3,148 matches
-
care gardienii nu aveau nici măcar cum să l intuiască. Aceste fapte, Gyr le așează foarte inspirat în versurile poeziei menționate mai sus: Dar, dacă nu te surpă, zid vrăjmaș, nici vaiete, nici gemete, nici sânge la miezul nopții visul te străpunge și evadează umbre fără pași. Precum bobul de grâu, plantele sau florile dau rod cu prețul jertfei lor, poetul susține, în poezia „Să mulțumim acestor zile”, că nesfârșitele jertfe ale martirilor români vor da și ele rod: Urcă-te, suflete
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
crini zdrobiți El poartă-n cap cunună din spinii cei slăviți, Și peste Fiul curge în val a Ta durere. Ființa Ta întreagă grăiește către Dânsul: «Și Eu am fost pe Cruce cu Tine, Fiul Meu. Și coasta Mea-i străpunsă cu fierul lăncii greu, Și fața Mea-i uscată de mult ce-a ars-o plânsul. Și port și Eu pe frunte cunună ca și-a Ta, Și din burete iată, și Eu am supt oțetul, Și mi s-a
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
execuția: Coloanele Partenonului sunt așezate nu pe o suprafață perfect netezită, ci pe o tablă din plumb care se mulează pe - nu imperfecțiuni - ci pe o tăietură expeditivă. Zeii sunt nemulțumiți și zidurile Atenei, acea massă amorfă dar placată, sunt străpunse de romani; inventatorii mortarului care exclude, umplând golurile, orice prelucrare a pietrei. Întregul zid devine amorf dar expeditiv, iar forurile, circurile, templele se Înmulțesc ca ciupercile. Dar noua pierdere de negentropie Îi face pe zei să fugă unde văd cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se pare că odinioară, când eram mai puțini dar desigur mai Înțelepți, alternam anul ogorului cu cel al pârloagei, ca primă formă de asolament. Și totuși, „gardul“ cutumelor noastre e prea zdravăn ca lovitura mea de berbece să-l poată străpunge. Singurul câștig, nu neapărat al meu, cu ghilimelele de rigoare, e că ați pierdut aceste vreo patru minute, ascultându-mi behăitul... 3. Feed back „De n’ar fi“, nu s’ar povesti. Mai abitir căci există și un sens ascuns
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
asta și lasă-mă barem o dată să ocup Întreaga rubrică. În marșul nostru triumfal de la animal la civilizație am izbândit numai prin aliați. Și-mi aduc aminte de romani, care Învesteau ca foederati, adică aliați, pe barbarii care reușeau să străpungă frontiera fortificată. N’aveau Încotro, dar de aici le-a venit sfârșitul. Un „aliat“ Îndrăzneț i-a dat un „picior la spate jos“ lui Romulus Augustulus, iar Roma a intrat definitiv În istorie. Era anul 476. Ca specie, am făcut
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
soarelui și sub grindina ultravioletelor? Spurcarea fântânii e chiar otrăvire, prin pesticide și nitriți. Ce Înseamnă amestecarea de-a valma a speciilor, separate până acum de mări, fluvii și munți, pe care omul a plutit, a Întins poduri sau a străpuns tunele, decât astuparea șanțului de la drumul pe care umblă entropia? Ce Înseamnă pervertirea speciilor, prin selecție, ameliorare, inginerie genetică chiar, decât schilodirea propriilor frați, căci omul este și trebuie să rămână asta cu orice vietate? Ce Înseamnă favorizarea unor specii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
11, dar e și scump și moale; mercurul de peste 13, dar curge! Bașca scumpetea care l’a făcut „valută forte” prin România post„revoluționară“. Scotocesc prin chimie și dau de niște densități duble, numai bune pentru un glonte capabil să străpungă blindajul unui transportor; valori ale densității de 19 până la peste 22 caracterizează aurul, platina, iridiul, osmiul. Dar aflu de la bursă că sunt cumplit de rare și, implicit scumpe. Iar cât privește aurul, risc să provoc căderea dolarului. Tot rar, dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe multiple căi. Una este căutarea cu orice preț a hegemoniei. A avut-o, până acum vreun secol, Anglia, beneficiară a unei apărări naturale, cei 30 de kilometri de apă care o separau de restul lumii și nu puteau fi străpunși de tehnica militară a vremii. A căpătat-o, În fața altor arme, evoluate, America, dar În spatele miilor de kilometri de ocean. Apa este un element ambivalent. Este unul de izolare, inducând evoluția independentă, implicit polarizarea, adică negentropia specifică și condiționantă a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Această buruiană, înainte de întrebuințare, se freacă între pălmi. se cerne prin sită și apoi se fierbe în lapte dulce. Ulcior. Bubulița de pe marginea ploapei se unge cu tină de pe fundul ulciorului cu apă. Umflarea splinei la animale. Vita bolnavă se străpunge cu sula pe lângă coasta a treia. Oile trebuie fugărite și trecute prin apa cea mai apropiată ca să se «ușureze». Umflătură. Diferitele erupțiuni de piele, bube, umflături cauzate de reumatism se tratează cu decoct (fiertură) de «brânca porcului», cu «colțul lupului
