12,817 matches
-
oameni de tot soiul: polaci rumeni, scumpi la vorbă, privind mereu nu știu ce în jariștea focului, ovrei tânguinzi, cu niște târsoage de bărbi cât badanalele, grecotei cu nas subțire, bulgăroi cu ceafa destul de groasă, cazaci trosnindu-și fălcile a spleen, nemți stăpânindu-și cu demnitate vagi zgomote interioare, ungureni chipeși vorbind ceva cu niște vrânceni șovăitori, moldoveni lăcrimând de atâtea povești, ba, într-un colț, mai la fereală, și doi turci, afumați bine, cercând a măsura și mereu căzând peste el, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
slăbea - cică - apetitul militar și forța imperiului. De asemenea Măritul Cetitor a băgat fără îndoială de seamă ce personaj cuminte, secundar, a fost pe tot parcursul povestirii bunul Broanteș. Și iată-l acum în crâșma lui Kir Haciaturian profund schimbat, stăpânindu-și cu greu tulburarea, trosnindu-și pe sub masă degetele. Ce s-a întâmplat? De cum a văzut-o pe Cosette, țigăncușa lui Kir Haciaturian, Broanteș a înțeles că tot ce apucase să creeze până a nu i se tăia limba este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fiu-ploii, te părăsesc toți. De aceea socot - zise Metodiu - că treaba cea mai bună ar fi să merg cu fratele Iovănuț la ei la castel, în numele jupânului Macek, și să le spunem franc, în față: ați luat fata, s-o stăpâniți sănătoși! Iată binecuvântarea noastră: să fie într-un ceas bun! — Bine, bine - zise hangiul - da’ cu cei doi dinți lipsă ce facem? — Mda - făcu Metodiu. într-adevăr, aici e buba: nu te poți prezenta acolo cu mâna goală. N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vădind o bună cunoaștere a psihologiei rurale. în curând, în depărtare, se zări, alb și maiestuos, conacul boieresc. Episodul 176 CONACUL Era un conac care - oricât am încerca, descriindu-i - azi nu mai există; în 1637, pe vremea când îl stăpânea personajul nostru, boierul Radu Stoenescu-Balcâzu, atinsese maxima sa înflorire. în martie 1662, la doi ani după moartea boierului, conacul, încăput între timp pe mâna unui văr de-al doilea, om delăsător, cu patima beției, a jocurilor de noroc și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
până și în somn nu va putea fi îngenuncheată ușor. Episodul 180 SE PUN LA CALE LUCRURI MARI Cu excepția lui Broanteș, ale cărui cuget și simțiri se îndreptau adesea spre țigăncușă, nimeni nu băga de seamă tulburarea și clocotul ce stăpâneau carnea Cosettei. Boierii, în așteptarea mesei, după ce se cunoscuseră și-și spuseseră fiecare păsul, o trecură iar pe politichie, vorbind, cum se și cuvine în asemenea împrejurări, cu glas mai scăzut: — Dacă eu scot atâtea barabule câte-am socotit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un pârâu ce curgea pe sub deal, îi zăriră pe cei doi intorcându-se dar nu singuri, ci însoțiți de un întreg alai boieresc. Spătarul Vulture fugi la cort și-l trezi pe Barzovie. — Măria-Ta, vin boierii! — Să intre! spuse Barzovie, stăpânindu-și cu greu calmul. Boierii intrară unul câte unul pe sub perdelele cortului aliniindu-se în fața lui Vodă. Acesta îi recunoscu fără greutate: venerabilul vel-logofăt Samoilă cel care zisese despre el, Barzovie, după ce fusese mazilit, că e un bou; hatmanul Scorbură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din ei ar fi putut să-l lămurească de ce nou-venitul nici măcar nu se deranjase să salute, și, în cele din urmă, răspunse fără chef: — Au plecat în zori. Bărbatul ieși din mașină, își scoase casca și o aruncă pe jos, stăpânindu-și cu greu furia, apoi exclamă: — Mama lor! Ne-au luat-o înainte cu două ore. Ce număr avea? Targui-ul se uită la el fără să-l înțeleagă. — Ce-ați spus? întrebă. — Că ce număr avea mașina? Ca ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe care o putea parcurge una din acele împuțite mașini? Își întoarse privirea spre cele trei jeepuri puternice, în ale căror geamuri se reflectau înmiit razele lunii, comparând grosimea cauciucurilor cu fragilele picioare ale cămilei sale preferate. Nu-și putu stăpâni un ușor zâmbet, căci se gândi că era ca furnica din poveste, care încerca să violeze un elefant. Ce avea de gând ? Ce fusese în capul lui, cum de-i venise ideea nebunească să se înfrunte niște indivizi care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o grămadă de stânci, lăsându-l pe nefericitul Maurizio Belli așa de înspăimântat și demoralizat cum