4,282 matches
-
ar fi proiectat pe perete, în lumina felinarului din stradă, femeia la care nu mai insistam, ca în copilărie, pe trăsăturile feței, ci, de exemplu, pe unghiul mare dintre bărbie și gât, anunțând gușa, sau pe gurguiul sânului stâng - fiindcă silueta trebuia totdeauna orientată spre stânga, de unde venea scrisul meu. Tu ești obsedat, râde încet Zina, n-ai putea să rămâi la scris? Mâine mă trezesc că o să începi să scrii pe portativ cu cheia în cap. Asta nu, sunt total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu mult de lecturile din Eminescu și Creangă. În general, copilăria mea idilică întârziase mai mult decât normal printre actorii cu măști grotești, bărbi și mustăți false pe care și le țineau cu palmele asudate, scânduri de decor cretoase cu siluete deșirate de dansatoare, ca pe coperțile negre ale romanelor de la ambulanți, pe care siluete de hetaire în buchete de câte zece dănțuiesc după stinsul luminii între cutele cearceafului - dac-aș aprinde lumina, ar fi chiar gândacii, grăsuni și domestici ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai mult decât normal printre actorii cu măști grotești, bărbi și mustăți false pe care și le țineau cu palmele asudate, scânduri de decor cretoase cu siluete deșirate de dansatoare, ca pe coperțile negre ale romanelor de la ambulanți, pe care siluete de hetaire în buchete de câte zece dănțuiesc după stinsul luminii între cutele cearceafului - dac-aș aprinde lumina, ar fi chiar gândacii, grăsuni și domestici ca dintr-o crescătorie, care-mi stimulau, la orele mici din noapte, creșterea bărbii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și plouă. De zile în șir port aceeași pereche de sandale ude. Mi s-au murat picioarele și noroiul îmi acoperă gleznele. Ne întâlnim într-un parc. Râul e magnific, dar înghețat. Nu sunt vizitatori. Când văd că se apropie silueta familiară, încerc să nu plâng. Este chipeș încă și e îmbrăcat în costumul meu prefearat, cel albastru. Însă în clipa în care mă zărește, își întoarce privirea. Situația e aiurea, dar sunt hotărâtă să încerc. Mă forțez să vorbesc, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Asta îi procură o plăcere imensă. Îi aud râsul bărbătesc. Vântul aspru o să-ți remodeleze oasele și nervii! E fericită că m-a lăsat fără replică. Slavă lui Buddha că e urâtă, mă gândesc în sinea mea. Cu așa o siluetă scundă și îndesată, sunt sigură că are parte de multă singurătate. Tunsoarea ei, potrivit propriilor spuse, e inspirată de Shakespeare. Seamănă cu o umbrelă deschisă. Fața ei prelungă are linii ascuțite. Pielea cuiva care fumează țigară de la țigară. Când vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lui, Ye, mi-a spus că el nu suportă lumina sau zgomotul apei. Precum o vază cu o vechime de o mie de ani, putrezește de la umezeala din aer. Are niște ochi triunghiulari și sprâncene stufoase. Încearcă să-și ascundă silueta lipsită de robustețe în uniforma militară. Însă îți dai seama de consituția-i bolnăvicioasă după gâtul cât un bețișor de bambus și capul lăsat într-o parte, de parcă ar fi prea greu pentru gâtul său. Și totuși, acum, ea e ispirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ziua în care porți ce punem noi pe tine. Nu pot. Rochia nu este potrivită. În plus, îmi e prea mică. Ai avut-o în timpul vizitei în Filipine. Asta a fost acum mulți ani. Am îmbătrânit și mi-am pierdut silueta. Pare c-ai uitat cine ești. Sunt Wang Guang-mei. Nu. Ești dușmanul poporului... Trebuie să porți asta. Nu vreau și n-o să o port. Pune-o pe tine sau o să te obligăm să o îmbraci. Lăsați-mă să mor, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mai privi cum face cafeaua pentru Matei, pentru mine face acum cafeaua așa cum masă de pranz a fost pregètitè pentru altcineva, soțul ei?! nu-i voi mai urmèri mișcèrile dedicate filtrului de cafea, nu-mi voi mai lèsa privirea pe silueta ei, privirea mea supravegheazè cu atenție derularea programului de instalare, dupè ce va fi pus apă de cafea, apoi cafeaua mècinatè în conul de hartie al aparatului și va fi apèsat butonul, va veni în spatele meu și se va aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
atunci?! Directorul o conduce pânè la stradè, îi deschide portiera unei mașini parcatè lângè mercedesul magistratului, o mașinè pe care n-o observasem, E cu mașina! Rèmân unde mè aflu, în umbrè, pânè când ea demareazè încet și pânè când silueta directorului se pierde pe aleea spre casè, apoi mè îndrept spre mijlocul drumului, frâneazè chiar în fața mea, îmi face semn sè urc, strèduindu-mè sè intru în mașină neîcèpètoare pentru Matei, prima oarè când înèlțimea mè dezavantajeazè în fața unei femei, Poti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
