2,445 matches
-
Ungariei, respectiv în vestul Transilvaniei, în Crișana. Etimologia etnonimului "tarcan" este departe de a fi lămurită. Denumirea de tarcani a fost uneori interpretata ca fiind mai degrabă o variantă a numelui Tarján, respectiv al unuia dintre cele șapte triburi maghiare strămutate după 896 din Ucraina în Câmpia Tisei și Pannonia. Cronicarul bizantin, împăratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul, menționează în lucrarea sa "De administrando imperio" (DAI) numele acestui trib în varianta "Tarianos". Termenul este confundabil, întrucât în aceeași lume a hanatelor
Tarcani () [Corola-website/Science/311377_a_312706]
-
Crișului Negru. Cea mai plauzibilă teorie le atribuie însă tărcanilor origine kavara. Ca nișă profesională, aceștia au fost inițial „tribul de fierari” kavari ("szakralis kovacsok") zis „tarcanii” (pe ungurește "a kovácsok Tárkány törzse"), care s-a alăturat confederației triburilor maghiare strămutate în Panonia. Nu întâmplător, există toponimul Pârâul Fierarului pe raza comunei Tărcaia Kavarii bihoreni, care erau detașamente de avangardă ale triburilor migratoare maghiare din perioada "honfoglalás"-ului sau chiar o castă militara din care se recruta aristocrația maghiară, s-au
Tarcani () [Corola-website/Science/311377_a_312706]
-
Mănăstirea Nicula se găsește într-o situație similară celei de la Bixad, nici acolo nefiind permise slujiri greco-catolice în biserica de zid a mănăstirii, deși a fost construită tot prin efortul credincioșilor uniți. În data de 3 decembrie 2013 ÎCCJ a strămutat judecarea procesului intentat de Consiliul Județean Satu Mare contra Episcopiei Unite a Maramureșului de la Judecătoria Negrești Oaș la Judecătoria Alba Iulia. Primul termen de judecată la Judecătoria Alba Iulia a avut loc pe 21 ianuarie 2014. În data de 8 decembrie
Mănăstirea Bixad () [Corola-website/Science/312335_a_313664]
-
Cavaleria berindeilor a continuat să rămână activă împotriva raidurilor întreprinse de cumani. În 1177, o oaste cumană aliată cu cea a Riazanului a distrus șase cetăți aparținând berindeilor și torkililor. După marea invazie mogolă din 1241 unii berindei s-au strămutat în Bulgaria, iar alții s-au alăturat celor care se refugiaseră în Ungaria. Restul triburilor s-au amestecat cu populația nomadă a Hoardei de Aur, după care ei încetează să mai fie menționați ca atare de cronicari. Anumite toponime turcice
Berindei () [Corola-website/Science/309710_a_311039]
-
25.725 lei, ceea ce a permis trecerea la realizarea statuii din bronz, care urma să fie amplasată în fața Teatrului Național. La acel moment, în fața teatrului, era amplasată din anul 1897, statuia de marmură a lui Gheorghe Asachi. Aceasta a fost strămutată în anul 1905 pe locul unde se află și în prezent, în fața Școlii „Gh. Asachi” de pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt. Statuia lui Vasile Alecsandri a fost realizată de către sculptorul Wladimir Hegel, acesta fiind ajutat în executarea lucrării și
Statuia lui Vasile Alecsandri din Iași () [Corola-website/Science/309736_a_311065]
-
intrării aflăm că la edificarea bisericii din Antăș au fost folosite lemnele de la alte două biserici de lemn, una fiind vechea biserică de lemn din Bobâlna, iar cea de-a doua fiind vechea biserică a mănăstirii de la Șimișna, județul Sălaj strămutată în Pustuța în 1795. În 1638 satul avea biserică și preot. Biserica actuală de lemn, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, a fost edificată între 1910-1912. Pe un Minei din 1838, cumpărat în 1889 de Balint Ioan a Vasilichii
Biserica de lemn din Antăș () [Corola-website/Science/310127_a_311456]
-
