele din grupul lui Traian. Ne organizaserăm într-un fel de patrulă care îi pândeau pe după copaci și, pe neașteptate, agitând bâte strâmbe și țipând, năvăleau în mijlocul lor încăierîndu-se cu băieții și luând fetele la goană. Sfâșiam cu lovituri de picior lanțurile de margarete pe care le găseam, lungi de metri întregi, distrugeam buchetele mari și pestrițe de flori de pădure care ne rămâneau ca pradă. Ura noastră era atât de mare, încît nu mâncam, ci striveam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o vulpe vie, am apăsat din nou clanța ca de ușă obișnuită a camionului. În cabină persista același miros intim, plin de voluptate, dar volanul era spart, lipsea din el o bucată de vreo zece centimetri, iar de sub pielea banchetei, sfâșiată în mai multe locuri, buretele fusese smuls. Un gemuleț lateral se spărsese și lumea aceea minusculă nu se mai închidea cum trebuie asupra ei. Am intrat din nou în casă și m-am afundat în coaserea unul de altul a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încheiat și el cariera de saltimbanc după câteva luni, când, producîndu-se într-o iarnă la Brăila, în mare spectacol mare, între mai mulți scuipători de foc, înghițitori de săbii și forțoși în piei de leopard, incinși cu lanțuri, a fost sfâșiat în plin spectacol de perechea de siruși, care se aruncase brusc asupra lui. Animalele fabuloase, cu bot și coadă de balaur, labe de leu și aripioare de liliac, văzuseră, se pare, în tatuajele mereu schimbătoare de pe pielea gălbuie a bunicului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
față și începea să urle cu acea voce de la mânie a bărbaților, care îți chircește viscerele ca urletul lupilor sau mârâitul profund al unui tigru. Deși nu m-a bătut niciodată, pentru mine tata era Fiara, în stare să mă sfâșie într-o zi în bucăți. Cel mai tare mi-era teamă de el când mă săruta. Mă pupa pătimaș, pe toată fața, zgîriindu-mă rău cu barba lui mai tot timpul nerasă. Nici prin cap nu i-a trecut vreodată că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
începură iarăși să zburătăcească prin sală. Alții de-afară le răspunseră, năvălind prin ferestre. Am luat-o la fugă, țipând, pe coridoare, urmărite de cârdurile de șoareci înaripați, care acum ne izbeau cu-adevărat peste față și încercau să ne sfâșie hainele. Coridoarele se înmulțeau și nu mai găseam ieșirea. Lanterna Garoafei își alungea lumina pe pereții acoperiți de licheni. Când am deschis una din nenumăratele uși, ne-am trezit brusc afară, sub lumina feerică a lunii și-a stelelor. Fugeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ulei din preajma depourilor ITB și a cinematografului Melodia de pe Ștefan cel Mare. Era o clădire înaltă și dreaptă, de cărămidă stacojie, prinsă în buloane de fier, fără ferestre și terminată, la o înălțime amețitoare, cu un fronton sumbru, care parcă sfâșia norii. Strania construcție, împlîntată în mijlocul unei curți pustii, era geamănă cu moara Dâmbovița, aflată mai în josul șoselei, și făcuseră acum un veac parte din celebra moară Asan. Când, după ani și ani, Emil Popescu începu să se intereseze de cultură
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dar fără ca durerea să-mi crească, Ce ne putea face mai mult decât să ne despartă? Dacă m-ar bate oricât, dacă m-ar pălmui, aș suferi oare mai mult? O vedeam cu fața însîngerată, dar nu rănile ei îmi sfâșiau inima, ci însăși făptura ei, prezența ei, pe care o știam departe. ― Au închis-o în odaie, aproape goală, ca să nu se mai poată coborî în camera ta. Cât era leșinată, o stropeau cu apă, ca să învie, apoi, când se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu sunt ca mine ci Ceilalți nu pot fi ca mine. Așadar, atenția este centrată spre paradigma semenilor, propria interioritate fiind postulată dintru început ca un edificiu inviolabil. Ceilalți sunt obsesia ființei umane pătrunse de răutate, ghimpele metafizic ce îi sfâșie conținutul existențial. Prin acest răspuns dat la interogarea ce-l vizează, eul demonizat în versiunea mistică și animalizat, în cea atee, încearcă să-și confirme superioritatea conferindu-i valoare de adevăr indubitabil. Privindu-se în oglindă el își perindă vederea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