nu fusese nici în cele mai groaznice coșmaruri ale sale. Începu să plângă. De câteva zile simțea nevoia s-o facă fără să se stăpânească, dar nu-și îngăduise să plângă decât noaptea, pe ascuns și în tăcere. Acum, convins că nimeni nu-l vedea, plânse cu sughițuri, nemângâiat, copleșit de frică și de mila ce-o simțea pentru el însuși și pentru cei lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de fapt cel mai simplu e să ne oblige să consumăm apa de care ducem lipsă? — Și din cauza asta nu ne-au omorât, ci doar ne-au rănit? — Desigur. — Nenorociții dracului...! - Armeanul aproape că scrâșnea din dinți încercând să-și stăpânească furia. - Preferă să murim de sete și astfel să termine cu toți o dată decât să ne împuște unul câte unul. — Sunt deștepți! - se văzu nevoit să recunoască sud-africanul, care continua să fie la fel de flegmatic ca de obicei. Atât de împuțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
îi spuse la rândul său Gacel Sayah. Poate că niște bieți soldați în termen niciodată nu și-ar sacrifica eroicul căpitan, dar niște mizerabili mercenari s-ar putea să fie dispuși să-și sacrifice mizerabilul șef. Sud-africanul nu-și putu stăpâni un scurt hohot de râs, cu toate că era în pericol de moarte și se afla în mijlocul deșertului Tenere. — Al dracului de deștept ești! - exclamă. Îmi propui să-l trădăm pe Bruno Serafian...? — Îți propun să-i oferi o alternativă justă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fi fost dispuși să accepte hotărârea sa oricât de dureroasă li s-ar fi părut, și apoi se aplecă să vadă pentru prima dată ce era în sacul portocaliu. — De acord! îngăimă. Mi se pare corect. Aisha nu se putu stăpâni și i se aruncă în brațe, în vreme ce Suleiman se mulțumi să schițeze un ușor zâmbet de satisfacție, în timp ce spunea: — Sunt încântat că francezul ăsta a fost mai încăpățânat ca tine. Ce facem acum? Plecăm cât mai repede. — Cu o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
primăvara, decorația. Telefoane de la prieteni. Ți-au apărut trei poezii În revista Podium, ți-au apărut două poezii În revista Pannonia... bucățica de zahăr pe care o dădea Leon calului și-l bătea pe crupă... Creșteți și vă Înmulțiți și stăpîniți pămîntul.“ Cinci zaruri colorate, cîteva sticluțe de medicamente, o foarfecă, un pachet de țigări, un ceas de mînă, un perete plin de cărți, un televizor, o mașină de scris tip 1931, un costum de pe vremea cînd mai era instructor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
colorate, cîteva sticluțe de medicamente, o foarfecă, un pachet de țigări, un ceas de mînă, un perete plin de cărți, un televizor, o mașină de scris tip 1931, un costum de pe vremea cînd mai era instructor la Centrul de librării. Stăpîniți pămîntul! Sunetul triumfător al alămurilor, buchetele de flori, dragostea care a fost, ziua Victoriei! CÎnd venea de la servici se așeza la masă, sorbea din supă și citea ziarul. Pe urmă, la cafea, povestea Întîmplări pasionante despre șeful sectorului carte, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trîndavi țvisători, artiști, fără lege, refuzînd orice constrîngere - cunosc placa pe de rost - dar viclenia, dar hoția, murdăria, toate acestea devin În mod miraculos În fraza impecabilă a libercugetătorului calități de excepție) ...fără obligații, liberi ca păsările cerului pentru că nu stăpînesc nimic, nici obiecte, nici pămînt și mai ales n-au patrie. Este ciudat că În anumite puncte doar evreii le sînt asemănători — Sigur, vrei să spui că și ei au cunoscut nomadismul, n-au avut patrie, dar stăpînesc, slavă Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru că nu stăpînesc nimic, nici obiecte, nici pămînt și mai ales n-au patrie. Este ciudat că În anumite puncte doar evreii le sînt asemănători — Sigur, vrei să spui că și ei au cunoscut nomadismul, n-au avut patrie, dar stăpînesc, slavă Domnului, obiecte materiale, știu să se adapteze, sînt adevărați mesageri ai civilizației și culturii și a tot ce e nou și modern În spiritul uman și pe deasupra — Te-am provocat, văd că nu-ți lipsește chiar de tot umoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nisip ciripind vesel. Liber ca păsările cerului, Își spune În gînd și involuntar, zîmbetul acela ironic Începe să-i Îngusteze ochii, să-i subțieze buzele, Îl simte pe față ca pe un corp străin țce dracu am nu-mi pot stăpîni reflexele mușchilor cînd