KorAP: Find »[drukola/base=speriat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...160 >

3,995 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

stația de autobuz și, o oră mai târziu, se afla în drum spre New York. La trei săptămâni de la sosirea în oraș și-a început cariera de taximetrist și apoi, numai șase săptămâni mai târziu, Aurora a sunat pe neașteptate. Nici speriată, nici supărată, după spusele lui Tom, nici la mare nevoie, nici ca să ceară bani. Nu voia decât să îl vadă. S-au întâlnit la prânz a doua zi și, în primele douăzeci sau treizeci de minute, Tom nu și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
acela împreună cu Tom și cu Honey, dar am derulat banda de destule ori ca să învățăm pe dinafară fiecare propoziție. De fiecare dată când îi auzeam vocea, mi se părea un pic mai disperată, un pic mai tensionată, un pic mai speriată. Vorbea încet, abia ridicând glasul la mai mult de o șoaptă de la început până la sfârșit, dar cuvintele erau atât de ucigătoare, încât aveau impactul unui urlet. Tom. Eu sunt, Rory. Sun de la un telefon public și n-am prea mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

în mod deosebit New York-ul și doarme în celălalt pat din camera mea. Are un adevărat talent să mă trezească la ora trei noaptea, punând ceainicul pe foc. Îl aud fluierând în colțul camerei și de fiecare dată mă trezesc speriată. De fiecare dată se uită uimită la mine și mă întreabă: „Nu te-am trezit, nu? Doar că acum e ora opt în Irlanda“. Asta e încă o chichiță de-a mamei. Are foarte enervantul obicei de a sublinia diferența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
aștept să continue. Nu sunt sigură că-mi place încotro se îndreaptă discuția. Ei bine, publicul îi judecă pe cei celebri și bogați prin prisma a ce citesc despre ei în presă. Aștept să continue. Sunt intrigată, dar și puțin speriată. Amy e cumva sora ascunsă a lui Adam sau așa ceva? Adică nu poți să-i învinuiești pe oameni. Vreau să spun că și eu mă fac vinovată de asta, știi? Am văzut poze cu supermodele și m-am gândit automat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

dup-aia a zis ceva foarte drăguț, de genul că nu-și poate decât Închipui ce-i În sufletul lui Connor acum. Drăguț, nu ? Trebuie neapărat să mă așez. Trebuie să mă gândesc. Trebuie să... — Emma, ești OK ? spune Katie speriată. Doamne, ce proastă pot să mai fiu câteodată... — N-am nimic, spun ca În transă. Sunt OK. Ne vedem mai târziu. În clipa În care intru În departamentul de marketing, simt că mi se Învârte mintea. Nu așa trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
creierii. După părerea mea, nu era În stare nici să se țină pe picioare, darmite să danseze. Te rog, Doamne, ajut-o să nu se facă de râs. Te rog. Am o viziune subită cu Lissy stând ca un iepure speriat, incapabilă să-și amintească pașii. Și cu publicul țintă cu ochii pe ea. Simplul gând mă și face să mă cutremur. OK. N-am să las să se Întâmple una ca asta. Dacă se Întâmplă ceva, am să distrag atenția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

începând să poarte haine negre care-i alungesc trupul fost bondoc. Ochii mari și sprâncenele distanțate îngustându-i fruntea, nasul cu nările înguste vibratile vădesc o tensiune nervoasă nouă, care mă face și la izbucnirile ei de râs să tresar speriat. Aveam să-mi dau seama că orice activitate, fumatul, discuțiile lungi cu mine, privitul la televizor, chiar efortul de-a adormi seara îi solicitau Zinei mai ales mâinile cu degete lungi, pe care după un efort trebuie să și le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
ea cu tine-așa, îmi spune seara la culcare Zina, despre care știam că era împotriva căsătoriei. Trupa de teatru e subiectul tabu, de vreo două ori de la venirea ei am încercat să-l deschid și ea l-a închis speriată. Când o să plece, o să te duci și tu cu ei, zic. Bine’nțeles, răspunde ea scurt - și, după o răsuflare, începe să vorbească ca pentru sine: Dacă nu mă duc cu ei, unde Dumnezeu să mă duc? Viața nomadă era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

