2,394 matches
-
zâmbiră, nu existam pentru ei care, oricum, se înțelegeau într-o rusă împiedicată. Pentru că nu invadasem Cehoslovacia, eram pentru ei românul ciumat, eram Iliescu din filmul cu Odessa, eram Ceaușescu, eram Maurer. După atâtea zile cu proiecții dezgustătoare, antipatice sau stupide, mi se păreau toți trei, plus șoferul Goskino, filmul cel mai amuzant, dându-mi o bună dispoziție și un sentiment patriotic rezonabil; de câteva ori mi-a venit ideea să-l întreb pe ungurul căruia îi fixam ceafa: „Nenorocitule, știi
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ele, femeile occidentale, au trebuit aici să lupte din răsputeri. Sigur, replica ce îmi venea pe buze, și anume că ne-am fi bucurat foarte tare să-și ia Occidentul aceste mari câștiguri, în loc să ni le facă nouă cadou, era stupidă. Cu atât mai mult cu cât cam așa-i, asta trebuie s-o recunoaștem, n-am avut de depus nici un efort: ni s-au dat așa, pe de-a moaca, tot felul de drepturi la care noi chiar am mai
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu afle. Deși o bănuiesc de mult că știe. Din cauza chiuretajelor, mătușă-mea n-a mai putut păstra nici o sarcină. Nu știu de ce, câinii ei, pe care-i iubește ca pe niște copii, înclină să moară în accidente tragice și stupide de mașină. Habar n-am ce făcea bunicul la Securitate, el care se pricepea la robinete și trandafiri mov mai mult decât la chestiuni ideologice; mama nu vrea să aibă de-a face cu nici un dosar, de când a descoperit în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o extracție de măsea fără anestezie, cum o băteau papucii prea strâmți și cum o plesnise maică-sa când îi ceruse să-i cumpere alții. În timp, dezvoltasem un soi de duioșie și de fascinație pentru Mioara, chiar dacă era la fel de stupidă ca și oaia sacră al cărui nume îl purta. Când i-a avut prima menstruație, nu a știut ce i se întâmplă. A crezut că a băut prea mult compot de vișine. Maică-sa a fost prima care și-a
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mai neverosimil decât celălalt. La un moment dat are impresia că se află în fața clasei a IX-a de acum... și discută cu elevii despre „factorii dezvoltării personalității: ereditatea, mediul, educația”. Care dintre acești factori este mai important? Ce întrebare stupidă! E ca și cum ai cere elevilor să spună dacă dintre condițiile dezvoltării plantelor are un rol preponderent umiditatea, sau aerul, sau lumina, sau temperatura. Și într-un caz și în celălalt absența unuia sau a altuia dintre factori anulează acțiunea celorlalți
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cunoscut, din cauza strânsei amiciții care-l lega de Virgil Cișman și cu care de altfel n-am luat atingere decât după ce se înstrăinase de Iași și se stabilise la Constanța... Pe Dim. A. Teodoru, intelectual fin, a cărui moarte accidentală, stupidă, a fost de curând comemorată în cerc destul de restrâns. Pe Const. Teodoru, în literatură C. Ghindă, spirit scânteetor, a cărui moarte violentă îmi pare încă tot atât de neînțeleasă ca și atunci când a avut loc. Pe Miereanu, unul din cei mai vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prezentată de Andrei Du ban - nici atât!... Dar trebuia să fiu pe fază când se termina emi siunea, pentru că urma serialul pentru copii. Racheta albă, desigur. Filmul nu mă dădea pe spate, ba chiar mă enervau inserturile cu pionieri sau jocul stupid al actorilor, dar citisem înainte cartea lui Ludovic Roman șimi plăcuse foarte mult. Ajunsesem să visez cu ochii deschiși cum ar fi să întâlnesc și eu o Stejara și să am stația mea de radioamator. Stejara din film era o
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ideea de a face experiența unei singurătăți vremelnice. Și constat acum cît de fals ar fi să credem că În singurătate oricine nu moare sfîrșește prin a deveni singur. Desigur, a blama singurătatea În sine ar fi un gest la fel de stupid ca acela al perșilor de a Învinovăți marea și de a o biciui pentru Înfrîngerea lor. Aristotel avea dreptate, solitarul poate fi un zeu la fel de bine ca și o bestie. Dar pentru Întîia oară mi se pare imprudent să vorbesc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pildă, la Misha Katz). Există și spectatorul avizat de teatru, care vrea spectacole de autor, care urmărește evoluția unui regizor etc. Bănuiesc că și publicul de film se poate subîmpărți în asemenea grupuri. în ceea ce mă privește, mi se par stupide categorisirile pe genuri : comedie romantică, thriller lipsesc ”comedie de sâmbătă seara”, ”siropel de duminică”, ”film cu bătăi”. La dolce vita ce e ? Dramă intelectuală ? ̨ n privința filmului românesc minimalist, cred că se întâmplă exact același lucru ca în toate