de fapt omul ăsta poate că e sincer) — Sigur, te Înțeleg, dar numai ca pe un personaj original, Întîlnit Într-o carte. Eu, mărturisesc cu sfială, sînt un Întîrziat. Nu m-a interesat niciodată politica, iar gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Cam pe la 50 de ani o întâlnise pe Rita. Fusese o iubire de la prima vedere! Iubire care se stinsese treptat - pentru că iubirii, asta o știa el de mult, îi place să vagabondeze ici și pe colo, nimeni neputând s-o stăpânească și să-i dibuie cărările. Ca mulți alții, Feifel se arsese de multe ori. Fără să devină scrum. Pe perioade scurte, iubirea îl încălzise și, hrănise, lăsându-l mereu înfometat. Capcană eternă pentru o inimă pasionată ca a lui. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dăduse buzna pe gheață. Toți erau beți și uitaseră ce trebuiau să facă. Carul reprezenta cele două porți ale anului: Echinoxul de vară și cel de toamnă, porți deschizând căile pentru inaugurarea misterului, pentru că cei doi magicieni, Merlin și Osmond, stăpâneau energiile ascunse pentru lumina conștiinței. Veșnic în conflict și puși pe harță. Bărbați și femei beți cui, încoronați cu zăpadă proaspătă, începuseră un dans sălbatic în jurul lui Cupidon și Eros. Se dansa până la istovire. Geniul înghețului trebuia să inaugureze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
când l-am furat din pivnița acelui neguțător, merge ca uns și este foarte năzdrăvan, face când curbe și salturi spectaculoase, când opturi nebune, ca apoi să se răsucească complet de câteva ori. Mă tem însă că nu-l pot stăpâni îndeajuns de bine. Acum zburăm cu capul în jos și este frustrant să îți dai seama, după ani de zile de cercetare, că asta este de fapt poziția în care ar trebui să stai tot timpul ca să poți gândi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
era numai asta. Mai era ceva, ceva ce nu reușisem să înțeleg niciodată la unii oameni, și care mă enerva cumplit. Adică impostura. Foarte mulți oameni făceau lucruri la care nu se pricepeau deloc, spuneau lucruri pe care nu le stăpâneau deloc, totul culminând în cele din urmă prin faptul că se erijau pur și simplu în posturi sau funcții pentru care nu aveau nici cunoștințele și nici autoritatea necesare. Era și cazul lui sau al altora ca el, credeam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
era oarecum atenuat de o știință ireproșabilă a machiajului. În schimb, părul lung și blond îi atârna pe un sacou atât de urât, încât trebuie să recunosc că mi s-a făcut o frică nemaivăzută și abia m-am putut stăpâni a nu mă spânzura de orice mi-ar fi ieșit în cale. Sacoul ei era de fapt o bucată de carton tare ca piatra, însă atât de grosier și de mizerabil lucrat, încât am realizat instantaneu că fusese cumpărat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
îi voi revedea pe toți ai mei dincolo! Ne vom revedea dincolo, ființe dragi... Am fost salvat. Salvat, și cred că asta era de fapt ceea ce trebuia să înțeleg, aceasta era știința aceea absolută la care visam pentru a putea stăpâni universul, abia acum am înțeles, sper, în sfârșit, menirea sufletelor pe țărmurile acestea lipsite de consistență ale vieții... acesta este rostul lor, odată pentru totdeauna, acela de a-și împlini menirea salvându-se... Dar stați, SALVAT?! Am fost salvat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Zinocika în ce direcție o ia ca să o pot lua în direcția opusă și ca să mă despart de ea pentru totdeauna, chiar de la poartă. Așa se proceda totdeauna când ieșeai de la Vinogradov. Dar, dacă, de obicei, la asemenea despărțiri mă stăpânea plictiseala celui sătul și uneori chiar scârba - sentimente care mă împiedicau să cred că a doua zi voi mai dori fata respectivă (deși știam că peste o zi o să-mi pară rău) -, de data aceasta, expediind-o pe Zinocika, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
hohote, apoi, cât se poate de încet, își mută ochii holbați spre Semionov. - Aașșa o coincidență, șopti el tragic, ridicând din umeri și lăsându-și în jos colțul buzelor. Nota unu fusese deja pusă, prețul fusese plătit, dar Takadjiev care stăpânea la perfecție limba rusă s-a folosit pur și simplu de situație ca să-și amuze colegii, să se binedispună pe sine și chiar pe profesorul de literatură rusă căruia îi plăcea să râdă, deși era foarte sever la note. Acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]