a învățat la o școală evreiască și s-a calificat că șohet (măcelar autorizat pentru sacrificarea rituala a animalelor; din ebraică, שוחט, șohet). În anul 1875 a încercat, împreună cu David Bucșester (sau Bukschester) de la Bucșești) și Zeidel Ardeni, să se strămute în Palestina. Iancovici era hasid al admorului Ițhak Friedman din Buhuși și cu recomandarea lui a plecat la drum. Ajuns în Bulgaria, a solicitat unui pasă autorizația de a cumpăra pământ în Palestina. Pasă l-a sfătuit să mai aștepte
Moșe David Iancovici () [Corola-website/Science/310144_a_311473]
-
au rămas în continuare autonomi. Mișcările masive ale populației civile care au avut loc la sfârșitul celui de al doilea război mondial au influențat și structura parohială a Bisericii Ortodoxe Poloneze: În cadrul așa numitei operații Weichsel/Akcja Wisła a fost strămutată în mod samavolnic o parte a ucrainenilor ortodocși din estul Poloniei de azi în regiunile din vestul și nordul Poloniei nou anexate la încheierea războiului (Prusia Răsăriteană, Pomerania Posterioară și Silezia) și au fost alcătuite astfel parohii noi. Altă parte
Biserica Ortodoxă Poloneză () [Corola-website/Science/310333_a_311662]
-
de o calitate inferioară, iar literele sunt în parte șterse. S-a reușit totuși descifrarea inscripției următoare: "" Această piatră a făcut-o și împodobit-o binecredinciosul și de Hristos iubitorul Io Bogdan Voievod Doamnei lui Nastasia; și ea s-a strămutat în zilele lui la anul 7021 (=1513), luna lui octombrie 14, la veșnicile locașuri"". Celelalte pietre aparțin familiei Racoviță și datează din secolul al XVII-lea, cei înmormântați aici fiind decedați în perioada 1664-1685. Hatmanul Nicolae Racoviță, care a făcut
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
descoperite la săpături sumare. Documentul Andreian arată că după anul 1800 se mai păstrau porțiuni de ziduri, iar domnii locului i-au obligat pe țărani să care pământ și să acopere osemintele. Locuitorii care au supraviețuit acestui eveniment s-au strămutat între păduri, în locul numit până azi Sânmihael, beneficiind, probabil, de serviciile religioase ale preoților din cele două sate apropiate, Bercea și Sântă-Mărie. Așa se explică faptul că la recensământul din 1702 (?) lipsesc datele referitoare la Sânmihaiu-Almașului; așa putem înțelege de ce
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
in custodia Muzeului Țării Crișurilor din Oradea. Icoanele rămase au fost predate Protopopiatului Ortodox din Zalau și se găsesc acum in depozitele legale de patrimoniu imobil. Cărțile vechi de cult au stat o vreme în depozitul Protopopiatului, apoi au fost strămutate și ele la depozitul legal. Andreiu Petru este cel dintâi despre care avem știri. În 1737, locuitorii satului au revenit din locul de strămutare și s-au așezat pe vechea vatră. În același an, Andreiu Petru vine din Gălpâia și
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
cunoscut în zona Moldovița sub denumirea locală de „klichi”. El era amplasat de obicei în fața locuinței, pentru a fi mai ușor supravegheat de proprietar. Celarul a fost construit inițial în satul Demăcușa în secolul al XVIII-lea, de unde a fost strămutat în jurul anului 1925 la Moldovița de către Ioan Haucă (n. 1906), ultimul proprietar. Construcția ilustrează arhitectura specifică populației huțule din zona de munte a Bucovinei. Celarul are o formă dreptunghiulară (3.30x5.50 metri) și este de tip monocelular. El este
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