gestul întinderii întru salut a unei mâini care nu mai este constituie pentru conștiința umană astfel lovită câmpuri de nuanțe și detalii ce trebuie surprinse și utilizate din plin drept o contrapondere ontică la amara incompletitudine adusă de un trup sfâșiat în echilibrul funcționalității sale. Fiecare din amănuntele astfel surprinse pot fi exploatate în demersul istovitor al apropierii de normalitate și al imitării atitudinilor sale. Acest demers este, în esență, unul de adâncire al conștiinței în mereu noi potențe și variante
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
aliați ? De aceea m-am întrebat dacă nu s-a mai ivit, trecând vremea, o noutate... Gândindu-se la generoasa ipoteză despre sufletul vulnerabil al musafirului, ascuns în spatele acestei sintaxe căznite, Profesorul Mironescu se simte un copil nerăbdător, tentat să sfâșie ambala jul cartonului de cofeturi, ca să vadă ce este ascuns înăuntru. Un demon al curiozității, țâșnit ca un djin din fumul închis într-o sticlă. O irepresibilă curiozitate, țâșnită dintr-un sentiment neclar și necercetat. Surâzând, Profesorul își oferă discipolului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
este tentat. — Altminteri, avem destul spirit critic ca să ne știm și acest defect ! Vorbim cu o resemnare amuzată despre nesolidaritatea noastră. Așa sunt românii, spunem, și așa fac, oriunde ar fi : în țară sau în emigrație, se ceartă și se sfâșie unii pe alții, fiind mai degrabă dispuși să se încredințeze străinilor decât celor de un neam cu ei... Poate explicația să fie amintirea timpului când se pârau unii pe alții la înalta Poartă ? Ei, da, dragă, ei, da ! Pentru că a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și mirosul acru nu are aceeași intensitate dușmănoasă. Atmosfera a rămas destinsă. Promitem să ne scriem. Aha, să ne povestești cum ți-a halit Box rezerva de zacuscă din cămară, țipă Vlad rîzÎnd. Ies plouat, fără alte efuziuni, cu inima sfîșiată de tristețe. La 7.30 dimineața, sîntem deja În curtea garnizoanei din Hațeg, după ce ne-am afumat Într-un autobuz hîrbuit, lăsînd În spate muntele cu piscul Înzăpezit. Se adună baterii de la toate unitățile din jurul orașului. Cu toții veți forma o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și simplu Înțepenești În admirație cînd cortina se ridică, decoruri, costume, lumini, muzică, timp de aproape două ore ești vrăjit, iar la final sopranei Îi tresare bustul plin de patos și pune capul pe o piatră de carton și moare sfîșiată de durere, cu toate piesele expuse. Și tu privești de sus de la balcon șirurile de capete din sală și te Întrebi cam ce o fi În ele... ai vrea să știi, să le auzi mințile, expresiile grave care se ghicesc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
reacționa, dacă ar fi dezamăgită sau dacă s-ar teme și mai tare pentru mine. Așa cum o văd, sufocată de grija mea, mi-e teamă că s-ar duce să-l certe, să-i facă niște mizerii. Înfulec În liniște, sfîșiat de o durere fără nume. Un an și două luni și jumătate voi sta departe de casă, o să-mi lipsească multe lucruri, probabil că o să-mi lipsească și ea, chiar și așa pisăloagă cum e. Un an și două luni
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dar fără un rezultat concludent, un iz de ușoară nebunie mi-a pîclit și mai tare ceața capului, așa că atunci cînd Delia, tînăra asistentă, a venit să-mi spună care e surpriza m-a găsit Într-o dispoziție de neinvidiat, sfîșiat de perspectiva unor aventuri periculoase. Vino, a zis ea, să-ți zic ceva, și am ieșit pe hol și ea a mai zis: Am o mătușă care gătește senzațional, a făcut o oală cu sarmale și cred că găsim și-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o rumoare caldă se ridică spre cerul cenușiu și umed, fulguie rar. În tot acest vîrtej colorat, iese la iveală un amănunt trist. Doctorul de la televizor, bătrînul doctor apare la un moment dat undeva În curte, fumînd cu o figură sfîșiată de durere. Una din asistente Îmi spune că-l cheamă Lucaci și că nu mai e doctor, e pensionat. Dar nu poate să stea acasă, pentru că suferă de tristețe cronică, de cînd a rămas văduv. Așa că se Îmbracă În halat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
țării. Atâta timp cât bombele cădeau numai la Ulster, era chiar o mică plăcere să afli despre ele. Pentru prima oară în viața lui, Emma avu o viziune apropiată a ticăloșiei umane; și în furia lui intimă, confuză, respinse „irlandismul“ său, îl sfâșie în bucăți, fără să știe prea bine care era elementul cel mai detestabil în acel ghiveci de ură pentru care se disprețuia singur. Niciodată nu a discutat cu mama lui despre problemele irlandeze și ea nu-i pomenea niciodată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]