2,320 matches
-
al PDSR din Senat în perioada 1996-2000. Ales președinte al PDSR în urma Conferinței Naționale din 1997, a adoptă modelul european al social-democrației și a cerut aderarea formațiunii sale la Internaționala Socialistă. În 1999, PDSR a semnat o alianță cu Partidul Social-Democrat Român (PSDR) și cu Partidul Umanist Român (PUR), care a dus la crearea Polului Social Democrației din România. La 29 iunie 1999, guvernul a adoptat un proiect pentru "Legea privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de șef
Ion Iliescu () [Corola-website/Science/296687_a_298016]
-
deflaționară cu care guvernul cancelarului Heinrich Brüning (1930-1932) a reacționat la criza economică, amplificând-o. Succesul obținut de partidul nazist la alegerile din vara lui 1932, după care naziștii au format cel mai mare grup parlamentar în reichstag după grupul social-democrat, l-a încurajat pe Hitler să nu accepte altă funcție decât cea de . Negocierile dintre Hitler și președintele Hindenburg vizând formarea guvernului nu au dus la nici un rezultat. Au urmat câteva luni de instabilitate politică până la 30 ianuarie 1933, când
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
să găsească alte rude îndepărtate ale Führer-ului. Multe sunt acum presupuse a-și trăi viața în umbră schimbându-și numele lor de familie. Printr-o scrisoare din 27 ianuarie 1939, adresată Comitetului Norvegian pentru Acordarea Premiului Nobel pentru Pace, parlamentarul social-democrat suedez Erik Brandt îl nominaliza pe Adolf Hitler pentru acordarea acestui premiu. Calitatea sa de „pacifist” era justificată prin faptul că „în aceste momente critice în mod voit nu a lăsat armele să vorbească, deși ar fi avut puterea să
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
cel al lui Karl Lueger, un partid populist, demagog, antisemit, care susținea reforme sociale. Naționalismul era de tip Pangermanist, care milita pentru unirea tuturor germanilor într-un stat, curent fondat de Georg von Schooner. Curând, se creează și un partid social-democrat influențat de social-democrația germană, condus de Viktor Adler cu ideologul Otto Bauer care a scris o lucrare în care milita pentru soluționarea naționalităților prin inventarea austromarxismului. Susținea autonomia culturală, autorizarea utilizării limbii materne în școli, administrație, justiție și autonomia personală
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
Naționale ("Nationalrat"). Primul cancelar a fost liderul socialist Karl Renner, care încearcă să stabilească un echilibru între cele două partide politice. Problemele nerezolvate erau: Din 1934 începe o perioadă de instabilitate în viața politică austriacă. În 1927, după numeroase manifestări social-democrate la Viena, a fost instituită o armată privată burgheză ("Heimwehr") pentru a contracara trupele de socialiști, ce patrulau prin oraș. La alegerile din 1930, creștin-socialiștii sunt înlăturați de la putere de către social-democrați. În 1931, odată cu înrăutățirea climatului economic, în contextul Marii
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
modificate cu excepția unor schimbări minore. Totuși, incidentele apărută în rândul populației germanofone din Tirolul italian, au condus la o revizuire a acestor granițe în favoarea Austriei. Au loc alegeri legislative în noiembrie și la conducere vine o coaliție formată din Partidul Social-Democrat (SPÖ), Partidul Popular Austriac (ÖVP). Leopold Figl (din partea Partidului ÖVP) devine cancelar, iar Karl Renner (socialist) președinte. Activitatea guvernului Austriei postbelice s-a concentrat în special pe reconstrucția țării, care a avut de suferit din pricina războiului devastator. Totuși, divizarea Austriei
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
Începând cu 1960 până prin anii 70', are loc un proces de industrializare rapidă a țării. În 1960, Austria devine membră a Asociației Europeane a Liberului Schimb (EFTA). Începând cu 1953, Austria este condusă de o coaliție formată din populari și social-democrați, actul legislativ fiind realizat prin consens și consultare între grupurile de interese. În 1966, Partidul Popular obține, prin alegeri, majoritatea locurilor din Parlament și formează prima guvernare majoritară postbelică, cancelar fiind Josef Klaus. În 1970, social-democrații formează o guvernare minoritară
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
pentru prima dată), Partidul Libertății, ambele obținând câte 11 procente sau BZÖ, care a obținut 4%. Pentru a-și mări capitalul politic, Partidul Libertății duce o campanie anti-imigrație și anti-islamică. În ianuarie 2007, se formează o altă "mare coaliție", dintre social-democrați și populari, având la conducere pe Alfred Gusenbauer, în funcția de cancelar.