M. Tâmpescu și Toader al Tomei. În anul 1960, biserica de lemn a fost tencuită. În anul 2001, Parohia Înălțarea Domnului din Vama de Jos a donat biserica de lemn și clopotnița Muzeului Satului Bucovinean din Suceava, unde a fost strămutată și reconstituită. Cu ocazia reconstituirii, i s-a înlăturat tencuiala. Biserica a fost dotată cu strane noi, replici realizate de meșterii restauratori ai instituției muzeale sucevene și au fost aduse câteva icoane vechi de factură populară, pictate pe lemn și
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
Cernei se află satele Toplița, Dăbâca și Hășdău, iar pe valea Vălăriței satul Vălari. În aval de Toplița, pe cursul Cernei, a fost creat un baraj de acumulare, Barajul Cinciș. În cursul construcției acestui baraj, satul Dealu Mic a fost strămutat (alături de alte sate de pe valea Cernei pe culmile dealurilor din apropiere. Zona cunoscută ca "Ținutul pădurenilor" se depopulează constant din cauza absenței drumurilor de acces. Sate precum Curpenii Silvașului, Mosoru, Manu și Goleș sunt aproape depopulate. Oamenii coboară de pe culmile dealurilor
Comuna Toplița, Hunedoara () [Corola-website/Science/310562_a_311891]
-
simbolizează "triumful binelui asupra răului". Conform istoriei oficiale statale a Mexicului, stema țări a fost inspirată de legenda aztecă a fondării orașului-stat, care a devenit ulterior capitala Imperiului aztec, Tenochtitlan. Înaintea fondării orașului, aztecii, care fuseseră un trib nomad, se strămutau periodic în diferite părți ale Mexicului de azi în căutarea unui semn divin pe care l-ar fi interpretat ca indicând locul exact al construirii capitalei lor. Zeul lor, Huitzilopochtli, le-ar fi ordonat să găsească acest loc acolo unde
Stema Mexicului () [Corola-website/Science/310687_a_312016]
-
reînființat, comuna Bordeni fiind desființată și inclusă în comuna Scorțeni, iar comuna Mislea împărțită între comunele Bănești (satul Urleta) și Scorțeni (satul Mislea). În comuna Scorțeni se află trei monumente istorice de arhitectură de interes național: (secolul al XIX-lea), strămutată din satul Olari și aflată acum în cimitirul din Bordenii Mici; (1730, reconstruită în 1820) din Scorțeni; și (secolul al XVI-lea), ansamblu alcătuit din beciurile casei domnești, ruinele chiliilor de pe latura de est a incintei și din zidurile celor
Comuna Scorțeni, Prahova () [Corola-website/Science/310700_a_312029]
-
militarizată în întregime, ceea ce s-a realizat în final, locuitorii care nu au dorit să devină grăniceri au fost expulzați, prilej cu care în sat au mai rămas doar câteva familii bâștinașe. Ca urmare, satul a fost populat cu familii strămutate de pe întreg cuprinsul Transilvaniei, din locuri ""unde jugul iobăgiei a fostu, poate, mai aspru decâtu celu militariu"". Majoritatea dintre acestea au venit din Țara Oltului, membrii lor având statutul de "boieri"', fapt care i-a determinat, încă de la începutul exercitării
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
de rând și pentru a distruge sprijinul de care se bucurau insurgenții în satele ucrainene. Zonele în care activau UPA au fost pur și simplu depopulate. Există estimări care afirmă că în jur de 500.000 de ucraineni au fost strămutați spre nord, între 1946 și 1949. Deși sovieticii nu au reușit să distrugă definitiv UPA, organizația ucraineană a fost obligată să-și împartă unitățile mari în grupuri mici de până la 100 de oameni. Unii dintre luptători au fost demobilizați și
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
204-196 Antioh al III-lea a cucerit Palestina și l-a învins în 198 pe râul Iordan pe regele Egiptului, Ptolomeu V. Acest război a fost cunoscut sub numele de al V-lea război sirian. Antioh al III-lea a strămutat 2000 familii de evrei din Babilon în regiunile elenistice anatoliene din Lidia și Frigia. Josephus l-a descris ca fiind prietenos față de evrei și conștient de loialitatea lor *, în contrast cu atitudinea fiului său Antioh al IV-lea. După mărturia lui Josephus