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
foale cu oloi de sămânță. Vărsatul oilor. Nu are leac, deaceea ciobanii iau măsuri profilactice. Ei izolează oile bolnave și altoiesc cu buba de la una din acestea, cu un ac de argint, toate oile sănătoase. Vărsatul vacilor. Se păoate tămădui străpungând buba cu un ac de argint prevăzut cu un fir de mătase ce se trage apoi prin urechea sau coada animalului. Vărsatul porcilor. Porcul bolnav se spală pe de-a rândul cu spirt. Zăbala. Se unge cu ceară din ureche
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
magică, până ce baba e convinsă că a rezolvat problema. De năjic. Fugi năjice de aice, Că te-ajunge suflare, de fată mare ! Ptiu ! Ptiu ! Ptiu ! Ieși năjice, ieși spurcate ! Nu coace, nu răscoace, Nu-nțepa, nu-njunghia, Nu-mpunge, nu străpunge, Nu-negri, nu-nvineți, Nu-nverzi, nu roși, Nu-ngălbeni, nu alghi, Nu trăzni, nu pocni ! Cu săcurea te-oi tăia Și în foc te-oi arunca ! Ptiu ! Ptiu ! Ptiu ! Și în acest caz formula se repetă de un număr de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pușca să tragă. Când cocoșu-a slobozit, pușca lui nu a troznit Și la văr-so a gândit. Lăcomia vărului l-a trădat jendarului. Jendarii nu-l cunoștea pân-ce vărul nu-l striga... Cînd era la cap de punte gloanțele l străpung în frunte, Prin inimă și ficat. Și Budac jos a picat Lâng-o salce răsturnat. Și cădea Budac, cădea alăturea cu valea Și grăia plin de durere :-«Mulțumescu-ți ție vere, Că eu rău nu am făcut, făr-bine cât am putut. Am
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mi trebuie o viață nouă, Sunt prea bătrân, și prea calic!. Dar Domnul se-ndură de babă Și-un pui de cerb i-a dăruit. Un pui de cerb cu steaua-n frunte Gonit din codri și rănit. Săgeata-i străpunse-se gâtul Din rană sângele-i curgea. Și lacrimi mari curgeau din ochii Rotunzi, frumoși ca o mărgea. L-a mângâiat pe frunte moșul Sărmana babă l-a spălat, L-a îngrijit cu grijă nouă Și cerbul mi l-a
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
nedreptăți pe care, făcându-le, le aruncă în spatele celor neputincioși. Situație care îmi reamintesc niște versui scrise de Alexandu Vlahuță pe la 1881, intitulate: Cârmacii Vai, nenorocită țară, rele zile-ai mai ajuns! A lor ghiare-nfipte-n pieptu-ți fără milă l-au străpuns Și-n bucăți împart, infamii carnea ta, avutul tău! Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău, Ăști nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi, Țin a tale zile-n mână, ș-a ta cinste sub
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Era o priveliște frumoasă, frumoasă ca de basm. Trenul, ca un șarpe lung și negru, gonea pe sub dealul Cetățuiei, parcă fugărit din urmă... Sus pe culme, printre vârfurile copacilor se iveau turlele Mănăstirii Cetățuia - ctitorie a vestitului Domn Duca-Vodă Gheorghe - străpungând parcă, cerul azuriu. Pe crestele dealului din stânga, Zidirea lui Petru Șchiopu-Vodă, Mănăstirea Galata, se înalța spre cer măreața, sclipind în razele asfințitului... Sfintele lăcașuri au fost, nu numai loc de retragere și închinăciune, dar și cetăți de pază și de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Baltă, încruntat, cu o privire în ochi înfricoșătoare, îsi frământa mintea... Ceva nu înțelegea... ceva nu-i era clar. Peste puțin.. Ion Cârțu, om din cale-afară de voinic, apăru de după un desiș, cu Neagu în spinare... „Filologul” avea pieptul zdrobit, străpuns din spate cu o baionetă... Era uimitor, că după lovitura mortală primită, mai supraviețuise. Căpitanul Baltă, îi luă capul în brațe, și, o mână într-a lui. „Filologul” cu o voință ieșită din comun, abia mai șopti, cu icniri grele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
privește în jos și dintr-o dată totul rămâne suspendat. Nici aerul nu se mai mișcă, așteptând ca tânărul să expire și sufletul său curat să fie primit de Zalmoxis. Trupul mesagerului n-a avut nici măcar o tresărire când a fost străpuns de sulițe. Sângele a înroșit postamentul alb al altarului. În clipa aceea, o pasăre mică, albă, apăru ca o săgeată din vârful brazilor și se înălță drept în sus până ce dispăru din vedere. Sufletul pur al tânărului zburase în cer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