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
de agrement Storlien, iar Șeful poliției regionale, Hans Holmér, s-a reîntors de la Borlänge. Președintele Parlamentului i-a eliberat din funcție pe toți membrii guvernului, dar i-a rugat să rămână în funcții ca miniștri-interimari. La ora 9.00 Partidul social-democrat l-a ales pe Ingvar Carlsson ca președinte-interimar al partidului. Sâmbătă și duminică Televiziunea suedeză a anulat toate programele de varietăți, de exemplu "Gomorron Sverige", "Jubel i busken" și "Razzel". A fost discutată și posibilitatea de a anula concursul de
Asasinarea lui Olof Palme () [Corola-website/Science/318114_a_319443]
-
pentru abolirea pedepsei capitale. A participat și la proteste organizate împotriva articolului 218 din codul penal german, ce prevedea pedepse penale pentru actul întreruperii sarcinii. La sfârșitul anilor '20, Inge Meysel s-a înscris în organizația de tineret a Partidului Social-Democrat din Germania. În 1972 a sprijinit campania electorală a cancelarului social-democrat Willy Brandt, iar în 1978 a fost una dintre zece personalități feminine "V.I.P." care au dat în judecată celebrul săptămânal vest-german Stern ("Steaua") în cadrul unui așa-zis "proces împotriva
Inge Meysel () [Corola-website/Science/318145_a_319474]
-
articolului 218 din codul penal german, ce prevedea pedepse penale pentru actul întreruperii sarcinii. La sfârșitul anilor '20, Inge Meysel s-a înscris în organizația de tineret a Partidului Social-Democrat din Germania. În 1972 a sprijinit campania electorală a cancelarului social-democrat Willy Brandt, iar în 1978 a fost una dintre zece personalități feminine "V.I.P." care au dat în judecată celebrul săptămânal vest-german Stern ("Steaua") în cadrul unui așa-zis "proces împotriva sexismului". În 1981 a respins ordinul Crucea pentru merit. A participat
Inge Meysel () [Corola-website/Science/318145_a_319474]
-
de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Pandaclia s-a aflat pe teritoriul rămas Rusiei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, locuitorii din sat au fost membri activi ai propagandei revoluționare a Partidului Social-Democrat al Muncii din Rusia. În iunie 1906, în sat au fost distribuite publicații ale organizației PSDMR din Cetatea Albă, în care se instiga la răsturnarea guvernului țarist. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. După Unirea Basarabiei
Pandaclia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318252_a_319581]
-
materialele legate de procesul verbal al reuniunii Stenografilor de la 5 ianuarie se menționa: Discrepanta la datele digitale pentru unele regiuni de alegători, în cazuri speciale foarte semnificative. Nu se exclud și sursele moderne; de exemplu, înafara de Partidul Socialist Revoluționar, Social-Democrat, Socialist Național erau prezenți și «Socialiștii», fiind necunoscuți. Mai jos șunt prezentate voturile acumulate pentru Revoluționarii Socialiști de Stînga, fără o explicație a acestor cifre în lipsă listelor electorale. "Rezultatele de pe saitul Universității George Mason ":
Alegeri pentru Adunarea Constituantă Rusă, 1917 () [Corola-website/Science/319515_a_320844]
-
un verdict radical, la alegerile elecorale din iunie 2002, oferind majoritatea Social-Democraților(ČSSD) și Comuniștilor, fără altă posibilitatea de a forma împreună un guvern și datorită puternicului anticomunism al lui Vladimir Špidla. Rezultatul a produs o coaliție guvernamentală a Partidului Social-Democrat (ČSSD) cu Creștin-Democrații (KDU-ČSL) și cu Liberalii(US-DEU), în timp ce Civic-Democrații (ODS) și Comuniștii (KSČM) au trecut în opoziție. După numeroase lovituri și în final, după rezultatele catastrofice de la Alegerile Parlamentare Europene din anul 2004, Špidla a demisionat după o revoltă
