19,182 matches
-
încât s-a desfăcut în mii de bucăți înșirându-se pe pământ, producând un zgomot infinit de mare cu mult ecou. Grupul privea la castelul deosebit de impunător și aparte de frumos lucrat. Buburuza, l-a întrebat pe Căiță: -Ce zici stăpâne, dărâmăm și castelul? -Nu avem de ce, răspunde Căiță. -Și-l lăsăm ca să se repete istoria cu un alt Dardailă? întrebă de data asta Stup. -Vă asigur eu că un alt Dardailă nu va mai exista. Șerpii fug de soluția dată de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
au fost și nu se vor întoarce în veci.. -Stăpâne, poți să ne spui ce era soluția aceea, pentru că și mie mi s-a făcut rău? a întrebat Ciric. -Uite, usturoi! Ai văzut, prietenul la nevoie se cunoaște. -Ce facem, stăpâne, distrugem și castelul sau nu? A întrebat de data asta Trotinel. -Nu avem nimic cu această fortăreață. S-o lăsăm așa pentru vietăți care nu vor avea unde să locuiască și se vor adăposti aici, a zis cu hotărâre în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
săruta și-l strângea la pieptul ei plângând de bucurie. Stup a lăsat-o un timp după care i-a zis: -Zână a pustiului, viitoare stăpână a mea, te rog, nu merit atâtea laude. Nu sunt meritele mele, ci ale stăpânului meu regele Căiță. -Și acest rege Căiță unde este ? -Este lângă mine. Trebuie să-i ajuți dacă poți. -Când și-a văzut sfârșitul, Dardailă? -După ce l-am omorât am venit să te salvăm pe tine. -Înseamnă că trebuie să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
timpul au început să le răpească și fete începând cu cele care aveau în jur de treisprezece ani. Fetele urieșilor, erau foarte bune gospodine, harnice, frumoase și dotate cu har în dragoste față de soți pe care-i socoteau protectorii și stăpânii lor. Odată căsătorite purtau responsabilitatea gospodăriei și a copiilor atât timp cât soții erau chemați la lupta pentru apărarea teritoriului precum și a bunurilor obținute după urma muncii istovitoare de la câmp. Comunitatea urieșilor era condusă de către cel mai viteaz dintre ei, pe numele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Târgov pe soția șefului de trib. Poate nu vă este cu supărare pentru că îl caut pe marele Uran. -Să dea Zeița ocrotitoare la toată lumea tot ceea ce-mi urezi dumneata mie, dar....cu ce fel de gânduri îl cauți pe stăpânul nostru? Oare nu ți-a mers cu spor schimbul de nevoi la târgul de la Paisa? Sau ai alte treburi mai importante de îl cauți chiar aici la adăpost? a întrebat Ilina, pe îndrituitul personal a lui Uran în domeniul schimbului
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și a strigat celor două: -Opriți caii că suntem întâmpinate cu frânghia de către Amar și ne punem gâturile în proțap. -Dar cine este Amar să mă oprească pe mine? zise înfuriată Adela. -Ești nebună? Cum cine este? Mâna dreaptă a stăpânului nostru, o repezi Verona și după ce a tăiat calea celorlalte două, a prins puternic calul de dârlogi pentru a-l opri. Caii s-au oprit, după care Verona și Angela au coborât, s-au înfățișat lui Amar așa cum era cerința
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de pe cal și au condus-o acolo unde a dispus marele șef. -Să nu fie eliberată decât la vrerea mea, a mai completat Uran apoi uitându-se la Amar fără să-l întrebe ceva, aștepta. Amar a înțeles ce vrea stăpânul lui, așa cum se întâmpla de multe ori și imediat s-a adresat celor două luptătoare: -Stăpânul nostru, marele Uran, dorește să afle cu amănuntul ce s-a întâmplat și unde. În poziție de supunere Verona a relatat toată întâmplarea și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și-i gata... Discuția celor trei conducători ai luptătorilor urieși a fost întreruptă de santinela care i-a anunțat prin zgomotul dobei. -Să ne înfățișăm că sosește Marele Uran, a zis Amar și toți trei au îngenuncheat așa cum suna zicerea stăpânlui lor. După ce Uran a intrat în adăpost s-a așezat și a spus: -Viteazule Amar, doresc s-o aduceți de la zdup pe Adela. Câteva minute mai târziu Adela însoțită de doi luptători urieși s-a înfățișat lui Uran. -În această
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
