3,963 matches
-
la coadă 7 metri, de la coadă la cap 7 metri, în total 15 metri”. Stam înmărmurită și-o ascultam, la fel cum am stat și acum, de ziua Marinei, când stimații cetățeni de la Constanța au fost chemați la vot de sirenele oficiale adunate la Cazinou, care făceau aceeași reclamă incredibilă, ce poate să devină un spectacol în sine. În ciuda faptului că atâția „actori politici” (ca să folosesc și eu acest termen la modă) s-au deplasat acolo încercând să rupă inima portului
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
lui, Icarus. Amândoi s-au salvat, Icarus și-a confecționat aripi de ceară. Dar, apropiindu-se semeț de soare, s-a prăbușit iar Dedal a ajuns în Sicilia unde a mai realizat câteva lucrări inginerești. Peisinoe și Parthenope sunt două sirene nimfe ale mării, cu trup de păsări și chip de femei ce locuiau pe o insulă din Marea Mediterană. Ele vrăjeau cu cântecul lor pe corăbieri și le întrerupeau drumul, ademenindu-i. Argonauții, aducătorii lânii de aur, puteau fi seduși de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
nimfe ale mării, cu trup de păsări și chip de femei ce locuiau pe o insulă din Marea Mediterană. Ele vrăjeau cu cântecul lor pe corăbieri și le întrerupeau drumul, ademenindu-i. Argonauții, aducătorii lânii de aur, puteau fi seduși de sirene dacă Orfeu nu le-ar fi întrecut în măiestrie cu cântecul lui. Ulise le-a poruncit corăbierilor să-și astupe urechile cu ceară iar el a rezistat farmecelor lor, fiind legat de catarg. Charites / Harites / Grațiile sunt fiicele lui Zeus
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Ca patroană a farmecelor și a magiei, este ocrotitoarea femeilor, reprezintă dragostea și magia. Este reprezentată ca o femeie cu sâni mari și întruchipează feminitatea, dragostea și maternitatea. Ielele / Drăgaicele / Sânzienele / Șoimanele. Asemănătoare nimfelor (divinități ale pădurilor, apelor și munților), sirenelor (divinități reprezentate ca femei cu corpuri de pești), eriniilor (divinități răzbunătoare), Ielele, cunoscute și sub numele de Drăgaice, de Sânziene și de Șoimane, în realitate, plante, în folclorul românesc reprezintă sărbătoarea care celebrează coacerea holdelor și are loc pe 24
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ce le privesc, următoarele trei fac vrăji de dragoste și de urât, ultimele trei ursesc copiii. Au și o conducătoare, Irodia, mama vrăjitoarelor și de aceea Ielele, Drăgaicele, Sânzienele sau Șoimanele se mai numesc și Irodițe. Știma Apei. Nimfele și sirenele au drept corespondentă, în folclorul mitic românesc, și pe Știma Apelor. Este reprezentată ca o femeie frumoasă, cu corpul de pește. Fiecare râu, lac sau iaz are câte o Știma Apei care seduce oamenii visători, îi ademenește pe cei care
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
scopurile politice, de a-și dobândi și menține tronul, de a-și recupera teritoriile pierdute. Cu un farmec deosebit din glas, pe care-l semnalase Plutarh, regina curtezanelor, cum a caracterizat-o Plinius cel Bătrân, istoric, filolog și literat roman, Sirena Nilului, Nimfa Nilului, cum au numit-o alte personalități interesate de viața reginei Egiptului, Cleopatra a VII-a a reușit să-și mențină faima dincolo de milenii. Curtezane și pseudocurtezene în secolele I-X d.H. Valeria Messalina (25-48) A fost a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
În 1931 a lansat șlagărul J'ai deux amours (Am două iubiri: America și Franța). A efectuat numeroase turnee în diferite orașe europene, a înregistrat cântece, a jucat în filme: Zou-Zou, Prințesa Tam-Tam, în 1935, Moulin Rouge, 1940, în filmul Sirena tropicelor l-a avut partener pe Jean Gabin. L-a cunoscut pe contele Pepito Abatinocare care i-a devenit amant și manager. A jucat în numeroase spectacole care pe unii îi făceau să atingă stări de extaz, pe alții îi
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-n picături de dor rebel Știut știu să iubesc, rănit să fiu iubită. CĂTRE NICĂIERI Mi-am așezat pe umeri nefiresc Argint găsit în suflet de copil Șoptită rugăciunea retrăiesc Gonită din iubire Ăîn exil. Am regăsit în valuri amintirea Sirenelor ce încă n-au pierit Și din adâncuri moare nemurirea De glasul lor eu te-am ferit. Și peste clipa ce-a rămas amprentă Voi ști să not în valuri mai atentă Și dacă doare rostul meu în mare Voi
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Dar se auzeau tot felul de țiuituri, mai ales de la mașinile Poliției. Alertați, cetățenii au început să se întrebe unii pe alții: - Ce este? Ce s-a întâmplat, vecine? - Nu știu, vecine, habar nu am. - Bine, dar de ce tot sună sirenele poliției? - Ceva trebuie să fie, că nu țipă ele degeaba. - O fi foc pe undeva... - De unde foc pe o asemenea ploaie?! Iar la foc țipă Pompierii! - Oricum, ceva important trebuie să fie. - Sigur e ceva important... - Eu am să dau
