2,860 matches
-
și oboseala mea de acum devorează teroarea și depresiunea mea de atunci, așa încît nu mai pot ști din ce adâncuri de nebunie s-a închegat monstrul halucinant pe care mi-a fost dat să-l văd zvâcnind, în toată splendoarea catastrofală a formelor lui, acolo, sub boltă. Pentru că, sub cerul de aramă decrepită al cupolei, a cărei cocleală dăduse frunzulițe și flori verzi-otrăvite, întinse spre orificiul din vârf, abia cât un bănuț (deși la acea înălțime trebuie să fi avut
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și luceau și sclipeau și se confundau și se separau, piereau și reapăreau pe pielea umedă a marelui păianjen, în nuanțe metalice și nuanțe catifelate, încît nici o floare, nici o pasăre, nici o prismă și nici un soare din univers nu puteau atinge splendoarea dumnezeiască 72 a fiarei. Privindu-l în ochii rotunzi ca niște pietre prețioase, am simțit deodată cum îmi troznește creierul, cum emisferele cerebrale mi se separă, una păstrând întreagă teroarea urcând până la infinit, alta extazul în fața frumuseții la fel de nesfârșite. Zăceam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
al diafragmei, peste colcăiala de mațe pestilențiale și de sexe obscene, se află arhitectura solemnă a plămânilor 81 și inimii, peste care se înalță orbitor, ca o cupolă peste bazilica organică, briliantul moale al creierului. Exista o lume față de care splendoarea părului feminin era jeg și urdori; grădinile Orientului, gropi de gunoaie; incunabulele cu înluminiuri - cârpe putrede și țărână; florile, fluturii și norii înmiresmați - puroaie infecte. Noi eram iadul acelei lumi visate și tânjite de spiritul nostru, iar drumul prin iad
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
bucurie, eu uimită așteptând ca ochii tăi să se întoarcă din nou la mine, Acolo în calota semisferică! Dar eu vreau să-mi dezvălui tu, trupul tău arcuindu-se să zboare mai aproape de, Cina din Mavri, în medalion, o sfințită splendoare, va trebui s-o desenez, trebuința e a ta, cu absolut nimic mai prejos de icoana lui Rubliov, fă doar abstracție de Avraam și Sara, eu pot face abstracție de Avraam și Sara, dar de trupul tău ca un lac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sensibil la jocul acesta misterios dintre umbre, optzeci și trei, voi reveni mâine la Capela Sixtină și la Stanzele lui Rafael, când le-am văzut prima oară, la câteva zile de la sosirea mea la Roma, cu ochii legați de atâta splendoare, n-am fost în stare să privesc cu detașare la ceea ce mi se înfățișa cu atâta dărnicie în fața ochilor, șaptezeci și unu, șaptezeci, șaizeci și nouă, Rafaello, Roma la douăzeci și cinci de ani, peste trei ani voi avea vârsta lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Janos care-l așeza pe bancheta din spate meșterul Luca a lăsat să alunece peste mine o privire întrebătoare de albăstrele călcate în picioare cu o cruzime fără margini și poate pentru întâia oară mă vedea în toată odioasa mea splendoare, un monstru de egoism, orgoliu și trufie și-n fața părintelui Ioan tot nu încerci să te căiești, Părintele Ioan mă privește blând, cu o bunătate care stoarce din mine tot răul, stăm afară pe laviță, în soarele ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de modă și producătorilor de cosmetice din univers, era și ea atentă. Era mușcătoarea de degete și arăta ca și cum nici untul nu s-ar topi între buzele ei de culoarea cireșelor. —Ai programare? Domnișoara Morley s-a ridicat în toată splendoarea înălțimii ei de un metru și jumătate, scoțând la înaintare pieptul impunător. —Spune-i că a venit Mai. După ce i-a aruncat o privire lungă, domnișoara Morley a pornit către birou. În timp ce aștepta, Mai învârtea absentă un deget în părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mobile și au dat câteva telefoane complet inutile. După ce a promis că va găsi o soluție până la ora cinci, Jack a închis telefonul. — Îmi pare rău pentru asta, Lisa. Nici o problemă, zâmbi ea dulceag, etalând noul ruj Source în toată splendoarea lui. Dar telefonul primit diminuase euforia lui Jack de mai devreme. Era din nou tulburat și serios și imposibil de convins să flirteze. Deși asta nu însemna că ea nu putea să o facă. — Pentru noi, zâmbi Lisa cu subînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