i-a propus să revină la adăpost ca nu cumva Vântul să uite că nu trebuie să se amestece în treburile lor. Numai ce au intrat în adăpost, că un luptător care reprezenta garda lui, se înfățișă lui Uran: -Îngăduie-mi, stăpâne, să mă înfățișez! -Ai îngăduința mea, spune! îi ordonă Uran. -Iscoada zice că barbarii sunt aproape de teritoriul nostru și că așa de mulți sunt încât au acoperit pământul dinspre miazăzi, și că de urletul tălăngilor au asurzit până și greierii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cât îl țineau plămânii: -Cine ești, măi țărănoiule, de mi te împotrivești? Ca răspuns la întrebarea lui Zombo, s-a auzit din partea de nord a locului un ropot de cal și o voce care striga: -Eu, barbar scârbos, conducătorul și stăpânul acestui ținut pe care binevoiești cu nerușinare să-l calci și să-l batjocorești. Între timp toți barbarii care au încercat să fugă, cât și cei răniți, au fost dezarmați. Amar, Bursu și Pădur umblau printre luptători să vadă care
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să-l calci și să-l batjocorești. Între timp toți barbarii care au încercat să fugă, cât și cei răniți, au fost dezarmați. Amar, Bursu și Pădur umblau printre luptători să vadă care-i situația și, când au auzit vocea stăpânului lor, au venit toți într-acolo strigând: Eu! A strigat Amar. Nu, eu! a intervenit Bursu. Ba eu! a strigat și Pădur. Pentru un moment situația l-a derutat pe Zombo, nu știa ce să creadă, nu știa ce să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
intervenit Bursu. Ba eu! a strigat și Pădur. Pentru un moment situația l-a derutat pe Zombo, nu știa ce să creadă, nu știa ce să facă. Era încolțit de trei Urieși cu măști pe față, pretinzând fiecare că este stăpân acolo. Și liniștit, deși era moment de panică, a scos din traista pe care o avea în spate, un picior de pasăre prăjit pe tăciuni din care se înfrupta de zor. Uran a ajuns la locul unde era Zombo, a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
asta depinde de orientarea și dezvoltarea lor politico-religioasă. În orice caz, nu ar pune niciodată la îndoială în mod conștient credința în faptul că există un singur Dumnezeu. Puterea vieții și celelalte puteri Pentru evrei, creștini și musulmani, Dumnezeu este Stăpânul tuturor este unica mare putere a vieții care dăruiește și conservă viața și toate lucrurile bune. De aceea se așteaptă de la oameni încredere și devotament. O astfel de credință severă, vitală, pasională, fără compromisuri în unicul Dumnezeu a putut să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu sunt lipsite de probleme, ca de exemplu omnipotența. Consider mai important un alt atribut divin, esențial pentru "spiritualitatea" mea, și mă refer tocmai la "spiritualitate". Dumnezeu ca Spirit "Atotputernic" (din lat. omnipotens, "cel care poate tot"; în gr. pantokrátor, "stăpânul tuturor") nu este cuvântul meu preferat. În traducerea greacă a Bibliei ebraice, acest termen este folosit pentru sabaoth (domnul oștirilor) în Noul Testament, în schimb cu excepția Apocalipsei (la Sfântul Pavel) termenul este în mod vădit evitat. Acest predicat al lui Dumnezeu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fost atât de diminuată, "bunul Dumnezeu", ca expresie a ceea ce, văzut dintr-un punct de vedere creștin, ar trebui să fie descrierea cea mai profundă a lui Dumnezeu: "Dumnezeu este iubire" (1, In., 4, 8.16). Ideea de Dumnezeu ca "Stăpân atotputernic" și "dominator" care "controlează" sau "conduce" toate evenimentele cosmosului, și pe cele referitoare la particulele subatomice, este pentru mine un concept prea antropomorf. Cum să explicăm toate pierderile și pistele oarbe ale evoluției, speciile dispărute, animalele și ființele umane
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
frumos nu se aruncă-ntre brazde, ca mai întâi să putrezească și apoi să răsară cu mult mai mândru? Iată, prietene, atâtea pilde pe care le putem lua de la lucrurile neînsuflețite, noi oamenii, care-n mândria noastră deșartă ne credem stăpânii pământului și încă și a lui D-zeu! Sf. Apostol Pavel ne arată lămurit, că omul pentru ca să-nvie să fie-ngropat în pământ, iar nu ars. El zice: "Se seamănă (corpul) întru stricăciune, scula-se-va întru nestricăciune; se seamănă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
noastre, nu prețuiește nimic în fața eternității. De atunci, și vor fi milioane și milioane de ani, omenirea păstrează din tată-n fiu credința în învierea morților și într-o viată viitoare, în care nu vor mai fi sclavi și liberi, stăpâni și sluji, bogați și săraci, fericiți și nenorociți. Potrivit acestei credințe care da un nou impuls de viață și sporea energia creatoare, omul înainta cu pași repezi spre civilizație. Evenimentul istoric, mai ales al apariției pe pământ a Omului Dumnezeu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