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
se orientează spre stânga odată cu transformările de după 1948. Încă din interbelic fusese trimis la închisoare ca simpatizant al Partidului Comunist. Poezia sa angajată aduce în discuție motivele specifice, muncitorii, nevoia de pâine, de dreptate, de o viață nouă, conducătorii (Gheorghiu-Dej), sirena. Apar câteodată însă și secvențe de o ironie amară, de un anumit tragism, astfel poliția arestează "câte-o anarhistă primejdioasă/ cu doi dușmani ai poporului agățați de fuste". Un alt caz este cel al poetului Victor Tulbure care inițial oscilează
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
observații cartea lui Geo Bogza este considerată una dintre cele mai importante apariții ale anului. Numărul 4 aduce, în pagina a treia, un reportaj despre O zi într'o uzină, structura e aceeași: atmosfera sumbră, "dimineața rece și cețoasă" (Cântă sirenele), prezentarea uzinei și a oamenilor ei prin tehnica restrângerii perspectivei și prezența finalulului simetric (Cântă iar sirenele) ce aduce sugestia ușurării cu care muncitorii se îndepărtează de "flăcările ucigătoare". Nu există o luare explicită de poziție împotriva condițiilor grele de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aduce, în pagina a treia, un reportaj despre O zi într'o uzină, structura e aceeași: atmosfera sumbră, "dimineața rece și cețoasă" (Cântă sirenele), prezentarea uzinei și a oamenilor ei prin tehnica restrângerii perspectivei și prezența finalulului simetric (Cântă iar sirenele) ce aduce sugestia ușurării cu care muncitorii se îndepărtează de "flăcările ucigătoare". Nu există o luare explicită de poziție împotriva condițiilor grele de muncă, dar evidențierea anumitor aspecte ale vieții acestor oameni este relevantă: unul dintre oamenii prezentați se îmbolnăvise
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
biblic al dansului Salomeei care înseamnă invitație erotică, adevărată ispită ("Salomeea dănțuia strălimpezilor pelerini/ ce abureau din miezul planetei prin fântâni", Salomeea). Remitologizarea se produce și aici, în mod tradițional Salomeea este aducătoare de moarte ca și simbolul vechi al sirenelor (expresie a unei temeri ancestrale care asociază sexualitatea cu ideea de devorare, de deconstrucție a sinelui - abandonarea rațiunii și alunecarea în lumea umbrelor, a instinctelor echivalând cu moartea sufletului), dar aici se amintește că ea însăși, jucând dansul funerar, se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
3]. Sugestia biblică este refăcută abia pe final, în rest textul este o lamentație a eului, lamentație care apelează la imaginarul tradițional redispunându-l într-un model propriu, caracteristic pentru Tonegaru. Disjuncția cu care se deschide textul "proscris sau fermecat de sirene" indică aceeași ezitare, indecizie care-și pune pecetea asupra acestei poezii. Ambiguitățile fac parte din structura lirică și par a avea menirea de a crea un univers al iluziilor, care se desprinde de real și se învăluie în mister. Disjuncția
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lână subțiat.// Răsar din smârcuri, îi trimet orașele cu turnuri sub nămol". E o apariție ce sfidează timpul, moartea, fără a se exclude aluzia erotică, "de gleznele de zmalț trage fecioarele cu sâni pietroși/ pe lângă scoici și solzi cojiți de pe sirene". Mitologia și-a pierdut din valoare, revenirea la viață nu se poate face aici, totul e supus degradării și lumea comună, banală, și trecutul, și universul imaginar. Semnul sub care stă lume aceasta este cel pus de Piaza-Rea, "se cațără
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în ochii iubitei și îndrăgostitul n-o mai percepe decât prin intermediul acestora. Se modifică și dimensiunea sonoră a tabloului, sunetul este redat la nivel vizual pentru a se încadra în acest univers aplatizat: "De la înălțimea ce pune somnului capăt,/ din sirene de fabrici, ceasuri care sună,/ tălpile mele calcă sunete,/ merg pe sânul tău cu mugure proaspăt." (Ierbar). Caracterul de reverie și ficționalitatea sunt subliniate însă în finalul poemului: "Sus privindu-mă, posteritatea să știe:/ o nefericită iubire m-a pescuit
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
constant. Degradarea universală este susținută în lirica lui Tonegaru și de alte simboluri, dintre care îl aminteam pe cel al fluturelui (molia) asociat timpului devorator, pe cel al dansului (tendație erotică și atragere în plasa morții, un substitut al cântecului sirenelor). Toate încercările de a evada (în vis, în spații exotice, în literatură, în dragoste, în cosmos) sunt sortite eșecului și poetul revine, de fiecare dată, în lumea reală pentru că totul este marcat de semnele dispariției. Spre deosebire de abordarea aceasta a morții
