4,031 matches
-
înțeleg totul, a fost nevoie ca o femeie străină să vină și să distrugă barajul, să fure sămânța dragostei lui. Raze de lumină străpung cu cruzime camera, simplificând totul, nelăsând nedezvăluit nici un mister, acum înțeleg sensul plecărilor sale dese, semnificația sprâncenelor sale încruntate în fiecare seară, când stăm la masă și mâncăm, iar el ne privește cu ochii alergându-i în toate direcțiile, bântuie prin camere fără liniște, ca un spion pe teritoriul inamicului, semnificația ușii închise a camerei sale atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmi șoptește el, te asigur eu că se va întoarce, eu sunt gata să îl cred, îi ating fața frumoasă, chiar și de aproape este frumos, deși mai puțin tânăr, nici nu observasem cât de adânci îi erau ridurile dintre sprâncenele serioase, dar zâmbetul său este cald și liniștitor, lipindu-se de buzele mele, lasă-mă să te iubesc, șoptește el înăuntrul gurii mele, înăuntrul acelei seri care învăluia încăperea, al întunericului de vară, blând, ușor parfumat, un miros de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din când în când, dar cu cât îl auzeam mai mult, cu atât eram mai convins că nu e doctor, deși purta halat alb. Nimeni din cantină nu mi-a acordat o atenție deosebită, nimeni nu m-a privit pe sub sprâncene și nu eram convins că prezența mea fusese măcar băgată în seamă. Cred că li se părea normal să fiu și eu acolo. Doar bărbatul în halat alb s-a întors o dată spre mine și m-a întrebat: Cât stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mor de râs. Și acum parcă-mi vine să mă scarpin, când mă gândesc cum a fost. În fine, dar cred că vrei să asculți și continuarea poveștii cu fata. — Ca să fiu cinstit, da. — Păi... spuse Reiko, scărpinându-și o sprânceană cu vârful degetului... După ce a plecat fata de la mine, m-am prăbușit pe un scaun și am rămas cu privirile în gol, neștiind ce să fac. Îmi auzeam inima b\tând puternic. Vibrau în fiecare colțișor din trupul meu. Brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Încurcau? — Nu-ș ce să zic. Prima dată cînd mă duc În port la Magallanes văd ca-laa-ca-ti-ță. El este stat În picioare, așa. John Își Înfipse buricele degetelor În masă și-și ridică Încheieturile mîinilor, săltîndu-și În același timp umerii și sprîncenele. — E stat În picioare mai Înalt ca mine și se uită În ochi la mine. Eu tras de coardă să mă ridice. — CÎt era de mare, John? Nu pot să zic sigur pentru că ochelarii fac distorsiune puțin. Dar capu’ era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
masă cînd ne așezaserăm. Cum l-au lăsat să se uite prin binoclu, cum l-au făcut general. A lui e capodopera aia. Ne uitarăm amîndoi la el. Al Wagner, tanchistul, mă privi ridicînd din ceea ce obișnuiau să-i fie sprîncenele, Înainte să-i fie arse. Omulețul ne zîmbi. Dacă vorbește careva engleză pe-aicea, ești bun de executat, colega, Îi spuse Al. — Nu, răspunse omulețul. Largo Caballero e bun de executat. El ar trebui să fie cel Împușcat. — Auzi, colega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mulțumirea ce-o primesc din partea Republicii? — Ascultă, Moș Crăciune, interveni Al. Zi-ne, cum a fost? — M-ai Întrebat ceva? Îi răspunse Cheliuță holbîndu-se la el. Tu Îmi pui mie Întrebări? Ai luat măcar o dată parte la acțiune, tovarășe? — Nu. Sprîncenele astea mi le-am ars cînd mă bărbieream. — Ține-ți caii-n frîu, tovarășe. O să vă descriu ciudata și frumoasa scenă. Știi, pe lîngă că sînt pilot, mai și scriu. Și dădu din cap, confirmîndu-și propria afirmație. — Scrie pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
viitor. În schimb, e obsedat de ideea iadului din care a fost smuls, fără să se preocupe de locul în care a ajuns. E o filozofie pur negativă. Când ia loc, toți îl aplaudă. Mă uit la Davey, ridic din sprâncene făcând un efort să-mi ascund scepticismul; cum își poate imagina că m-aș putea recunoaște într-o astfel de poveste? Dar el este prea ocupat să aplaude și nu observă că încerc să-i atrag atenția. Moderatorul (el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu reușesc s-o fac cu atâta nonșalanță. E în regulă, exersez, pur și simplu. Nu ai știut că se vor căsători? îl întreb după o vreme. Abia ce am aflat că ies împreună, mă corectează el furios. Ridic din sprâncene. E mai rău decât aș fi crezut. — Aflase că tu o placi pe Vanessa? Că o plac? Eram împreună de o veșnicie, și asta știa foarte bine! Uite ce e, ori stau aici și te stresez, ori îmi spui singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ménage à trois și stăteai și tu în cameră cu noi! Izbucnesc în râs. —Imaginează-ți ce fețe ar face toți! spun printre hohote. Să împărțim toți trei aceeași cameră... Nici acum nu-i prea târziu, sugerează Daisy, ridicând din sprâncene. — Nu, n-are rost. Am luptat pentru patul ăsta, așa că rămân aici, să savurez victoria împotriva Domnișoarei de pe Planeta Sparanghelului. Finn bagă capul pe ușă. — Ce vă tot hliziți aici? întreabă el bănuitor. Vorbim despre un ménage à trois, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