privirea în oglindă și eu dau vag, extrem de rușinată, din cap că da. În clipa în care taximetristul întoarce mașina, mișcarea mă aruncă pe banchetă și mă izbesc cu capul de geam. Hei, tu! zice o voce imaterială, și tresar, speriată. Ai grijă, da? Siguranța contează, OK? Așa că pune‑ți centura! — OK, zic umilă. Îmi cer scuze. Mii de scuze. N‑o să se mai întâmple. Îmi fixez centura cu degete stângace, și‑i surprind privirea șoferului în oglinda retrovizoare. — E un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
fost programată pentru o epilare totală, zice cosmeticiana, ridicând privirea uimită spre mine. Din cap până‑n picioare. Picioare, brațe, sprâncene și brazilian. Brațe? Sprâncene? Mi se pune un nod în gât de frică. N‑am mai fost atât de speriată de când mi‑am făcut vaccin contra gripei thailandeze. — Brazilian? spun cu o voce nesigură. Ce... ce‑i asta? — E o formă de epilare inghinală. Totală. Mă uit la ea și mintea începe să‑mi proceseze la viteză maximă. Doar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
dar el pare să nu mă remarce. Parcă am devenit brusc invizibilă. Hai, că e ridicol. Trebuie să fie un loc unde să‑l pot lăsa. — Ser‑veș‑te‑mân‑ca‑rea! șuieră o voce furioasă în spatele meu, și tresar speriată. — OK! răspund, ușor buimacă. OK, am s‑o servesc! Pentru numele lui Dumnezeu. E probabil mai simplu s‑o servesc. Așa măcar scap de ea și pot să mă așez. Mă apropii șovăitoare de cea mai apropiată masă. — Ăă... dorește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
scap de ea și pot să mă așez. Mă apropii șovăitoare de cea mai apropiată masă. — Ăă... dorește cineva pește afumat? Cred că e somon... iar ăsta e păstrăv... — Rebecca? Capul elegant coafat din fața mea se răsucește și eu tresar speriată. Elinor mă fixează cu ochii ca niște sulițe. Bună ziua, zic stresată. Vreți niște pește? — Pot să știu și eu ce faci? zice furioasă, coborându‑și vocea. — A! Înghit în sec. Păi, am zis să‑i ajut cu... — Eu vreau niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
așez cu spatele lipit de caloriferul cald și plăcut. — Deci... cum merge cu Luke? zice Suze în timp ce pune ibricul pe foc. Nu prea bine. Îmi strâng brațele în jurul meu. De fapt, nu merge în nici un fel. — Serios? Suze mă fixează speriată. Doamne, Bex, dar ce s‑a întâmplat? — Păi, ne‑am certat... — De la articol? — Să zicem. Iau un șervețel și îmi suflu nasul. Mi‑a zis că i‑am stricat afacerea și că sunt obsedată de cumpărături. Și eu i‑am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
care simt sângele punândumi‑se din nou în mișcare. Apoi îmi ridic pachetul și pornesc cât de nonșalant pot pe coridorul spre lifturi. Exact în momentul în care apăs pe buton, începe să‑mi sune mobilul în geantă și tresar, speriată. Drace, telefonul! Slavă Domnului că nu s‑a întâmplat cât stăteam ciucită în spatele biroului lui Mel! — Alo? zic, intrând în lift. — Bex! Suze sunt. — Suze, zic și scot un chicot. Nu‑ți trece prin cap în ce belea erai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Duc mâna la microfon, iar Eddie, sunetistul, se grăbește să mi‑l desfacă. Foarte bine ai zis, îmi șoptește în timp ce îmi scoate firul de sub haină. Nu trebuie să le suporți porcăriile. Îmi surâde. Barry tocmai face icter. — Hei, Becky! Capul speriat al Zeldei apare lângă mine. Unde te duci? — Am zis ce‑am avut de zis. Acum trebuie să prind avionul. — Dar nu poți să pleci acum! N‑am terminat! — Eu am terminat, zic și‑mi iau geanta. — Dar ni s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

picură apă. Cu respirația întretăiată, ele descriu interogatoriul. Capul e scufundat în apă care ustură de la ardeiul iute. Lovituri în spate. Nu cunosc nici-un comunist, hohotește una dintre ele. Aș vrea să fi cunoscut, ca să pot pleca acasă. Yunhe e speriată. Yu Qiwei a avut un unchi bogat ca să-l scoată afară, dar ea nu are. Se simte rău. E sigură că femeia care tușește întruna are tuberculoză. Peste tot e scuipat amestecat cu sânge. Trec două săptămâni. Două săptămâni de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
deosebesc viața de un film? Montajul lasă de dorit. Regia este rigidă și jocul actoricesc e superficial. Luminile au prea multe umbre, iar cadrele nu au unghiul care trebuie. Înainte de prânz, ordon ca producția să fie oprită. Toată lumea e foarte speriată. Asta mă face să mă simt un pic mai bine. Însă distracția mea nu ține mult. Cineva își ițește gâtul afară, după gloanțele mele. Ce și-a mai ales momentul! E un producător. Zice ar trebui să filmăm în continuare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Doamna Mao îl întreabă pe Kang Sheng despre detaliile execuției. Unul dintre cei care servesc la masa lui Mao e expert în transporturi, iar un altul e expert în substanțe explozive. Nu te bucuri? Ba se bucură, dar e și speriată - oare Mao îi va face și ei la fel, într-o zi? Cum ai de gând să dai vestea lumii? întreabă ea, de-abia stăpânindu-și vocea. Uite, tocmai am terminat de redactat anunțul: 15 septembrie 1971, de la Agenția de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634