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
O tristă poemă de foi/ îmi spune-o poveste de noi.../ Adio, pustiu, și fior./ Va fi poate odată, amor”)17), sau o dorință („Fereastra e-o poemă de plumb, și de scîntei.../ O zi de promoroacă în cameră pătrunde.../ Sirenele de muncă vibrează, plîngător;/ Orașul e-un ghețar de fum, de clopoței,/ Și de fior.../- Unde... unde?!”)18) Fiorul ca promisiune de dragoste. Despre iubire Ibrăileanu avea dreptate: „cel dintîi sentiment, pe care trebuie să-l căutăm în opera unui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din condeiul unui poet futurist, suporter al mașinismului, iar cel de-al doilea dă o formă aparent optimistă obișnuitului său scepticism. Bacovia nu scapă din vedere nici aspectul constrîn-gător al muncii, - munca făcută de voie - de nevoie, la ore fixe: „Sirenele de muncă vibrează, plîngător...” Dar meditația sa cea mai dureroasă privește contrastul dintre implacabila necesitate de a munci și diminuarea capacității de a o face: „Ce trist e pe lume/ Un cîntec,/ Un cîntec ce-l tot aud:/ - La muncă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e puțin lucru, în condițiile în care (dincolo de momentele electorale, atunci când populismul socio-economic își face simțită prezența cu acuitate) în societatea românească actuală rămâne prezentă, fie numai într-un stadiu recesiv, o predispoziție deopotrivă culturală și ideologică pentru cântecul de sirenă al mirajului populist. Odată cu identificarea unei atari predispoziții devine inteligibilă, cred, și evoluția greoaie a procesului de democratizare în România postcomunistă. Chiar înțeles în sensul unui agent "democratizator" - așa cum propune și una dintre concluziile volumului de față, cel puțin pe
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
un vrăjitor faimos care a fost ars pe rug în Edinburg în luna ianuarie" în 1591; "despre un monstru impresionant născut în orașul Addlington" în 1613; "o relatare adevărată despre apariția Omului-Pește" în 1642; și în final, în 1653, "o sirenă perfectă... ajunsă la mal în apropriere de Greenwich, cu pieptănul într-o mână și oglinda în cealaltă" (Andrews, 26, 39, 51). În ultimă instanță, trebuie să reținem faptul că fabulosul s-a împletit mereu cu evenimente care pot fi demonstrate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pe drumul ce duce spre podul de la Millersville; nu mai este altă cale de ieșire de acolo, blocaseră drumul și de după cotitură se auzea urletul motorului unei mașini tunate, și iată-l că vine - dar apoi dintr-odată aud o sirenă și văd un girofar reflectat în masca motorului, așa că își imaginează că e alt agent și încep, frate, să mișune ca furnicile și să dea la o parte și butoaie și panouri și bariere, și apoi - vrrrrrrrrrruuuuuuuuuuuuuum - să fiu al
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
că e alt agent și încep, frate, să mișune ca furnicile și să dea la o parte și butoaie și panouri și bariere, și apoi - vrrrrrrrrrruuuuuuuuuuuuuum - să fiu al naibii! Se aude din nou, era el, Junior Johnson! cu o sirenă de poliție dată naibii și cu un girofar pe masca motorului (Ultimul erou american" - Last American Hero 129) Un alt element ce a atras atenția asupra lui Wolfe este abordarea fenomenelor ce reflectă și definesc tensiunile, ironiile și existența subculturilor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
parte în zgomotul motoarelor turate și în scrâșnetul roților pe linia de plecare. Ei bine, nu a întrerupt dansul efectiv, dar o sută de adolescenți au părăsit ringul când au auzit zgomotele de cursă" (80-81). Subcultura și-a făcut auzită sirena imnului său. Deși poate pretenția lui Capote s-a dovedit a fi îndoielnică, prin lucrarea Cu sânge rece el a atins o profunzime literară și chiar filozofică ce poate concura cu cea a scriitorilor consacrați. Spre exemplu, Cu sânge rece
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
francezilor pentru forma, cultul formei: "la forme finit par être une fin en soi" [de Gramont, p.308]. Ceea ce primează este cultivarea ideii de frumos în propria persoană. Majoritatea metaforelor utilizate în portretele Parizienelor sunt cele de păpușă, floare, pasăre, sirenă, având o semantica bogată: "Elles ressemblent à des fleurs, elles ressemblaient à des oiseaux, elles ressemblaient à mille autres choses autant qu'à des femmes" [Maupassant, Notre coeur, p.209]. Este sugestiva comparația femeilor din saloanele pariziene cu florile rare112
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]