3,912 matches
-
ești ce sapă... Tu nedând v-o deslegare, duci l-a deslegărei uși. Ș-astăzi punctul de solstițiu a sosit în omenire. Din mărire la cădere, din cădere la mărire Astfel vezi roata istoriei întorcînd schițele ei; În zădar palizi, siniștri, o privesc cugetătorii Și vor cursul să-l abată... Combinații iluzorii - E apus de Zeitate, ș-asfințire de idei. Nimeni soarele n-oprește să apue-n murgul serei, Nimeni Dumnezeu s-apue de pe cerul cugetării, Nimeni noaptea să se-ntindă pe-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
june-scule Cu minți deșerte și cu inimi nule. La ce-aș descrie gingașa cochetă, Ce-abia trecută de-optsprezece ani, Priviri trimite, timide, șirete, Când unui tont, ce o privea avan, Când unui ghiuj, cu mintea căpietă, Urât ș-avar, sinistru și pleșcan, Sau unui general cu talia naltă, Strigău și prost ca și un bou de baltă? {EminescuOpIV 203} Să cânt cum samănă de rău, impulsul În corp de înger, sufletul diform? Ironiei lui Byron să-i simt pulsul Ori
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
foc și aur ce-n oștiri se-nșiră, Codri se plâng și marea doarme-n spasme. Ajung la țărm - se-ndoaiă ca o liră Cu valuri înstrunită-n lunge rânduri, Un mic liman, ce raze blând respiră. Corabiei apusene grea de gânduri Sinistre - eu pe valuri îi dau drumul; Frântă de stânci se risipește-n scânduri. {EminescuOpIV 208} Ce întîlnesc întîiu pe țărm e-un tumul - Proroc prea sigur al vieței umane, Tu ești cenușa iară viața-i fumul. Nu crede însă că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mâhnit călugăr, cu-arătare pântecoasă, Fără creasta de mândrie, fără glas și fără coadă. Și făcând un paa! angelic, îl întreabă de nu-i frate, De nu-i văr cu Don Juanul ce cânta de gard dincolo. Dar monahul cel sinistru zise tragic: - "O! Apollo 80Mă ferească să fiu rudă cu-aste firi întunecate. Nu! pe mine preuteasa zeității pământene Lîngă focul cel de jertfă, pe altar de cărămidă, "M-a lipsit de demnitatea de cucoș - ca să-mi surâdă În a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
țopăind ? Războinici... inofensivi Stau relaxat privind la TV. Deodată... apare Radu înfuriat! Cu privirea fixă, aruncând scântei de mânie ! Cu pași de uriaș, săltați, rari și apăsați se îndreaptă spre patul meu. Este înarmat până-n dinți! E înspăimântător ! Un zâmbet sinistru îi netezește fața. Obrajii i se umflă, pufăie fioros. Măselele îi scrâșnesc înfiorător, pe nări îi ies flăcări de furie. Mi se face frică... mai face un pas. În dreapta ține o pușcă cu laser ultrasofisicată, în stânga ambalajul de la cutia cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
avea gânduri oribile? Nici nu vroia să mai gândească, mintea ei refuza să avanseze mai departe, ideile i se învălmășiră. Privea hipnotizată silueta tânărului care o studia curios și lacom prin oglindă. Afară lapovița cădea fără milă iar vântul șuiera sinistru prin crăpăturile cerului, întunericul pătrundea din toate părțile. Bucuroasă văzu că bărbatul porni iarăși mașina... acum mergea atent la șosea însă opri după scurt timp contrariat și își spuse cu voce tare, - E imposibil de mers mai departe! Și simți
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mă prinsesem de Valeria și trebuie să recunosc foarte mult din cauza textelor din ultima săptămână inventate de Nuțișor. Și acum regret că nu m-am dus la Câmpina, măcar să văd cum arată. Sigur, Cătălin a pus la cale gluma asta sinistră, da' mișto, era genul, v-am mai spus că nu era sănătos la cap. Știți ce a făcut într-o dimineață? A intrat valvârtej în biroul transmitere date, strigând la Brașov, că, de, era șeful: "Unde-s călimările cu cerneală
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
51 fără oroare. "A" devenea cu o iuțeală de viperă "B", "B" devenea "C", "C" se schimba în "W"... Le-au trebuit zile ca să se stabilizeze. Am putut apoi citi titlurile ziarelor, ignorând tendința lor spre modificări perverse și prevestiri sinistre. La începutul școlii eram aparent vindecat, dar frica în fața paginilor scrise mi-a rămas aceeași încă multă vreme. Asta explică multe..." - parcă-i aud pe prietenii mei binevoitori de azi. Așa a fost cu bunul și bătrânul meu tahistoscop și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o puritate ireproșabilă și să te întrebi ce Dumnezeu literatură s-ar putea naște în acea lume. De unde Dumnezeu ar cunoaște un scriitor moral adâncimea sufletului uman? Printre marii scriitori ai lumii există, evident, și oameni imposibil de buni, și javre sinistre, dar mai ales combinații din cele două, uneori combinații foarte stranii. Răul, e drept, trebuie arătat direct de către critici și biografi, nu justificat. Dar și binele trebuie privit cu decență și nu celebrat, căci, în definitiv, el nu este un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