așa cum greșeau și mironosițele când îl cèutau pe Cel viu între cei morți, învațè sè cauți unde trebuie și vei gèsi! Inima mea se zbate, smulgându-se cu greu din presiunea tandrè și înfricoșètoare a mâinii lui, asemeni unei pèsèri speriate scăpând cu greu din mâinile bèiatului rèu care s-a suit pânè la cuibul ei, luând-o pe nepregètite, Eu plec, mè bâlbâi în fața acestui copil a cèrui înfèțișare angelicè ar putea ascunde un demon care se joacè cu mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

apucă vertijul. Părăsi cabinetul. ― Julien! țipă el, deși n-avea nici un motiv să-și cheme valetul. Dar simțea că prezența acestuia i-ar face totuși bine. Julien! Străbătea camerele și țipa ca din gură de șarpe. Apăru doar o slugă speriată. ― Unde este Julien? tună exasperat consulul. ― Păi... nu este. ― De ce? Cum adică nu este? Spune-i să vină acum, imediat! ― Păi, l-a trimis madame la confiserie după dulciuri pentru spectacol. ― Spectacol?... Madame crede că mie îmi arde acum de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
asta. Nu uita că ești un bărbat adevărat. Ba, mai mult chiar! Ești un boier adevărat. Nici nu pot să-ți spun cât sunt de mândră de tine, Iancule.” Chervanul se opri, în sfârșit, în curtea unui han. Câteva slugi speriate răsăriră în jur, gata să-l salte pe boier. Iancu se lăsă purtat de ele până în odaia prăpădită, cu pământ pe jos, și aruncă în căciulile lor câțiva bănuți, cu un gest plin de eleganță. Da, trebuia să-și înfrunte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
ziceai că ai cumpărat informația asta? ― Nu m-a costat nici un ban. ― Haida-de! Chiar vrei să te cred? ― Să zicem că am aflat-o... printre altele... ― Chiar așa? ― Păi, nu mai departe decât ieri, a intrat peste mine o fătucă speriată rău. Nici nu m-a lăsat să spun ceva că m-a și implorat s-o scap repede de niște... neplăceri mari din dragoste. I-am spus să se apropie, ca să-i pot urmări buzele. Pentru că sunt surd, nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
i-a găsit sărutându-se într-un fel care a buimăcit-o. Biata fată, desigur, fiind obișnuită cu lucruri mai puțin... elaborate. „Nu știam, doctore, că poate fi așa de... Mă rușinez grozav să spui, zău!” După care a tresărit speriată și m-a rugat cu cerul și pământul să nu „scap” nimănui despre aniversare. La despărțire, rumenită și aburindă, jimbla mi-a șoptit că n-ar putea să iasă neobservată din casa armeanului decât peste o săptămână, după ce dumnealor, stăpânii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
relație, cu adevărat, de la egal la egal. Uimitor! Pentru prima oară, se simțea într-adevăr susținut, ba mai mult, ocrotit, el ca bărbat, de o... Trăsura se opri atât de brusc, încât prințul fu aruncat în față. Auzi caii nechezând speriați. Urmară protestele valetului pe fondul mai multor voci. O mulțime de oameni înconjurase trăsura. ― Trădătorul!... Mincinosul!... La moarte!... Moarte trădătorului!... O față marcată puternic de spaimă apăru în dreptul ferestrei și Manuc abia reuși să-și recunoască propriul valet. ― Excelență, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-l dea plocon marelui Napoleon, dușmanul său. Ar fi fost locul cel mai indicat. Aici i s-ar pierde cu totul urma. Ucis, aruncat în pădure, mâncat de fiare, cu oasele risipite... Zăpada, ploile ar șterge orice urmă... Întoarse capul speriat. Un cerb mare cu coarne înalte, spectaculos ramificate, îl privea neclintit, mișcându-și ușor nările, ca și cum ar fi știut că era cineva acolo, după perdea, în trăsură. Apărură și câteva ciute. Apoi, pe neașteptate, fugiră cu salturi lungi, sincronizate, înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]