trupul mi se acoperă cu păr de fiară. Cruzime „Trebuie să mori senin și să nu exprimi nici o suferință, pentru că altminteri zeul nu te primește: nu-ți acceptă mesajul.” Asta înseamnă că trebuie să mor de-adevărat, să expir fericit, străpuns de sulițe. Numai atunci zeul se bucură de sacrificiul meu. Nu există alt lucru mai greu de admis în această doctrină: să mori și să te bucuri de tine însuți în privilegiul morții. Cine a reușit vreodată să comunice ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
măsura transformărilor interioare îndurate de mine acum. Nu mai am cum să mă reîntorc la cel ce-am fost. Nu mai încape nici o renunțare. Sunt un proscris. Mesagerul După un zbor scurt, trupul tânărului cade în sulițele pregătite, care-l străpung brutal. Mesagerul trimis lui Zalmoxis expiră pe loc, fără să scoată nici un țipăt. Cei prezenți sunt zguduiți de un fior, semn că zeul a primit mesajul lor și că dorințele transmise vor fi luate în seamă. Ne întoarcem acasă, sfâșiați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
am întâlnit un tânăr frumos care semăna leit cu cel sacrificat. Poate că era chiar el. Atunci, înseamnă că nu l-au omorât, ieri? Sau poate că a și reînviat? L-am privit țintă: „Dar tu, ieri... n-ai fost străpuns de sulițe?” Mi-a zâmbit blând și a spus rar: „Ieri cu toții am fost străpunși de razele lui Zalmoxis...” „Și mesajul?” „Cuvântul lui Zalmoxis trebuie să-l așteptăm în tăcere... Uite ce zi frumoasă!” Am fost străfulgerat de impresia că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
el. Atunci, înseamnă că nu l-au omorât, ieri? Sau poate că a și reînviat? L-am privit țintă: „Dar tu, ieri... n-ai fost străpuns de sulițe?” Mi-a zâmbit blând și a spus rar: „Ieri cu toții am fost străpunși de razele lui Zalmoxis...” „Și mesajul?” „Cuvântul lui Zalmoxis trebuie să-l așteptăm în tăcere... Uite ce zi frumoasă!” Am fost străfulgerat de impresia că vorbeam cu sufletul lui. Și, în timp ce întorceam capul ca să mă uit la soarele ce lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Masacru În asfințit, soarele se destramă lunecând într-o baie de sânge. Stau întins pe plajă ca un infirm și primesc în corp căldura agonică a astrului muribund. Reînnoirea acestui eveniment produce în mine întotdeauna același efect; lumina crepusculară îmi străpunge dureros ochii și tâmplele. E ca o pulsare de materie crudă: am impresia că atomii incandescenți se desprind din sfera purpurie a astrului solar, străbat spațiul și vin să-mi sfâșie corpul cu puterea dată de ascuțișul unor pumnale. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
că suntem fericiți. Diana În Cartea XII din Metamorfozele - urmând sfaturile Aiei - am sustras-o pe Ifigenia sacrificiului, punând în locul ei, din voința zeiței Diana, o cerboaică. Am avut o nouă dispută cu Aia în legătură cu tânărul mesager ce se lasă străpuns de sulițe. Îngropare În fiecare dimineață, când mă trezesc îmi privesc membrele și constat că nu pot să le mai suport: sunt atât de umflate și de lovite, tumefiate de roșeața plăgilor, de parcă ar aparține unui cadavru abandonat. Într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ea îmi explică, pe gânduri, că poate Clitemnestra doar a visat că și-a ucis soțul. Dacă arma a fost sabia (phasganon) în loc de secure (labrys), Agamemnon ar fi putut muri într-un accident, alunecând pur și simplu în baie și străpungându-se cu propria-i sabie. Tot restul e ficțiune vindicativă. Aia consideră că patima Clitemnestrei pentru Egist nu era atât de puternică încât să-și ucidă soțul, iar dacă era, această patimă și dorință de răzbunare sunt de ajuns ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
energiile slabe. Nu te-ncrede în puterea ta. Slăbiciunea e cea mai tare dintre puteri. M-am deprins să sufăr când soarta îmi este potrivnică. Autosuficient Când mă gândesc la moartea ce va veni prin mijlocirea sulițelor care îmi vor străpunge trupul, mă simt foarte înfricoșat. Apoi intru în extaz. Mă invadează o ușurare totală și o dorință intensă de a trăi cu anticipație întâlnirea cu clipa morții. Nu reușesc să-mi dau seama în ce fel am ajuns să dobândesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]