Antiohie cel Mare () [Corola-website/Science/310786_a_312115]
-
Mănăstirii Probota din județul Suceava. Inițial, se pare că mormântul acesteia a fost la Biserica Mirăuți din municipiul Suceava, aici găsindu-se, cu ocazia lucrărilor de restaurare a bisericii (1996-1997), fragmente din piatra de mormânt a Doamnei. Mormântul a fost strămutat în incinta bisericii mănăstirii Probota de către voievodul Petru Rareș, însă nu se știe exact dacă această strămutare a fost efectuată direct de la Biserica Mirăuți sau din vechea biserică Probota, această din urmă variantă fiind mai plauzibilă deoarece Ștefan cel Mare
Evdochia Olelkovici () [Corola-website/Science/308948_a_310277]
-
înspre pronaos, se află mormântul domnitorului Petru Rareș. Pe mormântul său se află o lespede cu următoarea inscripție în limba slavonă: ""(Această groapă e a) iubitorului de Hristos, robul lui Dumnezeu Io Petru Voievod, fiul bătrânului Ștefan, care (s-a strămutat) la veșnicele lăcașuri, veșnica lui pomenire..."". De-a lungul aceluiași perete al naosului, înspre culoar, se află mormântul Doamnei Elena Rareș, soția ctitorului și fiica țarului Despot. Inscripția în limba slavonă ce se află pe lespedea funerară a mormântului său
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
ctitorului și fiica țarului Despot. Inscripția în limba slavonă ce se află pe lespedea funerară a mormântului său conține următoarele cuvinte: Această groapă e a roabei lui Dumnezeu Elina, doamna lui Petru Voievod, fiica lui Despot țarul, care s-a strămutat în acest lăcaș și în veșnicele lăcașuri, Veșnica ei pomenire. 7..."" Tot de-a lungul peretelui sudic, dar înspre naos, se află două morminte având lespezile tombale de dimensiuni mici și cu scrisul șters. Aceste morminte sunt ale Eftimiei (fiica
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Slujba de înmormântare a fost oficiată de către IPS Mitropolit Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, însoțit de un sobor de 24 preoți. Procesul asasinilor lui Virgil Săhleanu a început la Iași în noiembrie 2000, pentru ca, în februarie 2001, să fie strămutat la Judecătoria Satu Mare. În urma anchetei, s-a descoperit că în organizarea atentatului au fost implicați directorul de atunci de la Tepro, reprezentantul investitorului ceh Zelezarny Veseli și directorul firmei de pază Protect din Vaslui, firmă care asigura paza societății. Procesul a
Virgil Săhleanu () [Corola-website/Science/310357_a_311686]
-
Republica Democrată Germană. În Germania de vest au fost concepute mai multe planuri pentru dezvoltare economică și s-a desfășurat o activitate de denazificare, care s-a întins pe mai mulți ani. Milioane de germani și de polonezi au fost strămutați de pe pământurile natale ca rezultat direct al anexărilor care au avut loc în Europa Răsăriteană, în conformitate cu înțelegerile stabilite la conferințele de la Ialta și Potsdam. Există autori care afirmă că între 1 și 2 milioane de germani au pierit în timpul strămutărilor
Urmările celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310419_a_311748]
-
este un oraș în Raionul Briceni, Republica Moldova. Denumirea localității provine de la tătarii lipcani care au populat odinioară această localitate. Aceștia au fost strămutați în 1699 din Camenița. Orașul este cea mai nordică localitate urbană din Moldova, este situat la frontiera de nord-vest a Moldovei cu România și Ucraina, pe malul stâng al râului Prut, la o distanță de 252 km de capitala republicii
Lipcani () [Corola-website/Science/305085_a_306414]