2,513 matches
-
Ai cerut mandat? Nu-mi trebuie mandat ca să-mi vizitez un prieten. Am bătut la poartă și l-am strigat. Ușa casei era deschisă, așa că am intrat. Cristian Toma zâmbea în timp ce îl aproba dând din cap. Îl știa bine pe socrul său, nu se formaliza pentru un mandat. Atâta rău cât găsise ușa casei contabilului deschisă. Din moment ce își pusese în gând să cerceteze ceva, nu se împiedica el de o încuietoare. Când au venit aici rușii? întrebă el. În urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
iar faptul că cei de la Pinforest mișunau prin pădure nu făcea decât să complice lucrurile și mai mult. Încercase de dimineață să-și facă o idee despre cum stau lucrurile dar nu prea se putea lăuda că reușise. Discuția cu socrul său era bine venită, numai că nu aflase mare lucru de la el. Nu în privința faptelor care îl interesau pe el. Pop era un polițist bun, însă avea limitele lui. Era imposibil să-l scoată din șabloanele lui și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
infracțiuni econo mice săvârșite de către cei de la firmă treceau pe planul doi. Primejdia o reprezenta acum bestia. Trebuia să înțeleagă ce se întâmplase și, înainte de orice, să o închidă la loc. N-avea nici un sens să-l implice și pe socrul său în asta. Dimpotrivă, chiar era indicat să-l țină cât mai departe de acțiunile sale. Spera să o poată face, pentru că deja suspiciunile șefului poliției fuseseră stârnite. Crezi că poți să faci niște investigații despre rușii ăștia? îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asta. Dimpotrivă, chiar era indicat să-l țină cât mai departe de acțiunile sale. Spera să o poată face, pentru că deja suspiciunile șefului poliției fuseseră stârnite. Crezi că poți să faci niște investigații despre rușii ăștia? îl întrebă el pe socrul său. Pot încerca. Discret, însă, sublinie Cristian. Cât mai discret cu putință. E posibil să aibă oameni în diverse locuri, care să-i pună în gardă dacă răscolești prea tare. Trebuie să evităm așa ceva. Dacă prind de veste, își vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pop conspirativ, am priceput. Mâine dimineață plec la Deva, așa e bine? adăugă el cu voce slabă. Perfect! se declară inspectorul mulțumit de faptul că, cel puțin a doua zi, putea să se miște nestingherit, fără să fie încurcat de socrul său. 30 Curentul de aer îi sufla direct în față. Boris Godunov scosese capul peste portieră și privea drept înainte. Era un obicei pe care îl căpătase încă de când era în armată, în perioada afgană. Nu putuse uita niciodată căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
am aflat, să știi că ne supărăm tare de tot. Ți-am mai spus că nu se întâmplă nimic în orașul meu fără ca eu să fiu la curent. Cristian stătea în cumpănă. Nu era deloc bucuros că se trezise cu socrul său pe cap. Nu voia să îl implice și pe bătrân în toată afacerea aceasta. Din păcate, Pop avea dreptate. Trebuia să afle ce face Boris Godunov la peșteră, iar pentru asta era musai să fie și el acolo. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
te grăbești. Fără să-l mai aștepte, păși în apa mică de la mal și, aplecându-se ușor pe o parte dispăru dincolo de pânza de apă ce curgea de sus. Cristian sări și el repede de pe stâncă, ajungând în locul unde stătuse socrul său câteva clipe mai înainte. Se aplecă înainte și trecu prin cascadă. Erau acum într-o scobitură săpată de ape în stânca de deasupra lor. Din cauza umezelii, totul era acoperit cu un mușchi alunecos ce mustea de apă. Picături mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
umezelii, totul era acoperit cu un mușchi alunecos ce mustea de apă. Picături mari se prelingeau din tavanul nu prea înalt de deasupra. Mirosea puternic a mucegai și se simțea un curent rece. Nu așa se intră aici, îl mustră socrul său, trebuia să faci ca mine, să te apleci puțin și să te ferești de apa care curge de sus. No, uită-te la tine, ești ud ca un mâț plouat. Într-adevăr, cămașa inspectorului era leoarcă. Nu fusese atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
