4,034 matches
-
grindina va surpa locul de scăpare a neadevărului, și apele vor îneca adăpostul minciunii. 18. Așa că legămîntul vostru cu moartea va fi nimicit, și învoiala voastră cu locuința morților nu va dăinui. Cînd va trece urgia apelor năvălitoare, veți fi striviți de ea. 19. Oridecîteori va trece, vă va apuca; căci va trece în toate diminețile, zi și noapte, și numai vuietul ei vă va îngrozi. 20. Patul va fi prea scurt, ca să te întinzi în el, și învelitoarea prea îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
de făcut și putea câștiga câțiva gologani, o masă pe zi și să împartă o rulotă cu o familie de pitici. În mijlocul podiumului, Coradino, cu chip de iguană, domina auditoriul cu imaginația și pe circari cu uitături rele și înjurături strivite între dinți. Era mic, slab și negricios, cu privirile sleite de viață nomadă, arătând a om care nu va sfârși în patul lui, pentru simplul motiv că nu-l are. Printre dinții putrezi și înnegriți de tabac, incisivul avea încrustat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dragoste să-și culce cornul în poalele fecioarei Sempronia. O liotă de poterași îi împresură pe el și pe cei doi ortaci care-l însoțeau, punându-le saci negri pe cap, lanțuri la mâini și ghiulele la picioare. Șeful poterei strivi cu bocancul trupul lichid al cărăbușului. Se spune că Zlota ar fi încercat să scape, preschimbându-se într-un fluture, dar un poteraș reușise să-l prindă cu chipiul. Ciracii lui Zlota sfârșiră în chinuri crunte: unul cu intestinul înfășurat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de fapt periferice și puțin semnificative. Dacă vrei să cunoști un copac, nu-i suficient să cauți în dicționare din ce se compune și câți ani trăiește. Trebuie, mai degrabă, să-i miroși rășina ce îi oblojește rănile, să-i strivești câțiva muguri între măsele, să te îmbăiezi în fiertura frunzelor sale și să-ți zdrelești pieptul gol de scoarța trunchiului, încercând să prinzi cu urechea bolboroseala tăcută a sevei. False și convenționale, biografiile conțin anul nașterii și al morții, orașul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sunt și alte titluri, cu articole tot așa pline de miez, pe care mi-am permis ca să le sar, deoarece s-ar fi înroșit hârtia pe care scriu. Așa că am căzut la urmă direct pe gânduri, (mai, mai, să le strivesc săracele sub greutatea argumentelor aduse de publicația cu pricina). Stăteam și eu așa, și gândeam... Oare asta au dorit românii? Oare pentru asta s-au ridicat atunci în 1989? Oare aceasta este libertatea spre care tinde omenirea? Oare unde ești
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pulpele rotunde ale lui Michel, dacă ar putea pune un picior peste celălalt. Grégoire numai din când în când spunea câte o vorbă: "Fantastic!" "Năprasnic!" "Bombastic!" Își întărea astfel moliciunea galbenă prin cuvinte energice. Am plecat cu frică să nu strivesc păsările și oamenii, amețit, învîrtindu-mă pe scara învîrtită, pe când, pe deasupra capului meu, reîncepuseră conversațiile dintre pod și pivniță. În poartă, Irina îmi spuse: "A apărut luna!" Vorba mi se păru fără nici o noimă. Irina vorbea deseori de rudele ei și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ce ia perfect forma trupului și dezvăluie formele în cele mai mici amănunte. Și atunci am chef, cu orice risc, să rup tricoul, să-mi desfăt ochii pe corpul gol așa de proaspăt, să-i strâng sânii, să o posed, strivindu-i carnea. Dar zâmbetul ei fermecător, mereu prezent și același, îmi întărește convingerea că poate ar accepta strânsoarea din indolență, din lipsa oricărui principiu bine stabilit, dar că nici un fior n-ar străbate-o. Dimineața, ne strecurăm cu rândul la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
importantă era prezența tribunului, starea sufletească pe care o crea în comuniune cu masele, experiența colectivă ale cărei izvoare iraționale știa, ca nimeni altul, să le deschidă și să le prăvălească sub cerul transparent al Lisabonei. Vorbea despre suferințele poporului strivit de tirania monarhiei. Vorbea despre salvarea patriei prin revoluție, de purificarea ei prin sânge. Patriotismul se împăca de minune, atunci, cu revoluția și republicanismul, căci "Bragança" era socotit un străin vândut englezilor. Tribunul își vestea chiar propria lui moarte, dar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
