22,065 matches
-
-se printre aceste contururi și culori. Pluteam printre unde ce mă acopereau de mângâieri vaporoase. Îmi auzeam inima bătând, percepeam pulsațiile arterelor. Totul căpătase o semnificație profundă și îmi crea o imensă plăcere. Aspiram din tot sufletul să mă abandonez somnului uitării. Și dacă această uitare ar fi devenit nesfârșită, dacă ochii mei, închizându-se, ar fi putut să se scufunde, încet, dincolo de somn, în neantul absolut, în așa fel încât să-mi pierd conștiința că exist, atunci ființa mea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
căpătase o semnificație profundă și îmi crea o imensă plăcere. Aspiram din tot sufletul să mă abandonez somnului uitării. Și dacă această uitare ar fi devenit nesfârșită, dacă ochii mei, închizându-se, ar fi putut să se scufunde, încet, dincolo de somn, în neantul absolut, în așa fel încât să-mi pierd conștiința că exist, atunci ființa mea s-ar fi dizolvat în întregime într-o pată de cerneală, într-un sunet muzical, într-o rază colorată. Apoi, aceste unde și forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
avut altă satisfacție decât să mă culc în noaptea aceea în patul său și să mă las pătruns de căldura și parfumul trupului ei, să mă lăfăi în voie. A fost singura dată în viața mea când am avut un somn tihnit. Mai târziu, ea s-a mutat în altă cameră. Seara, când mă întorceam acasă, n-o vedeam nicăieri. Nu știam dacă venise sau nu. Și apoi, nici nu țineam neapărat să știu - odată ce eram condamnat la singurătate, la moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Poveștile sunt o cale de retragere, deschisă bietelor dorințe pe care fiecare narator le-a conceput în îngustimea mentalității sale ereditare și pe care nu le-a putut satisface. Ah! Să dorm în pace ca în vremea inocenței mele copilărești! Somn liniștit, pe care nimic nu l-ar putea tulbura. Când mă trezeam, aveam obrajii stacojii, asemenea cărnii de pe tejgheaua măcelarului. Corpul îmi ardea, tușeam, și ce tuse profundă și teribilă! O tuse ieșită din nu știu ce cavitate pierdută a trupului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ieșită din nu știu ce cavitate pierdută a trupului meu, asemănătoare cu aceea a mârțoagelor care, dis-de-dimineață, aduc măcelarului cadavrele de oi. Îmi amintesc foarte bine. Era o noapte neagră. Câteva minute am rămas fără cunoștință. Vorbeam singur, așteptând să mă cuprindă somnul. Mă simțeam redevenit copil; eram culcat în leagăn. Cineva era în preajma mea. Toată lumea din casă dormea de mult. Zorii urmau să vină, în astfel de momente, bolnavii o știu bine, pare că viața se retrage departe de frontierele lumii. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
că n-aveam nevoie de cea a canaliei. Purtam în mine un univers misterios și mă simțeam obligat să-l explorez în detaliu. Și noaptea, când ființa mea plutea la hotarele a două lumi, înainte de a se scufunda într-un somn profund și gol, visam. În spațiul unei clipite, parcurgeam o existență diferită de a mea. Respiram un alt aer, plecam foarte departe, ca pentru a fugi de mine însumi sau pentru a-mi schimba soarta. Doar când închideam ochii îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
sau căpăta corporalitate după bunul ei plac, voința mea părea că n-are nici o putere asupra ei. Dar nici asta nu era sigur. Imaginile care se formau astfel în fața mea nu erau cele din visurile obișnuite: nu mai eram victima somnului. Cu calm și în liniște, le analizam, le comparam. Mi se părea atunci că eu eram necunoscut de mine însumi. Lumea, așa cum mi-o reprezentasem înainte, își pierdea semnificația și vigoarea și, în locul ei, domnea obscuritatea nopții - nu mă învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Era o perdea indiană brodată cu aur, ca acelea trimise fără îndoială de tata sau unchiul meu, din țări îndepărtate. Tot analizând această imagine în cele mai mici detalii, începea să-mi fie frică; o trezeam pe doică; buimacă de somn, mă strângea în brațe. Avea o respirație fetidă; părul negru și aspru mă zgâria pe față. Dimineața, când deschideam ochii, regăseam aceeași față, doar că ridurile erau mai adânci și mai aspre. Deseori, ca să uit, să fug de mine însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o manieră fugitivă și superficială, evident, dar cel puțin câteva secunde, universul în care trăiam. Nu era camera mea un sicriu? Patul meu nu era mai umed și mai rece ca mormântul? Patul ăsta, mereu gata, care mă invita la somn. De câteva ori, am avut impresia că mă aflu închis într-un sicriu. Noaptea, camera se răstrângea mai mult, mă apăsa. Oare nu ai și în mormânt sentimentul ăsta? Cine știe ce resimțim după moarte? Cu toate că sângele se coagulează în corp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu atenție și am auzit-o spunând: „Ai venit? Desfă-ți fularul de la gât!