neagră a unui tunel ce se pierdea în întuneric. Pop scoase din buzunar o lanternă și intră înăuntru. Cristian îl urmă imediat. Aici aerul era uscat, zgomotul apei rămăsese în urmă și nici mirosul de umezeală nu se mai simțea. Socrul său îl aștepta, luminând cu lanterna înspre el. Stai aproape de mine! îi spuse acesta, după care se răsuci pe călcâie și porni voinicește prin tunel. La început, drumul mergea drept, după care podeaua începu să urce, mai întâi ușor, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urce pe Muntele Rău, iar la Râpa Dracului nici atât. Porniră imediat mai departe, Pop în față, ca un deschizător de drum și Toma doi pași în spate. Inspectorul zâmbea în sinea lui, imaginându-și-l pe Calistrat acasă la tatăl socrului său, informându-l de isprăvile fiului acestuia. Drumul nu mai dură mult, comisarul se oprise pentru că galeria se termina brusc. O grămadă de bolovani bloca trecerea. Îi dădură împreună la o parte și, după scurt timp, o geană de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ușor fără să fiu văzut. Nici nu mă gândesc! scutură Pop din cap. Împreună am venit până aici, împreună mergem până la capăt. Cristian strânse cu putere toiagul. Ochii lui prinseseră a străluci cu putere. Își așezase mâna pe umărul lui socru-său. Vreau să rămâi aici! spuse el cu voce fermă. Înțelegi ce spun? Nu te miști din locul acesta, mă aștepți până ce mă întorc! E clar, nu-i așa? Comisarul dădu din cap aprobator. Devenise dintr-o dată docil și ascultător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unul dintre bolovanii de alături și rămase acolo, privind în gol. Inspectorul dădu să plece dar se răzgândi. Și dacă se întâmpla ceva neașteptat acolo sus, pe platou? Dacă îl zăreau cei de la Pinforest și nu reușea să revină la socrul său? Ce se va întâmpla cu el? Odată cu căderea nopții, vâlva urma să iasă și acesta ar fi devenit o victimă sigură. E drept că bestia nu putea trece peste râpă, dar putea ajunge la el de jos, din vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
simți o atingere pe brațul stâng. Se întoarse brusc, prinzând cu putere mâna celui din spatele său. Trăgând de ea, se roti ușor, ducând spre spate brațul drept cu pumnul strâns, gata să lovească necruțător. No, oprește-te! auzi el glasul socrului său. Nu te speria, stai blând că, eu sunt! Ce cauți aici? Ți-am spus să rămâi acolo! se răsti la el inspectorul, ușurat pe de o parte că nu era vorba de un dușman strecurat în spatele său, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să nu ajungă direct la tabăra basarabenilor. Tocmai trecuse de trunchiul unui stejar bătrân, gros de mai bine de un metru, când ceva i se păru că nu este în ordine. Nimic nu mai tulbura liniștea pădurii, nici măcar zgomotul pașilor socrului său nu se mai auzea, semn că acesta se oprise pe loc. Se întoarse să vadă ce se întâmplase. Pop era la zece pași în urmă, cu brațele ridicate deasupra capului. În spatele său stătea un bărbat îmbrăcat în combinezon negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aude vocea lui Simion Pop, de undeva de departe. No, credeam că te-au omorât brutele alea. Pardoseala rece din mozaic de ciment, îl apăsa pe obraz. Mirosea urât și era plină de praf. Ca prin ceață, îl auzea pe socrul său mișcându-se undeva, în apropiere. Deschise ochii, clipind repede și îi zări silueta masivă la numai doi pași. Își simțea capul cât o baniță, și îl durea cumplit dar încet, începea să își vină în simțiri. Ai idee ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
împingând puternic cu picioarele în podea, inspectorul încercă să se ridice de la pământ. Nu era de loc ușor, mai ales că durerea din ceafă nu-i dădea de loc pace. Reuși cu greu să stea în picioare. Se apropie de socrul său, întorcându-se cu spatele la acesta. No, dragule, nu cred că pot face ceva! oftă Pop, după câteva clipe. N-am văzut de când sunt așa un nod. E strâns foarte tare și nu au lăsat nici un capăt de sfoară la vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nou la pământ, concentrându-se cu toată ființa lui. Îi trebuia toiagul, avea nevoie de el dacă voia să scape cu viață. Cu ochii minții, văzu bucata de lemn ascunsă între frunze, pe versantul pe care coborâse mai devreme împreună cu socrul său. Îl ridică de jos și îl trase cu forță spre el. O stare de pace îl cuprinse când în palma dreaptă simți atingerea bine cunoscută. Reușise din nou, chemase toiagul la el și acesta venise, ascultător. Era înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ginerele său îl îngrijora, Cristian rămăsese la locul său, indiferent la tot ce se petrecea în jur. Întâmplările prin care trecuse îl marcaseră profund. Încă nu reușise să înțeleagă ce se petrecuse cu el. Avea nevoie de liniște ca să mediteze. Socrul său încercase să-l descoase pe drum, bombardându-l cu o mulțime de întrebări. Răspunsese evaziv, uneori numai ridicând din umeri, ori chiar rămânând tăcut, tocmai pentru că, înainte de toate trebuia el să își pună gândurile în ordine. Senzația de sfârșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