el putea, și, instantaneu, gândurile ei au devenit la fel de agitate ca o haită de dulăi scăpați din cușcă. Au decolat, pur și simplu. Cât noroc să aibă să mai primească o șansă? Strălucirea norocului ei i se arăta în toată splendoarea și era incredibil de fericită. Nu oricine primește o astfel de șansă, se gândi ea, savurând - pentru prima dată - frumusețea momentului. O voi face altfel de data asta, își jură ea. Amândoi vor face altfel. Și mai era ceva, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dinții din față scoși. Se uită din nou la el, privind cum Logan Își freacă gâtul cu mâna pentru a nșpea oară de când se așezase. — Tu ești OK? Logan Își trase În jos gulerul cămășii, expunându-și gâtul În toată splendoarea sa cea strangulată. Watson făcu o grimasă de durere din nou, de data aceasta pentru el. Urmele degetelor lui Doug Disperatul se vedeau pe pielea palidă, roșii și purpurii. Cele mai mari două vânătăi erau de o parte și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
drumului și tălpile mele alunecau pe gheața care acoperea asfaltul. Peisajul începuse să se schimbe, în loc de dealuri înverzite și stuf se vedeau schelete de fier părăsite, grămezi de moloz, gunoaie aruncate... Am încercat să mă concentrez, să-mi amintesc de splendoarea culorilor răsăritului și imaginea limpede a Libertății luminoase. M-am ferit de proiectilele ce veneau dinspre tufele unde se ascundea jivina necinstită care se furișa paralel cu mine și am îndreptat lanterna spre locul unde se pitise. Am ridicat ramura
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
revărsat în ploaia de afară când am văzut cum alergi, cauți răspunsuri și nu știi că se află chiar aici. Am încercat să vorbesc cu tine prin norii albi, prin albastrul cerului și prin liniștea ierbii, prin frunzele copacilor și splendoarea florilor, prin cântecul păsărilor și foșnetul crengilor... și m-am grăbit spre tine prin valurile și râurile repezi, însă tu nu ți-ai dat seama că eu eram acolo... Adevărul acesta e mai adânc decât oceanul și mai cuprinzător decât
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
de aceea viața ta este esențială pentru mine... tu ești eu, în varianta mea de călătorie, în ipostaza mea de devenire... la mijlocul proiectului, pe care eu deja l-am închipuit ca fiind infinit posibil și întreg realizat în adevărata sa splendoare supremă... dar tu ai misiunea de a-l duce la îndeplinire... tu reprezinți creația care va ajunge să egalizeze începutul cu absolutul... Atunci, lumina devine un fel de eu, eu devin un fel de arbore, arborele devine un fel de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
o târfă de la bordelul din castru; iar ea, ca o târfă adevărată, cu experiență“, sublinie, „l-a urmat și, pe când străbăteau sălile de primire, cu un exhibiționism triumfător, a lăsat să-i alunece tunica de pe umăr, și toți au văzut splendoarea sânului ei; iar Împăratul a dus-o așa, pe jumătate dezbrăcată, într-o cameră și i-a dat afară pe toți, trântind ușa“. Unii istorici au scris și o urmare a poveștii: după o săptămână, Împăratul a poruncit ca femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a ales o insulă de unde n-a mai plecat; el, în schimb, a ales un zid de săbii și merge oriunde vrea. Unii sugerară că, pentru a ajunge la el, trebuia să ajungi la cei care-i stăteau alături, în splendoarea palatelor imperiale. Milonia Din căsătoria grăbită și prost aleasă cu Lollia Paulina nu rezultau fii. Foarte curând, Împăratul se simți incomodat de prezența femeii care, deși începuse s-o neglijeze, oficial îi stătea alături, ca și cum ar fi fost o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai face jocul, perfidă, Ci vei surâde în aur, candidă, De pat, aproape-mi. Ochi, pietre verzi cu sclipirile pale, Sâni, trandafiri cizelați din opale, Topaz pe buze. Trupul de aur nu-mi va dispare, N-o să mă-nșele trupul splendoare, Satană dragă. Trupul din carne poate să-mi plece Trupul din aur mă va petrece Mereu și veșnic. În drum viața când simt că doare, Gura ta rece îmi dă răcoare De psalm pe frunte. Catastrofa lui, tragică și sobră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din ambianță - Bonfanti etc. - ajung direct la Pumita Ruiz Villalba, corpus delicti. Plasticianul nu se lasă Înșelat de aparențe. Pumita, cu neastâmpărul său de efeb, cu grația sa oarecum neglijentă, era, Înainte de toate, fundalul: Îi revenea misiunea de a reliefa splendoarea opulentă a soției mele. Pumita a murit; În amintire, misiunea Îi e negrăit de patetică. O glumă proastă a marelui teatru de păpuși: În seara de 23 iunie râdea și se bălăcea după cină la căldura verbozității mele; pe 24