alte vieți și nemurirea sufletului. Ceremonii la moarte. Preoții cântă imnuri funebre. Din când în când ei ridicau în sus corpul mortului, pe când se sacrificau victime omenești în onoarea defunctului. De multe ori servitorii casei se devotau a urma pe stăpânul lor, La punerea mortului în groapă se puneau aur și argint lângă dânsul pentru cheltuielile ultimei sale călătorii. (Flacăra Sacră, V, 10, 1938, pp. 2-3) Credința în viața viitoare și incinerarea (III) MOISE. Cărțile lui Moise nu cuprind nicio probă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și spirituală asumată în mod tradițional de cei care, înfăptuind în ei marea mișcare de auto-sporire a vieții, își iau drept sarcină să o transmită altora într-o repetare posibilă această putere a fost smulsă clericilor și intelectualilor de către noii stăpâni care sunt slugile oarbe ale universului tehnicii și ale mass-media de către jurnaliști și de către oamenii politici. Însă ce se întâmplă atunci cu cultura și, odată cu ea, cu umanitatea omului? UNDERGROUND Izgonită din societate de existența tehnicistă și mediatică, și apoi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
degradare, cei rămași singuri fiind tratați drept victime, neajutorați etc. 2.2. Modelul contractualisttc "2.2. Modelul contractualist" Un alt model de familie este cel contractualist (M. Minow, M.L. Shanley, 2001, p. 124). Aici, punctul de pornire este individul autonom, stăpân pe sine și legat de ceilalți doar prin acorduri. Căsătoria este un parteneriat încheiat conform voinței părților. Soții pot decide între ei modul de administrare a relațiilor personale și financiare în timpul căsătoriei și în eventualitatea unui divorț. Bazele căsătoriei, ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
domniilor voastre că erau timpuri grele. Căpitanul Alatriste, vasăzică, trăia din spada dumisale. Pe cât Îmi dau seama, denumirea aceea de căpitanul era mai mult o poreclă decât un grad efectiv. I se trăgea de demult: de când, soldat fiind În războaiele regelui, stăpânul nostru, a trebuit să treacă Într-o noapte cu alți douăzeci și nouă de camarazi și un căpitan adevărat peste un râu Înghețat, Închipuiți-vă singuri, urrraaa, trăiască Spania și toate aiurelile alea, cu spada Între dinți și numai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
rămas pe-a lor, dar pân’ atunci i-am potcovit noi bine. Întorcându-ne la căpitan, ideea era să se mențină acolo, pe malul râului, sau al digului, sau al cui naiba o fi fost, până când spre dimineață trupele regelui, stăpânul nostru, aveau să lanseze un atac și să se unească cu ei. Pe scurt, ereticii au fost căsăpiți cum scrie la carte, nemaiavând timp nici să crâcnească. Dormeau ca niște marmote și chiar atunci au ieșit din apă ai noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lase pielea aia crâmpoțită pe care și-o salvase și din Flandra, și de turci, și de corsarii berberi, dar și-a făcut doi dușmani ce aveau să-l urmărească În tot restul zilelor sale. Mă refer la secretarul regelui, stăpânul nostru, Luis de Alquézar, și la sinistrul lui ucigaș italian plătit, spadasinul acela tăcut și primejdios care s-a numit Gualterio Malatesta, atât de obișnuit să omoare pe la spate Încât dacă din Întâmplare o făcea din față, cădea În adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
versurile-i bune și dispoziția-i proastă. Chestia asta Îl făcea să meargă, pe diferite perioade de timp, din surghiun În surghiun și dintr-o Închisoare În alta; pentru că, dacă e foarte adevărat că bunul rege Filip al IV-lea, stăpânul nostru, și favoritul lui, contele de Olivares, Îi apreciau, ca tot Madridul, versurile izbutite, nu-i mai puțin adevărat că nu le plăcea să fie ținta lor. Așa că din când În când, după apariția vreunui sonet sau a unor strofe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cinci dubloni de patru pentru colegul lui și pe alți cinci pentru el. Monede curate, lucioase. Puternic căpitan e don ban, ar fi spus negreșit poetul Quevedo, dacă ar fi fost de față. Metal binecuvântat, recent bătut cu blazonul regelui, stăpânul nostru. Bucurie pură, cu care să cumperi pat, mâncare, haine și căldura unei femei. — Lipsesc câte zece piese de aur, zise căpitanul. De fiecare. Tonul celuilalt deveni neplăcut: — Cel ce vă va aștepta mâine noapte vă va da și restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]