Politica Cehiei () [Corola-website/Science/319557_a_320886]
-
este recunosct de către partea turcă. Din 1974 instituțiile republicii își exercită autoritatea pe insulă. Actualul președinte este Dimitris Christofias, marxist-leninist. Partidul său este Partidul Progresiv al Poporului Muncitoresc (AKEL), care guverneaza în coaliție cu Partidul Democrat (DIKO) și cu Mișcarea Social-Democrată (KISOS sau EDEK). În opoziție se află Gruparea Democrată (DISY). Președintele este însărcinat cu numirea miniștrilor Miniștri Nume Partid Ministrul de Externe Markos Kyprianou Partidul Democrat Ministrul Agriculturii, Resurselor Naturale și al Mediului Michalis Polinikis Mișcarea Social-Democrată Ministrul Comerțului, Industriei
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
și cu Mișcarea Social-Democrată (KISOS sau EDEK). În opoziție se află Gruparea Democrată (DISY). Președintele este însărcinat cu numirea miniștrilor Miniștri Nume Partid Ministrul de Externe Markos Kyprianou Partidul Democrat Ministrul Agriculturii, Resurselor Naturale și al Mediului Michalis Polinikis Mișcarea Social-Democrată Ministrul Comerțului, Industriei și al Turismului Antonis Paschalides Independent Ministrul Comunicațiilor și al Muncitorilor Nicos Nicolaides Partidul Progresiv al Poporului Muncitoresc Ministrul Apărării Costas Papacostas Mișcarea Social-Democrată Ministrul de Finanțe Charilaos Stavrakis Partidul Progresiv al Poporului Muncitoresc Ministrul Justiției și
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
Kyprianou Partidul Democrat Ministrul Agriculturii, Resurselor Naturale și al Mediului Michalis Polinikis Mișcarea Social-Democrată Ministrul Comerțului, Industriei și al Turismului Antonis Paschalides Independent Ministrul Comunicațiilor și al Muncitorilor Nicos Nicolaides Partidul Progresiv al Poporului Muncitoresc Ministrul Apărării Costas Papacostas Mișcarea Social-Democrată Ministrul de Finanțe Charilaos Stavrakis Partidul Progresiv al Poporului Muncitoresc Ministrul Justiției și al Ordinii Publice Kypros Chrisostomides Partidul Democrat Ministrul de Interne Neoklis Silikiotis Partidul Progresiv al Poporului Muncitoresc Ministrul Culturii Andreas Demetriou Partidul Progresiv al Poporului Muncitoresc Ministrul
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
Partidului Social Muncitoresc, care a obținut trei deputați la alegerile anterioare, dar s-a unit cu Partidul Liberal în 2003. Deasemenea și cazul Partidului Social Democrat, care după ce a obținut patru deputași s-a dizolvat. Partidul Social Liberal și Partidul Social-Democrat Creștin și-au pierdut locurile în ciuda faptului că și-au dublat procentajele la voturi. Deasemenea au intrat noi partide în Cameră. Partidul Socialism și Liberatate, înfiintat în 2004, a obținut trei deputați. În plus, Partidul Umanist și Solidaritate, Partidul Muncitoresc
Alegeri generale în Brazilia, 2006 () [Corola-website/Science/319709_a_321038]
-
Alegerile parlamentare în Lituania s-au ținut pe 10 octombrie 2004. Au fost câștigate de către noul Partid Muncitoresc și Partidul Social-Democrat al Lituaniei și Noua Uniune (Liberal-Socialiștii). Lituanienii au fost la votul primei alegeri parlamentare, după aderarea la NATO și la Uniunea Europeană în mai 2004. În toate cele 20 de partide alegerile au fost contestate. Aproximativ 1 193 dintre candidați au