“ Vocea ei își regăsise timbrul plăcut din vremea copilăriei și rezona precum cuvintele pe care le rostești inconștient, când dormi. Mai auzisem vocea asta, într-un somn profund. Oare visa? Avea o intonație voalată, răgușită, ca a unei fetițe care s-ar juca de-a v-ați ascunselea pe malul Surenului: Pentru un moment, rămăsesem nemișcat. Spuse din nou: „Vino, desfă-ți fularul de la gât!“ Am pătruns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să știi din ce gaură pierdută a ființei mele ar putea proveni. Un râs dogit, care se răsucea în gâtlejul meu, ieșind din vid. Devenisem bătrânul negustor de mărunțișuri. Eram răvășit. Mi se părea că m-am trezit dintr-un somn lung și profund. M-am frecat la ochi. Eram chiar în vechea mea cameră. Se făcea aproape ziuă, iar geamurile erau aburite. Departe se auzeau cocoșii cântând. Din jăraticul reșoului, care se găsea în fața mea, nu mai rămăsese decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dezastrul din acea noapte? Am furat-o urât de tot, iar toți ceilalți îmi scoteau pe nas punctele alea de expert, cu comentarii care mai de care mai acide. Am plecat ofticat la maximum. Ajuns acasă, parcă îmi sărise și somnul. Am găsit pe birou filmul Milenei și mi l-am pus. O prostie! Un fel de documentar artisticoid cu tot soiul de indivizi cu figuri d-alea zâmbărețe, plesnind de mulțumire de sine și generozitate. Cică Universul însuși, dacă știi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Hai că sunt tare, nu? M-am trezit într-un soi de ocean alburiu. Nu știu cum să explic senzația, dar parcă vedeam totul de jur-împrejur fără niciun efort. Deși cam neclar, de parcă nu mi-aș fi reglat ochii încă aburiți de somn. M-am întins lenevos și satisfăcut. Și în momentul următor am răcnit de spaimă. Adică aș fi răcnit de s-ar fi cutremurat camera dacă aș fi avut glas. Mâinile mele nu mai erau mâini, ci niște ditamai gherătaniile maronii
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
deschise și prin ea pătrunse madam Săvulescu, amica lui Băși, jupâneasa de la "pătrunjelistică", neobosita și agasanta șefă a Milenei. Și asta afișa o meclă foarte preocupată: "Te-au informat și pe tine?" "Ce?", se holbă moșul ca sculat brusc din somn. "Te-au anunțat și pe tine de dezinsecție și deratizare?" Da, m-au anunțat", face boșorogul sastisit. Niște idioți, ce mai! Îți dai seama în ce miros insuportabil o să se desfășoare examenele? Mi se întoarce stomacu' pe dos numai când
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dă 'andicapați!" Nici nu trecuseră trei sferturi de oră de când plecase nea Vasile, pe jumătate vesel, pe jumătate cam înciudat și boscorodind, că apăru Petrică. Anton se uită la el cu gura căscată: Da' ce, băi, fraților, nu mai aveți somn? V-a cuprins pă toți doru' dă muncă?". Ce dor dă muncă, bre? Mi-am uitat niște chestii p-acia...", făcu iute Petrică. Dar se opri și întrebă repezit: "Adică cum pă toți? Păi, cine a mai dat pă la servici
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
draci și Relu bâjbâi după el înjurând. Deschise cu ochii încă închiși, lipindu-și receptorul de ureche oftând. Iar atunci auzi: "Ești terminat! Ești mâncat, digerat și gata căcat, javră!", șuieră o voce pe care, deși abia se sculase din somn, o recunoscu ca fiind a domnului ministru secretar de stat. "Poftiți?!" "Ce să poftesc, bă, ce să poftesc?", se stropși domnul Sandu. "Umbli să-mi faci manevră și acu' te dai lovit în aripă?" "Ce manevră, domnu'?" "Aaaa! Te pomeni