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ascunsă de nor Cu roua pe gene alunec în vis Ireal de frumos e-al meu paradis Pe abrupte perdele de zori mă trezesc Bobițe de rouă prin frunze sclipesc Și tâmpla fierbinte în iarbă așez Din verde și galben splendori să creez Năvalnice gânduri mă iau cu asalt Și-mi poartă iubirea mai sus spre înalt S-aud infinitul cum trece tăcând Rămân risipită-ntre cer și pământ
Ascult infinitul t?c?nd by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83264_a_84589]
-
credeți-mă că drumul parcurs prin ploaie n-a avut nimic romantic. A fost o mare nenorocire. Cizmele mele erau din piele întoarsă. Așa că urma să-mi petrec toată viața ținându-le deasupra unui ceainic aburind ca să le readuc la splendoarea de odinioară. Ne-am urcat în mașină. Adam și-a aruncat geanta udă fleașcă pe bancheta din spate. S-a așezat pe locul de lângă șofer și mă jur că a umplut toată partea din față a mașinii. Și-așa am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Într-un final, am reapărut. Îmbrăcată în body și cu pantalonii aia strânși pe picior eram la fel de rușinată ca o virgină. Îmi venea să mă târăsc cu spatele la zid de teamă ca vreo persoană să nu-mi vadă fundul în toată splendoarea lui. Dar n-ar fi trebuit să-mi fac nici o problemă. Adam abia dacă mi-a aruncat o privire. —Bicicletele sunt acolo, mi-a zis arătându-mi locul cu mâna. Greutățile sunt în sala asta. Restul aparatelor sunt în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Doar nu pleci, nu? m-a întrebat el. —Ba da, cred că da, am spus eu încercând să nu par că fac prea mare caz. Kate e obosită și-o să trebuiască să fie schimbată în curând. M-am întors către splendorile acelea de fete. La revedere, le-am spus cu o înclinare din cap. Mi-a făcut plăcere să vă cunosc. Cel puțin nu pot să fiu acuzată c-am fost necivilizată, m-am gândit mândră. —Pa, mi-au strigat ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a scrie și citi și critica cum Îi trecea prin minte. Chiar și-n zilele cînd era frig sau se stingea lumina și se suspenda reuniunea. Nu ne păsa prea mult de beznă. Fiindcă se luau În discuție Însorita estetică, splendoarea unui verb plasat În iarbă, harpa de iarbă și adîncimea unei pauze, cenaclul fiind mai ales de poezie, nu societatea ce se-nchidea În urma noastră odată cu ușa, n-am auzit pe nimeni În rolul unui Maiakovski contemporan În tricou eroic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
copil dificil nu mai are Încotro și se mărită. Nu cu Kristofferson, ci cu varianta montană a lui Keitel, pe nume Dwight (De Niro). Ce frapează aici e faptul că pentru prima oară vedem și noi mitocanul american În toată splendoarea lui. Mitocanul așa cum e În realitate, și nu distorsionat În roz, retușat și stilizat ca pînă acum, pînă la Îngrețoșare, ca, de exemplu, chiar și-n Sperietoarea, căci Pacino și Hackman nu sînt În fond decît niște nulități absolute, doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
puține asemănări există Între Man on the Moon (1999) și Dances with the Wolves al lui Kevin Costner, cu toate că și filmul ăsta a luat Oscarul pentru regie și film, În ’90. Există Însă o trăsătură comună Între Dances și Dueliștii: splendoarea imaginii. Costner nu numai că dansează cu lupii dar este și un regizor inspirat, nu se știe de ce n-a mai repetat isprava; subiectul nu are importanță, mai ales dac-ai văzut Little Big Man În ’70, accentul cade pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
privește Înainte-Înapoi cu dorință și mă duc. SFÎRȘITUL LUMII LA JAPONEZI Clădirea hotelului Villa Mauresque este veche, cochet dărăpănată, ca mai toate clădirile din Lisabona, aflată Într-o leneșă descompunere ce lasă totuși să se mai vadă ceva din fosta splendoare, pierduta Brazilie, profilul lui Cabral, Angola, sextantul lui Vasco da Gama, imperiul portughez al Indiilor, decolorata tapiserie maritimă a secolelor XV și XVI și caravelele neobosite, Încărcate cu ceai din Ceylon, arahide, africani și susan. Orgoliul decrepitudinii este cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]