măsură de la marea balbutie paraliterară a jocurilor copilăriei - numărătoare infantile, stâlciri școlărești ale poeziilor celebre, "oracole" stupide -, așa cum apare ea, de pildă, în "Antologia inocenței" a lui Iordan Chimet, de la "poemele" nebunilor descoperiți de suprarealiști, de la umorul negru al bancurilor sinistre, dar și dintr-o tradiție a intertextualității în poezia românească mai recentă, pe filieră optzecistă (Florin Iaru, Ion Stratan). Urmîndu-i pe aceștia din urmă și, prin ei, pe Brumaru, Dimov sau Foarță, tânărul poet este un rimator prin excelență, opus
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
autoritate. Un război al tuturor împotriva tuturor, cu cât mai turbulent cu atât mai nesemnificativ. în astfel de epoci nu apar valori, nu se impun legi și nu se progresează în cunoaștere sau morală. Anarhia apare astfel ca o parodie sinistră a libertății. N-o să aplic acest model acolo unde el este mai mult decât evident: la starea lumii românești de azi. Firește, după simulacrul de "ordine și disciplină" al epocii comuniste a urmat aici un simulacru de libertate și democrație
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ele răzbătea mesajul, subversiv și neliniștitor pentru oficialitate, al unei libertăți a minții pe care, paradoxal, numai experiența traumatizantă a ghetoului ți-o poate da. Am continuat în tot acest timp să locuiesc în Colentina, unul dintre cartierele cu faimă sinistră ale Capitalei. în cei nouăsprezece ani de când locuiesc aici am putut cunoaște însă, din fericire, și fața cealaltă a acestor lumi sărace și triste: umanitatea lor, solidaritatea dintre oameni, bucuria adevărată care strălucește uneori printre necazuri, înduioșătoarele eforturi de a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Fetele îndrăznețe și vulgare, cu părul vopsit roșu, strigîndu-și ceva de la un geam la altu-n amurg. Droaia de lume în haine pestrițe socializând zgomotos într-o curte a unei ruine, bând din căni de tablă smălțuită și ascultând "manele", muzica sinistră și pătrunzătoare a ghetoului românesc. Am trecut și prin sate țigănești (căci în provinciile românești țiganii au fost "robi ai pămîntului" timp de câteva sute de ani), unde cei bogați - mai ales din jafuri și cerșetorii petrecute în Occident, dar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Există azi în București cartiere cu populație aproape în întregime țigănească, Ferentari, Giulești sau Rahova, în care lipsa de șanse, ca și delincventa urcă la dimensiuni catastrofale. Nicăieri cuvântul "ghetou" n-ar putea fi mai adecvat decât în cazul acestor sinistre fundături. Sute de tineri, în tricouri pestrițe și cu părul vopsit, visează doar să scape de-acolo prin orice mijloace. Deocamdată zac pe treptele de beton, ascultând o muzică de o violență și o obscenitate înfiorătoare, rap-ul românesc pe lângă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
roman despre un adult care iubește pervers o fetiță, o sechestrează și călătorește cu ea, timp de vreo doi ani, de-a lungul și de-a latul Americii. într-un episod din roman cei doi ajung într-o vilă și sinistrul Humbert Humbert vrea să facă un duș, dar renunță, căci dușul "era în mod sigur non-laodiceean", așa că iese din nou afară, alarmat, ca s-o caute pe Lolita. Când am ajuns la pagina cu dușul, citind eu romanul cu cel
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
împreună cu un prieten, am locuit acum câțiva ani timp de o săptămână într-un apartament din New York, lăsat nouă de o faimoasă familie de gânditori, prieteni ai prietenului meu. Era, cred, în Lower East Side. Clădirea avea liftier, un tip sinistru, care te privea cu ochi de asasin în serie. Dar nu din cauza lui nu mi-a priit șederea acolo. Apartamentul era spațios, bine mobilat, dar mai ales șocant mai presus de imaginație. Te puteai crede la Muzeul Omului. Proprietarii locuiseră
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
își învinsese, înnebunit de dragoste și de neputință, vechea lui teamă de strigoi. Intrase-n miez de noapte pe o ferestruică a crematoriului, pășise pe dalele umede, se-mpiedicase de căruciorul cu care se împingeau morții în cuptor și, sub sinistra boltă de malachită sculptată, pipăise zeci de urne frumos aliniate ca să dea de cea a dragei, a neuitatei Zaraza. O strânsese la piept și-și apăsase buzele pe argila ei rece. Ajuns acasă, cântărețul așeză urna pe un gheridon din