distrez? E singurul lucru pe care știu să-l fac bine.” Am fost Întrerupți de un tip de vreo patruzeci de ani, ce purta o haină cu câteva numere mai largă, cu păr rar, blond-deschis, care-i cădea peste două sprâncene stufoase, la fel de galbene. Vorbea delicat, ca și cum ar fi educat un copil. „M-am săturat până pesre cap de acest Vademecum al contribuabilului. Ar trebui să-l rescriu pe tot și n-am nici un chef. Deranjez?” „El e Diotallevi”, zise Belbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai vezi tu prin librăriile alea?” Întrebă Belbo. „Oameni nemaipomeniți, oameni care vorbesc cu Îngerii, care fac aur, și pe urmă magicieni profesioniști care au chiar față de magicieni profesioniști...” „Cum e fața de magician profesionist?” „Au, de obicei, nasul acvilin, sprâncenele ca de ruși și ochi vulturești, poartă plete până la umeri, ca pictorii de odinioară, și barbă, dar nu stufoasă, doar câteva smocuri Între bărbie și obraz, și mustăți care cad În jos peste buză În șuvițe, se Înțelege, pentru că buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e un lăcătuș oarecare, gîrbov și deșirat. Cu ea însă făptura îi miroase a iscusință și strategie. Coiful briceagului de vânătoare și binoclul. Cadența nocturnă îl strecoară nebănuit până la poartă. O cadență dusă la perfecțiune. La parola de ieșire, însă, sprâncenele negre-stufoase i se încruntă, acoperind tăișul ochilor. Sub ele, în bătaia lunii, mai sticlește doar vinețiul adâncit al ploapelor. Cu pași hotărâți și regulați se-ndreaptă de-a lungul străzilor către marginea orașului. Acolo unde cale de vreo patru sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
La noapte o să atac de trei ori mai repede. Poate mă rog și de maistru să mă lase ceva mai devreme.... Incetul cu încetul, cadența tărăgănată îl aduse la baza colinei. Acolo sări tranșeul, însă briceagul îi alunecă în groapă. Sprâncenele negre stufoase i se încruntară peste tăișul ochilor: semn rău, al naibii de rău. L XVIII În apartamentul de trei camere din Drumul Taberei noi o dețineam pe cea din spate, de lângă baie. De pe balcon se vedea periferia cu fabrici a orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Degeaba. Când am ieșit din lift, la parter, am dat nas în nas cu Maria și doamna Oacă. Coborâseră la recepție să aranjeze problemele legate de cazarea mea. Am surprins-o pe madam Oacă privindu-ne și zâmbind pișicher pe sub sprâncenele ei roșcate și încrețite de un permanent cu bucle mici. Asta m-a iritat teribil. Maria ne-a întrebat ce facem, cum se simțea fata ei? Mai bine? Sabina a trecut pe lângă ea de parcă n-ar fi văzut-o niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Radio Europa Liberă, cu volumul dat la maximum, că aparatul era vechi și pârâia. Când era criticat regimul, iar blocul bubuia de vocile apocaliptice ale speakerilor, stătea lăsat pe spate în scaunul lui cu brațe rotunde, cu potcapul lăsat pe sprâncenele stufoase, care nu voiau să albească în întregime. Duminica, însă, blocul se transforma în biserică. Bătrânul asculta liturghia de la Europa Liberă în picioare: capul plecat, potcapul în pumn, pumnii proptiți pe masă. La spatele lui, scaunul îmbrățișa aerul cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu apărători pentru urechi. Asta era tanti Cucu, cunoscută în mahalale drept Piratu’. Cealaltă era sugrumată de un fular care-i atârna până la călcâie. Nemaipomenit ce semăna cu Cristina. Amândouă mogâldețele aveau țurțuri la nas și promoroacă pe gene, pe sprâncene. Mă fixau ciudat, ca niște vârcolaci. Le-am explicat că eu nu văzusem pe peron decât doi muncitori sau boschetari, ce-or fi fost. Piratul, care-și luase iar înfățișarea de Mike Tyson, îmi arse o palmă după ceafă: normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