comunică prin radiograme tuturor diviziilor proclamația redactata de Murias și pe care alte nuclee revoluționare o difuzează în Capitală și în, orașele din Nordul țării. "Portughezi! Pentru oamenii de demnitate și de onoare, situația politică a țării e de neîndurat. Strivită sub acțiunea unei minorități corupte și tiranice, națiunea, umilită, stă gata să moară. Eu, în ceea ce mă privește, mă revolt pe față! Și oamenii de valoare, de curaj și demnitate, să vină la mine cu armele în mâini, dacă voiesc
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și tu: anul trecut a murit de friguri fiul meu cel mai mare, care mă ajuta cel mai mult la lucru. Ceilalți sunt doar ceva mai mari decât niște cățeluși, iar eu... Balamber îl întrerupse, plesnind aerul de parcă ar fi strivit o insectă: — Dar eu toate astea le știu, ce-ți închipui tu? Și i le-am spus și lui Utrigúr, cum nu! Trebuie să mă crezi: ți-am luat apărarea, cum altfel! La auzul acelui nume, Audbert simțise cum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unui gândac de bucătărie, care, după ce zăbovise o vreme îndelungată pe marginea mesei, părea hotărât să traverseze tăblia în diagonală. Nu avu, totuși, o călătorie prea lungă, căci Kayuk, ieșind din nemișcarea sa, se întinse iute peste tăblie și îl strivi cu mâna desfăcută. Imediat, cu palma întoarsă pentru a arăta ce mai rămăsese din insectă, ridică privirea, căutând aprobarea tovarășilor, care, la acel zgomot sec, păreau a se fi trezit dintr-un somn și se priveau unul pe altul stupefiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
brațele încrucișate, rezemat cu spatele de perete — Da, Reinwalt, sunt convins că în război o să fim oricum târâți și că e mai bine să-i înfruntăm pe huni împreună cu romanii și alte popoare aliate cu ei, decât așteptăm să fim striviți fără să facem nimic Bărbatul solid, care deja vorbise puțin mai înainte, obiectă: — împreună cu romanii, spui? Dar cine ne asigură că într-adevăr se vor lupta? Ademar interveni: — Flavius Etius a promis că ajunge aici cu o armată până la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
e cu tine, vor fi și celelalte comunități burgunde dintre Rhon și Rin. Oricum, cred că și în celelalte adunări vor fi luate asemenea hotărâri. Gundovek are ultimul cuvânt, dar sunt sigur că nu va lăsa ca burgunzii să fie striviți pentru a doua oară de lupii aceia păgâni. Waltan îi vorbi din nou tatălui său: — O să mă iei cu tine la Genava, așa-i? Dacă se vor hotărî pentru război... Dând aprobator din cap, Waldomar îl luă de braț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
învinge, demonstrându-mi că în Galii sunt încă oameni dispuși să se lupte. L-am trimis înapoi, dându-i cuvântul că până la jumătatea lui iunie voi fi acolo cu armata mea. Aureliana, crede-mă, e locul potrivit pentru a-i strivi pe huni. Având forțele noastre unite cu ale lui Teodoric, îi vom putea ataca, strângându-i între noi și cetate. Cucerit, Sebastianus întrebă: — Pot să te întreb care va fi rolul meu? Flavius Etius strânse un moment buzele, măsurându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajută. Dar de data asta o s-o plătească, de data asta îl spânzur.“ Divicone se întrerupse un moment, apoi ținu să adauge: — „Cine îi ajută“, înțelegeți? Chiar așa a spus. Ca și cum n-am ști cum merg treburile astea: țăranii săraci, striviți de taxe și de nenoroc, se îndatorează de la clarissimi, pe urmă nu reușesc să plătească și iată-i ajunși coloni semiliberi, sclavi de fapt, constrânși toată viața lor - și constrânși după aceea și fiii lor - să împartă cu dominus roadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sunt cauza pentru care cei aflați în mizerie iau calea răzvrătirii și a trădării! Ei ar trebui să fie primii din comunitate care să dea un exemplu de moderație, umilință caritate și fidelitate față de propriile îndatoriri; și, în schimb, ei strivesc poporul sub călcâiul aroganței lor, afișându-și privilegiile în loc să le repudieze ca pe niște poveri ale sufletului, inevitabile premise ale păcatului și, ca o consecință, ale osândirii lor de mai târziu. Pentru câteva momente, Sebastianus tăcu, impresionat de focul credinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajuta să-l recunoașteți: la mâna stângă are numai patru degete, fiindcă odată - acum un an, vreau să spun - prin părțile cetății Avaricum, și-a amputat el însuși degetul mic, pe care un soldat din escorta unui perceptor i-l strivise cu o lovitură de ciomag. Nu s-a gândit de două ori, înțelegeți? Și, în sfârșit, a rămas așa, asta-i... fără deget. Dubritius își încheiase