Alegeri legislative în Lituania, 2004 () [Corola-website/Science/319816_a_321145]
-
-ul, care costituiau aripa stângă a partidului din Israel, au rămas fidele liniei marxiste sovietice staliniste, în timp ce partea majoritară au format partidul „Achdut haAvoda” („Unirea Muncii”) care, în continuare s-a unit cu partidul israelian dominant al timpului, MAPAI, partid social-democrat de tip european. MAPAM-ul s-a distanțat de stalinism tardiv, abea după dezvăluirile lui Hrușciov. Partidul MAPAM s-a micșorat de la o alegere la alta și dacă nu ar fi luat parte la fondarea partidului MEREȚ, nu trecea minimum
Hașomer Hațair () [Corola-website/Science/319831_a_321160]
-
ca membru în Senatul României (1922-1926) și apoi în Camera Deputaților (1927-1928), din partea Partidului Național Liberal. În 1922, când a fost ales ca senator de Cernăuți, a obținut 3.800 de voturi față de cele 1.991 voturi obținute de candidatul social-democrat, bundistul Leon Gheller. Acest scaun fusese anterior ocupat de un alt social-democrat, George Grigorovici. Weisselberger a murit la 20 martie 1931 într-un sanatoriu din Viena (Austria).
Salo Weisselberger () [Corola-website/Science/319277_a_320606]
-
Auf eigene Hoffnung" („Pe speranța proprie”). În anul 1990 și-a văzut dosarul din arhivele Securității est-germane ("Stasi"), documente pe care le-a folosit parțial pentru scrierea volumului "Deckname Lyrik" („Nume de cod Lyrik”), din care reiese că președintele Partidului Social-Democrat est-german (DDR-SPD), Ibrahim Böhme, a fost ani îndelungați colaborator Stasi. Actualmente (2009), trăiește ca scriitor liber profesionist în localitatea Erlau de lângă Passau. Kunze este membru al "Academiei Bavareze a Artelor Frumoase", al "Academiei Germane Pentru Limba și Creație", al "Academiei
Reiner Kunze () [Corola-website/Science/315058_a_316387]
-
P.S.D.R.) a fost un partid politic din România ce a activat între 1990 și 2001. Președintele partidului a fost Sergiu Cunescu. PSDR a făcut parte din Convenția Democrată Română, alianța anticomunistă condusă de Corneliu Coposu, iar apoi din coaliția Uniunea Social-Democrată, dominată de Petre Roman, care a rivalizat cu foștii comuniști ai lui Ion Iliescu. PSDR s-a format în anul 1990. La alegerile legislative din 1990 a intrat în parlament. La cele din 1992 a făcut parte din Convenția Democrată
Partidul Social-Democrat Român () [Corola-website/Science/315261_a_316590]
-
în anul 1990. La alegerile legislative din 1990 a intrat în parlament. La cele din 1992 a făcut parte din Convenția Democrată Română alianță pe care a părăsit-o ulterior. La alegerile legislative din 1996 a făcut parte din Uniunea Social-Democrată, fiind în alianță cu Partidul Democrat. În 1999 toți parlamentarii PSDR părăsesc parlamentul. La alegerile legislative din 2000, a participat ca parte a Polului Democrat Social din România fiind în alianță cu Partidul Democrației Sociale din România și Partidul Umanist
Partidul Social-Democrat Român () [Corola-website/Science/315261_a_316590]
-
(UNPR) a fost un partid politic din România. Partidul își revendica o orientare politică de centru-stânga, cu doctrină social-democrată. Președintele partidului a fost Valeriu Steriu, în timp ce președinte fondator era Gabriel Oprea, fostul ministru al Administrației și Internelor. Partidul a fuzionat la data de 20 iulie 2016 cu Partidul Mișcarea Populară, fondat de fostul președinte al României, Traian Băsescu. UNPR
Uniunea Națională pentru Progresul României () [Corola-website/Science/318889_a_320218]