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în locul chiștocului aflat între degetele lui, ar fi fost sugrumat cel mai aprig adversar. Zâmbește apoi, numai ca să facă poză (?), își pleznește palmele, una de cealaltă, ca și când ar fi terminat de făcut ceva extrem de important, și zice ca trezit din somn, cu o voce mult mai puternică: Acuma sunteți liber să ridicați hainele de epocă de la Teatrul Z. Luați legătura cu tov. Ciulea. Ovidiu Ciulea. Un cetățean infirm de un picior, dar poznaș. Chel în vârful capului și cu chică netunsă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sau cu fapta și nu se mai auzea nici musca. În această sufragerie, cu dormitorul alcătuit după un model bine definit, din două paturi lipite unul de altul dar și despărțite prin marginile de lemn peste care dacă treceai în somn cumva, spre concubin, te trezeai automat lovindu-te la genunchi, la coate sau la șolduri, asistasem la primele audiții radiofonice. Un radio mai mult decât vechi, cu cutia dintr-un lemn de culoare închisă, pare-mi-se cireș de pădure
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îl intitulasem, cum nu se putea mai banal, Mâncătorii de etichete: „Nu o dată i se întâmplase lui Gerard să treacă peste așa zisele accese de somnambulism; nu o dată i se întâmplase să se ridice fără motiv, din pat și, în timpul somnului, să iasă din dormitor și chiar din casă, fără să conștientizeze acest lucru. De multe ori, aerul proaspăt de afară, era cel care reușea să-l trezească și să-l trimită ușor speriat, înapoi în pat. Toate aceste comportamente parcă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în lumea umbrelor. Dar aceste accese de somnambulism, cu totul inexplicabile pentru el în copilărie și în adolescență, îi apăreau mai ales când, după lectura unei cărți fascinante sau după vizionarea unui film nemaipomenit de atrăgător, încerca chiar și în timpul somnului, să se identifice cu personajul preferat. De multe ori, reajuns după o odisee somnambulică în pat, cu ochii închiși, ore în șir, încerca să depene pas cu pas, cele petrecute cu minute în urmă, începând de la ridicarea mai mult decât
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Vreau apă! Dați-mi apă! Îmi ard buzele. Dați-mi apă! Fie-vă milă! Cuvintele sunau ca un refren de pe o placă de pick-up zgâriată. Era de fapt aceeași voce pe care o auzea de ceva vreme și acasă în timpul somnului, și care devenise de-a dreptul obsedantă. Încercând să deblocheze ușa cu pricina, pe care în sfârșit o depistase, vocea care cerea intermitent apă, devenea tot mai stinsă, parcă invers proporțională cu înaintarea lui spre acea pivniță. Rupând scândurile mâncate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
De când așteptam să te văd! O privea, dar mai mult ca sigur că n-o vedea pe ea, ci pe altcineva în locul ei. Karin, foarte pe fază, răspunse atunci în glumă: Și eu, Odiseus! De când te așteptam! Parcă trezit din somn, o privi serios întrebând-o: Îți bați joc de mine, regina mea? Mângâindu-i fruntea, Karin răspunse plastic: Nici eu. Atunci văzuse că Epa trecea câteodată brusc de la momente de luciditate la reversul acestora. Când revenise acasă din spital, îi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ci că musafirii o prinseră pe nepuse masa, chiar neajutorată, o impacientă la culme. Niciodată nu crezuse în vise. Bunica ei dinspre mamă, credea și le interpreta. Dacă ar fi trăit acuma și ar fi întrebat-o la trezirea din somn, ce-ar semnifica pământul galben, ce-ar semnifica ușa, dar balconul sau musafirii, etc. - Pe toate le ar fi interpretat după anumite jaloane și poate ar fi zis că e de rău. Mai visase așa, ceva înfiorător, și nu pățise
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Să sperăm. Păi nu, că acuma ești o persoană influentă deja. Ce vă face să credeți? Dramatizarea nuvelei lui Alexandru Ivasiuc...Așa că ai pășit cu bine și în Anul Nou. Replica aceasta sunase ca un deșteptător pentru o trezire din somn. Îmi năvăliră automat, în minte, întâmplările prin care trecusem în noaptea de revelion, la cumpăna dintre 1976 și 1977, cea cu depanarea statuetelor făcute cioburi. Ceva mă împingea să-i povestesc, spre rușinea mea, despre cele întâmplate în acea noapte
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
timp, țara la cale. Dar iată că ideea de a vorbi despre Iozefina, nu venise nici întrun caz de la mine, ci de la Relia. La întrebarea ei despre fosta mea iubită, după ce mă lămurise că mă auzise la cabană debitând în somn tot felul de intimități, mă decisesem să dezvelesc adevărul în linii mari. Poate că și simțeam acest lucru. Așa cum era Iozefina. Sau măcar așa cum eu însumi o cunoscusem. Povestindu-i Reliei despre Iozefina, o vedeam în fața mea pe dactilografa textului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]