doar simbolică. Altfel, vă dați seama? Dacă asemănarea era totală? Imaginați-vă și descrieți cum ar fi arătat copiii, tinerii, adulții, bătrânii, dacă s-ar fi schimbat așa cum se schimbă natura sub influența anotimpurilor... Copiii cu bobocei de flori în loc de sprâncene, tineri acoperiți de frunze și radiind de soare, adulți în culorile toamnei, bătrânei cu țurțuri în barbă sau în vârfurile degetelor, etc. Armonia din natură a vorbit întotdeauna despre creatorul ei. Acest lucru nu avea cum să treacă neobservat de
Literatura si arta. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Marcuta Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2368]
-
degrabă înalt, longilin, cu pletele și barba blonde, tunse și împletite după moda din Ninive, cu fruntea de o netezime zeiască și cu ochii verzi și luminoși. Ochi ce intersectau, cu o căutătură blajină, șaua nasului, pe sub streașina fină a sprâncenelor, într-o înfiripare cuceritoare de strabism. Tânărul suplu și zâmbitor, cu morgă charismatică, era înveșmântat într-o togă sau într-o mantie sacerdotală, cu desăvârșire albă și lungă până la călcâie, drapată statuar și atât de curată, de neprihănită, încât ar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
revărsă la stația de la Muzeul Republican al Petrolului, unde Avocatul zări la timp, prin geam, mai mulți bărbați solizi, bronzați, vreo cinci sau șase la număr. Care tăiau frunză la câini, din greu, pe trotuar. Psst... Controlul! ridică el din sprâncene, iar ceilalți acoliți îl urmară imediat, coborând și ei tăcuți, pe șestache, cu o stație mai devreme de ținta propusă. Spre consternarea furioasă a moșulețului cu colimator ager și cu simț civic exacerbat! Cei patru nu mai aveau acum altă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
individ bondoc ca și Bossul, dar cu mult mai solid construit fizic și mai lat în umeri, ciolănos, înaintează și el tărăgănat spre noii-sosiți, întinzându-le o palmă fleșcăită Poetului și Fratelui și mulțumindu-se să-i salute bățos, din sprâncene, pe Înger și pe Vierme. Șobolanul, multiplu violator, recidivist sexual înrăit, veșnic pe cărarea dintre o închisoare de maximă siguranță și o alta, era recunoscut printre interlopii locali, nu doar pentru sălbăticia sa ieșită din tipare, deghizată sub o înfățișare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se știe însă până când, căci... ― Și tocmai asta e întrebarea cea mare! murmură îngrijorat Grigore. Seara rămase în patru ochi cu bătrânul să discute împreună situația și mijloacele de întrebuințat pentru a evita o nenorocire posibilă. Miron Iuga strânse din sprâncene de îndată ce auzi că Grigore, pentru liniștea spiritelor, a stat de vorbă cu oamenii. Iar când tânărul îi ceru să intervie pentru eliberarea grabnică a învățătorului, bătrânul izbucni: ― Adică să mă umilesc eu în fața țăranilor? ― Nu e umilință, tată! zise Grigore
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am putut-o trage e că nu s-au întâlnit de ceva vreme. Din modul în care se adresau, unul fusese profesor, iar celălalt inginer agronom. Profesorul avea o față rotundă, cu ochi negri ca de tăciune deasupra cărora niște sprâncene stufoase se ridicau spre frunte, un păr grizonat ce-i cădea peste gulerul bluzei de vară. Inginerul era mai înalt cu un cap față de profesor, o față arsă de vânt, ochi albaștri, iar pe cap purta o pălărie de vară
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vaca și juninca la păscut pe bucata lui. Văzând că nu mai plecăm acasă, așa cum au făcut cam toți veniți la pescuit în ziua aceea, s-a apropiat de noi ca să ne privească cu ochii lui sașii, ascunși sub niște sprâncene roșii stufoase. În sat se știa că el deoche. Pe noi nu ne-a deocheat, dar pe mătușa Pălădoaia, cred că da, fiindcă la un moment dat sare în sus speriată și începe a striga. Se chinuia să scoată dintre
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
un pansament ușor compresiv, care va fi schimbat la aproximativ 8 zile. Grefele de piele totală sunt indicate pentru refacerea cutanată a pleoapelor. Grefa ia mai întâi o culoare albicioasă, pământie sau violacee. Dacă ea trebuie să aibă peri (refacerea sprâncenelor, genelor etc.) va fi mai groasă pentru a proteja bulbii piloși și de lărgime limitată (12 mm), prelevată dintr-o regiune în care densitatea și orientarea perilor este apropiată de aceea a regiunii receptoare. Pentru gene, zona de elecție este
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]