raportul; tăcu și, oarecum stânjenit, își scărpină iarăși barba aspră, privind în pământ. Câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spre turnul ce veghea la poarta din miazăzi. Nu erau, firește, singurii cărora le venise această idee, astfel că fură obligați să urce scările într-un vacarm asurzitor, dând coate civililor și milițienilor în delir, cu grijă, însă, să nu strivească de zidul de piatră vreun copil. Cu toate acestea, când ieșiră în sfârșit la creneluri, găsiră suficient spațiu pentru a putea ajunge la marginea bastionului. în aerul limpede al acelei zile splendide de iunie, câmpia oferi ochilor lor un spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
uluit. Văzu cum fața ei se albește și mai tare sub fard. O față încordată, contorsionată, ochii dilatați. Veni spre el cu un mers ciudat și lipsit de grație. Degetele ei îi apucară brațul; și, grele ca de piatră, îi striveau carnea, deasupra încheieturii. Rosti cu o caricatură a vocii ei normale: - Ce ai auzit? Ce ai auzit? Brutalitatea ei îl sperie, îl șocă. Spuse stânjenit: - Nu mare lucru. Era prea greu să disting. Dar am auzit destul ca să... - Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
șapte Smith aveau pe lângă alte trăsături comune, faptul că, potrivit dosarelor lor, toți locuiau în apartamentul N de pe Hunt Street 111. Noul Bill își pierduse mâna dreaptă. Frank Smith suferise vătămări grave la cap și umăr, fața lui George fusese strivită. Milton și Tom își pierduseră fiecare brațul stâng. În toate cazurile, numele soției fusese dat ca Gracia Smith, și pe numele ei fuseseră făcute toate cecurile pentru despăgubiri. - Evident, își termină Prowse povestea istorisită președintelui Dayles, l-am arestat. Dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de făcut și putea câștiga câțiva gologani, o masă pe zi și să împartă o rulotă cu o familie de pitici. În mijlocul podiumului, Coradino, cu chip de iguană, domina auditoriul cu imaginația și pe circari cu uitături rele și înjurături strivite între dinți. Era mic, slab și negricios, cu privirile sleite de viață nomadă, arătând a om care nu va sfârși în patul lui, pentru simplul motiv că nu-l are. Printre dinții putrezi și înnegriți de tabac, incisivul avea încrustat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dragoste să-și culce cornul în poalele fecioarei Sempronia. O liotă de poterași îi împresură pe el și pe cei doi ortaci care-l însoțeau, punându-le saci negri pe cap, lanțuri la mâini și ghiulele la picioare. Șeful poterei strivi cu bocancul trupul lichid al cărăbușului. Se spune că Zlota ar fi încercat să scape, preschimbându-se într-un fluture, dar un poteraș reușise să-l prindă cu chipiul. Ciracii lui Zlota sfârșiră în chinuri crunte: unul cu intestinul înfășurat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de fapt periferice și puțin semnificative. Dacă vrei să cunoști un copac, nu-i suficient să cauți în dicționare din ce se compune și câți ani trăiește. Trebuie, mai degrabă, să-i miroși rășina ce îi oblojește rănile, să-i strivești câțiva muguri între măsele, să te îmbăiezi în fiertura frunzelor sale și să-ți zdrelești pieptul gol de scoarța trunchiului, încercând să prinzi cu urechea bolboroseala tăcută a sevei. False și convenționale, biografiile conțin anul nașterii și al morții, orașul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
astăzi în mine! Niciodată cuvântul "înger" nu s-a potrivit unei trecătoare apariții umane ca acestei ființe în adevăr angelice. ... Era într-o după-amiază de vară când i-am văzut mormântul... Pământul negru, cu o tablă de marmură deasupra, îi strivea pieptul mort! În jurul marmurii grele, câteva fire de iarbă... De atunci, senzația de funebru pe care mi-o dă, în momente de o stranie luciditate, pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică, și mila pentru tot ce trăiește
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aplaudă uneori din drum, din ce în ce mai puțin discret.) Începe o bucată, o lasă, se-ntoarce spre noi, râde, începe alta, și tot așa, până ce se oprește asupra uneia. Și atunci, uneori parcă alintă pianul, de cele mai multe ori parcă vrea să-l strivească. Azi, rugată, a venit la piano doamna M... A cântat sentimental serenada lui Schubert. Când a isprăvit, Adela a sărit, a îmbră-țișat-o, a sărutat-o pe amândoi obrajii cu o afectuoasă indulgență pentru sentimentalismul mamei sale. Uneori jucăm cărți, în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]