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
frumos aliniate ca să dea de cea a dragei, a neuitatei Zaraza. O strânsese la piept și-și apăsase buzele pe argila ei rece. Ajuns acasă, cântărețul așeză urna pe un gheridon din colțul odăii și, chiar din dimineața următoare, începu sinistrul ritual pe care i-l inspirase fără-ndoială sminteala. Mi-e greu până și să pun pe hârtie cuvintele care descriu faptul de nedescris, dar am s-o fac totuși cât se poate de simplu: în fiecare dimineață, timp de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ipso facto, al polemicii literare. Efortul persuadării îl vizează implicit pentru că, până la urmă, el stabilește învingătorul. În alte situații, adresarea directă reduce distanța dintre polemist și lectorul său, prezența acestuia fiind marcată deictic în textul polemic prin uzajul imperativului: "Auziți sinistrele banalități [...]", "Ascultați mădular de frază [...]", "I-auziți monstruozitate literară [...]"60. Polemistul se instalează pe același palier cu lectorul, mizând pe complicitatea sa în atacul frontal. E tocmai ceea ce arătam puțin mai sus, și anume că polemistul este flancat discret de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
admite replică. La fel și calificativul "cadavru", antepus numelui unui alt adversar în viață, evident, reduce la zero personalitatea ființei umane, o desconsideră total prin echivalența cu obiectul inert, privit cu indiferența rutinată a legistului sau procurorului. Printr-o glumă sinistră, pamfletarul își consideră unul din textele polemice "necrolog [...] adresat cadavrului Constantin Mille"265, sugerând poziția definitivă în raport cu un adversar pe care îl suprimă simbolic. E interesant că râsul sardonic arghezian nu e vecin cu furia sau agresivitatea dezlănțuită; el denotă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
1919, astronomul britanic Sir Arthur Eddington a plecat într-o expediție. Eddington a măsurat poziția unei stele în timpul unei eclipse solare și a zărit curbura prezisă de Einstein (Figura 51). Ecuațiile lui Einstein au mai prezis și altceva, mult mai sinistru: gaura neagră, o stea atât de densă încât nimic nu-i poate scăpa din prinsoare - nici măcar lumina. La început, o gaură neagră este, aidoma celorlalte stele, ca un imens glob de gaz fierbinte - compus în special din hidrogen. Dacă ar
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Ahile se întoarce, crâncen, în luptă și îl răpune pe Hector. Din acest moment, soarta Ilionului pare hotărâtă. Însă n-a fost scris așa. Mai târziu, în afara poemului, Troia va fi cucerită de Odiseu, printr-o stratagemă. În această lumină sinistră, Iliada apare ca un poem tragic și totodată ironic: atâția ani zadarnici și atâta sânge vărsat. Considerată însă ca o Ahileidă, ea este altceva, poemul unor pasiuni nemăsurate și fatale, și aceasta este ceea ce aș vrea să arăt aici în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Patrocles, doar ei singuri, cucerind Troia, după ce restul războinicilor, troieni și ahei deopotrivă, vor fi pierit în luptă. Nici într-o altă parte sufletul excesiv al lui Ahile nu ajunge atât de departe în excesele lui ca în nălucirea aceasta sinistră a unei glorii atotnimicitoare și pustii. Dar clipa trece, Ahile înalță către Zeus o altă rugă, să-l ocrotească pe Patrocles și să-i dea izbândă. Izbânzi a avut destule Patrocles, l-a omorât și pe 142 Sarpedon, fiu al
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Ahile se întoarce, crâncen, în luptă și îl răpune pe Hector. Din acest moment, soarta Ilionului pare hotărâtă. Însă n-a fost scris așa. Mai târziu, în afara poemului, Troia va fi cucerită de Odiseu, printr-o stratagemă. În această lumină sinistră, Iliada apare ca un poem tragic și totodată ironic: atâția ani zadarnici și atâta sânge vărsat. Considerată însă ca o Ahileidă, ea este altceva, poemul unor pasiuni nemăsurate și fatale, și aceasta este ceea ce aș vrea să arăt aici în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Patrocles, doar ei singuri, cucerind Troia, după ce restul războinicilor, troieni și ahei deopotrivă, vor fi pierit în luptă. Nici într-o altă parte sufletul excesiv al lui Ahile nu ajunge atât de departe în excesele lui ca în nălucirea aceasta sinistră a unei glorii atotnimicitoare și pustii. Dar clipa trece, Ahile înalță către Zeus o altă rugă, să-l ocrotească pe Patrocles și să-i dea izbândă. Izbânzi a avut destule Patrocles, l-a omorât și pe Sarpedon, fiu al lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]