timp, la umbră, meditând în liniște. Nu mai plecase niciodată din Baia de Sus. După ce Vlad și Boris, împreună cu acoliții lor, fuseseră arestați și trimiși la închi soare, se stabilise în micuțul orășel alături de familia Ilenei. Nici ea și nici socrii nu se arătaseră mirați. Dimpotrivă, cu toții se bucuraseră de hotărârea lui. Cumpărase tot Muntele Rău. Aurul pe care i-l lăsase Moș Calistrat îi fusese de ajuns, ba îi mai și rămăsese destul ca să nu ducă grija zilei de mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
seră toate documentele de la Pinforest, le încărcaseră în mașini și le transportaseră în capitala de județ. Din informațiile pe care le mai primeau cei de la secție, aflase și de fărădelegile făptuite de cei doi peste hotare. Cristian Toma insistase pe lângă socrul său să nu pomenească nici de peșteră și nici de implicarea sa în cazul respectiv. Nimeni, în afară de ei, nu știa de baza de lângă Râpa Dracului. Spre surprinderea sa, Pop acceptase repede. E drept că se folosise puțin și de toiag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trupul său? Și atunci, cum de se trezise afară, viu și nevătămat? Cum trecuse corpul său prin peretele metalic? Pornise camionul în marșarier și împinsese remorca în pește ră, cât mai adânc cu putință. De data asta apelase la ajutorul socrului său ca să facă rost de exploziv. Nu fusese ușor, însă se descurcaseră. Pop nu pusese întrebări, se comporta cu totul altfel decât îl știa el. Era cooperant și făcea tot ce îi cerea ginerele său. Aruncase în aer nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu era Încă la grădiniță și pentru că nu avea cine să stea cu el acasă În lipsa noastră, l-am dus la țară, la părinții mei iar eu cu tatăl lui veneam săptămânal, o dată cu mașina noastră, o dată cu mașina socrilor pentru că Înainte așa se circula; o duminică cu numere cu soț, o duminică cu numere fără soț, distanța fiind de 110 km. De data aceasta venisem cu mașina socrilor, avea număr fără soț; o Dacie 1300 verde, destul de nouă, bine
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
tatăl lui veneam săptămânal, o dată cu mașina noastră, o dată cu mașina socrilor pentru că Înainte așa se circula; o duminică cu numere cu soț, o duminică cu numere fără soț, distanța fiind de 110 km. De data aceasta venisem cu mașina socrilor, avea număr fără soț; o Dacie 1300 verde, destul de nouă, bine Îngrijită. În portbagaj se afla un dulăpior improvizat de socrul meu unde ținea sticle cu lichid de frână, antigel, apă distilată, o lădiță cu chei pentru mașină, diverse cârpe
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cu soț, o duminică cu numere fără soț, distanța fiind de 110 km. De data aceasta venisem cu mașina socrilor, avea număr fără soț; o Dacie 1300 verde, destul de nouă, bine Îngrijită. În portbagaj se afla un dulăpior improvizat de socrul meu unde ținea sticle cu lichid de frână, antigel, apă distilată, o lădiță cu chei pentru mașină, diverse cârpe, ce mai, era o ordine desăvârșită. Duminică ne-am sculat dis de dimineață să mergem la târg, la vreo treizeci de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Împreună cu mizeria de la porc, portbagajul arăta ca o cocină. Eram Înmărmuriți și nu știam ce să facem. Parcă eram În jurul unui sicriu, și nu În jurul unei mașini. Nu puteam scoate un cuvânt iar eu mă uitam cu coada ochiului la socrii mei - veniți și ei În vizită, să-și vadă nepotul- să le examinez expresia fețelor. Socrul meu avea fața roșie - fiind mai spân la fațăiar soacrei mele Îi ieșiseră ochii din orbite. La un moment dat o aud pe mama
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]