eram în fața calculatorului când a sunat, scriind, nu lucrăm la nici o aplicație, pur și simplu scriam, m-am grèbit sè ies și sè-i deschid poartă, Cum înaintăm pe aleea învèluitè în întuneric, i-am întrezèrit, la lumina slabè de pe stradè, silueta printre drugii de fier, ea sprijinindu-se de gard cu umèrul, așteptând, mașina roșie a parcat-o, rèspunzându-mi la întrebare în timp ce eu învârtesc cheia în broascè, ceva mai jos pe stradè, cu jumètatea dreaptè pe trotuar și cu cealaltè, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
-ne sè ne privim în ochi, Bine, tatè! eu cerându-i sè nu mai stea pânè la plecarea trenului, sè se ducè acasè la mama, ne dèm mâinile, apoi eu mè agèț de bară vagonului și urc pe scarè, urmèrindu-i silueta în timp ce se îndepèrteazè spre trecerea subteranè, dacè s-ar fi întors i-aș mai fi fècut o datè cu mâna, dar nu s-a întors, Urc în tren și îmi caut locul, dar cum trenul e aproape gol decid cè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
din cauza unui geam situat în apropierea teracotei, ascunzètoarea lui Matei era complet cufundatè în întuneric, dar pe mèsurè ce se obișnuia cu obscuritatea camerei, obiectele începeau treptat sè prindè contururi vagi de umbre, atunci, Matei recunoștea, profilându-se în mijlocul încèperii, silueta mesei, cele patru scaune corect rânduite în jurul ei, canapeaua, tabloul de pe perete al bunicilor din partea tatei, Mè plictiseam repede, ceea ce-mi plècea, de fapt, era momentul în care, alergând de afarè, de la luminè, pètrundeam brusc în perimetrul de întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pentru că În două ore, Îți promit, o să fim În hotelul nostru, la cină... Bineînțeles, dacă nu greșesc intrarea... Prin geamul mașinii, aceeași autostradă monotonă, fără sfârșit. Soarele orbitor de alb prin care trec femeia și bărbatul Îmbrăcați În negru: două siluete eterne, Încremenite, solemne. Ei sunt la fel ca atunci când el a ajuns aici, dar, Doamne, câtă schimbare! Iar el a trăit aici suficient de mult cât să-și amintească această țară, noua lui țară, așa cum era când a venit... Cristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sfârșit tăiată În două de gărdulețul de leandri, Încărcați cu flori albe, roz, roșii. Culmile Împădurite urcând spre cer, petele albe ale satelor, cocoțate acum mii, sute de ani, lângă izvoare. Un sat orbitor de alb, prin care Înaintează două siluete negre, solemne; un bărbat și o femeie În negru. Îi vede? Și-i amintește? Ce făceam atunci, unde eram? Eram aici? Dincolo? Lumina urcă peste trunchiurile albe, răsucite, petrificate - crescând dintr-un pământ roșu. Măslini bătrâni, pitici, cu trunchiul noduros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Dincolo? Lumina urcă peste trunchiurile albe, răsucite, petrificate - crescând dintr-un pământ roșu. Măslini bătrâni, pitici, cu trunchiul noduros, de cinci sute de ani: pădurea dantescă. Câmpul parcelat În romburi - ca pe vremea Grachilor. Și, profilându-se tot mai departe, silueta omului călare pe un măgar, cu două imense coșuri de nuiele de o parte și de cealaltă a lui: pentru el atât de familiară, pentru că vine din trecutul său aici. În țara adoptivă. Ce făcea el În anii despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
capăt această zi istovitoare. Dacă s-ar putea Întinde pe jos, cu ochii Închiși, gonind imaginile care se reîntorc, mereu, tot mai vii cu cât se Îndepărtează de ele... * Portalul dreptunghiular al bisericii romane din secolul al XI-lea, cu silueta străveche veghind din Înălțime mașinile colorate care se rostogolosc de-a lungul autostrăzii. Bătrâna biserică i-a reamintit discursul religios al acelei țări atee? Traian Întinde mâna după pastila de Tic-Tac și o Împinge cu limba Într-un colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-și amintească, reușind să Întrezărească În fugă o fotografie mișcată, care se risipește În buimăceală și somn, când Încearcă să o rețină. Mereu autostrada fără sfârșit. Soarele orbitor de alb prin care trec femeia și bărbatul Îmbrăcați În negru: două siluete eterne, Încremenite, solemne. Și, profilându-se tot mai departe, În căldura orbitoare, silueta egal de stranie și egal de familiară pentru el a omului călare pe măgar, cu două imense coșuri de nuiele, de o parte și de cealaltă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În buimăceală și somn, când Încearcă să o rețină. Mereu autostrada fără sfârșit. Soarele orbitor de alb prin care trec femeia și bărbatul Îmbrăcați În negru: două siluete eterne, Încremenite, solemne. Și, profilându-se tot mai departe, În căldura orbitoare, silueta egal de stranie și egal de familiară pentru el a omului călare pe măgar, cu două imense coșuri de nuiele, de o parte și de cealaltă a burții animalului. Iar Christa are să mai conducă mult timp, cu mâna Înmănușată, la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
încrucișa brațele pe piept. Uneori se uita spre locul în care stătea Mariam. Dacă reușea să-i prindă privirea, avea o mică tresărire între sprâncene, o discretă iluminare. Marioritza roti din nou lingurița, adunând mica spirală de șerbet, și transferă silueta prințului în decorul unui salon parizian, îl îmbrăcă după moda europeană cu haine care se mulau pe linia trupului, îi luă turbanul, eliberându-i părul negru, apoi îl lăsă să se miște firesc printre invitații unei serate târzii. Dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
doi trăgeau încet cortina și așezau mici lumânări aprinse pe marginea podiumului. Dante Negro tocmai se strecura pe ușa micuță, încercând să treacă neobservat, când ochii doamnei Ledoulx îl descoperiră cu o uimire soră cu satisfacția deplină. Tânărul avea o siluetă perfectă, un aer european, barba potrivită după moda italiană și misterul acelui ochi acoperit cu o panglică neagră. În tinerețea ei, Toinette fusese îndrăgostită, în taină, de vicontele François-René de Chateaubriand. Citise de nenumărate ori Atala. Fervoarea, elanul pasiunii pure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
el pușca de Alep, un cal de schimb și o ploscă mare. Mai ales rezerva aceea de apă îi dovedea că prințul pornise pregătit pentru un drum mai lung. ― Acum ce facem? întrebă Guibert. Pictorul privi lung, cu ochii mijiți, silueta care se îndepărta tot mai mult. Apoi un zâmbet ambiguu străluci, doar o clipă, pe obrazul lui. Și, uluit, Guibert îl auzi silabisind niște cuvinte nu mai puțin ambigue: ― Da!... Va fi al meu. Intermezzo informativ: Despre o insolită alăturare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de bucățica de om, moștenitorul lui. Tânjea după trupul acela micuț, cu miros de lapte, dorea să-i audă iar râsul care-i făcea, dintr-odată, lumină în suflet ori de câte ori îl sălta în brațe. Dincolo de imaginea copilului, însă, întrezărea o siluetă feminină. O umbră care nu avea chipul Mariei-Luiza. Tăcută, mult mai ușoară, plină de un farmec insidios. Trecea încet peste pajiștile de la Malmaison. Adevăratul lui cămin. Fericirea. Împlinirea și norocul lui. Valul înalt al dorinței pentru Josefina - soție, amantă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dar intrau împreună, legați prin aceeași prietenie. Și acesta era lucrul cel mai important. Călcau în același ritm. Frunzele căzute pe alee foșneau la intervale regulate. Înaintau, braț la braț, pe sub zidul împrejmuitor din cărămidă roșie, ca de cetate. Două siluete cu mantii albastre prinse în argintul viu al funigeilor. Și, într-un fel nebănuit de ei, împlineau de fapt vechiul blazon comtal al strămoșilor coborâți din cetatea Făgărașului. PAGINĂ NOUĂ 34 Aproape de Cottbus, în mijlocul unei păduri, se ridica o cabană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
11 Departe, pe o coastă a dealului, umbla femeia responsabilă cu hrana lui Sampath, o siluetă micuță la marginea pădurii de cercetare a universității, care dispărea și reapărea printre copaci, ieșind la iveală în locul unde pădurea și câmpul de învecinau, parcă să verfice starea capcanelor din bețe pe care le pusese pentru fazani și alte păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
-l pe medic așezat liniștit pe verandă, încercă să-i arunce ziarul direct la picioare. Se lansă ca o rachetă, despicând aerul și aterizând cu o bufnitură în tava de ceai. — Serios, ești prea plin de zel, strigă medicul după silueta care se îndepărta pedalând rapid și se așeză trist să citească știrile zilei în lipsa ceștii sale reconfortante de Darjeeling. — Rama Rama Rama Rama Rama, murmură el citind despre abuzurile maimuțelor, frecându-și picioarele unul de celălalt pentru a se încuraja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]