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
despre filmul său și un ”mare prost” dacă scrie de rău. Firește, asta nu se întâmplă niciunde, pentru că un artist are un ego uriaș, care ”trebuie menajat” (mai ales dacă ești amic cu el !). Acuza cea mai frecventă (și mai stupidă) adusă unui critic este că „nu poate să facă ce face regizorulș ; evident că nu - de aceea este critic, nu regizor ! Dar, dacă un critic știe cum se face un film și, deseori, vede mai bine ce nu funcționează la
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
numeroasă, cu toți copiii semănând supărător. Mare brouhaha: a plecat Mița R. și Suchi, masa a fost fărâmițată, cafelele izolat luate. La 4 m’am dus la Curti să cumpăr 20 kg. de brânză pentru București: o discuție oțioasă și stupidă. Atitudinea Chiranei, indiferentă, vizibil. Am stat puțin; am mers la Menaru, unde nu am mers toată săptămâna pentrucă ea a fost ocupată la Hurm... și la văruit. Am găsit-o frământând un fel de clătite turcești; frământa și conversa cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să te aștept. Acum, când corespondența e oarecum normală, trăesc prin ea. Lacunele mari m’ar speria, pentru că eu pui sez în scrisori răbdarea în nădejdea venirei tale. Și acum mai trăesc alături de tine, dar îți văd viața cu ochi stupizi de miop, care combină realitatea cu imaginația și deformează în dauna amândorora realitatea. Nu știi ce impresionantă e tăcerea casei; e pustie; cu toate că alții trăesc aici, eu nu trăesc. Mă revolt și mă supun. Îmi spun că de vreme ce ne scriem
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
masă, ori 13, cumpără fructe... Te urmăresc după programul dat. Ce bine mi-au făcut scrisorile tale cinci. Nu, nu am primit nimic de la Curtici. Și aici e o lacună. Scrie-mi toată călătoria. Nu mă chinuì. A ajuns o stupidă obsesie: știu că ai ajuns, dar drumul acesta, popasul silit la Viena, mă obsedează. Brodez, bănui, mă agit. Te văd cu bagajele la 12½ noaptea, pe peronul gării, fără bani, neștiind nemțește. Nu, nu vreau să mă gândesc: simt că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îmi vorbea de „Mircică“ spunând că i-a scris două cărți poștale cu „Muți scump, Muți iubit, kilogramul de porto cale costă 100 de franci“. Nu erau indiferente, erau normale, dar eu, îmi dau seama, sunt - din cauza vârstei poate - anormală, stupidă... Însă dacă sunt pregătită să ajung la un moment când co respondența dintre noi ar fi complet întreruptă, am dreptul, acum, când încă se poate (de vreme ce celelalte primesc totuși scrisori de la Paris), să primesc vești de la tine ca să pot trăi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Cum ai îndrăznit să te gândești la așa ceva? Nici în cel mai rău caz, auzi, nu-ți dau voie să te întorci. Sunt atât de bucuroasă că te știu la adă post. Fii bună și scutește-mă de ideea asta stupidă de a veni să te vâri în gura lupului. Și eu ce m-aș face? Crezi că aș mai avea curajul să mă bat [cu ei]? Acum sunt ca o lupoaică, în stare să facă față luptei fiindcă își știe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
eram la Miercurea-Ciuc, nu e prea clară; dar știi că fac parte din rasa luptătorilor, sunt în stare să rabd, am suportat totul foarte bine, chiar și lovitura asta recentă, în plină cancelarie, de față cu toată lumea. O secretară, cam stupidă în împrejurarea asta, a venit la mine zâmbitoare (din timiditate?) și mi-a spus: „Știți că ați fost pensionată?“ Am mai stat acolo preț de vreo oră, povestind vrute și nevrute, vorbind când serios și când în glumă, dar odată ajunsă în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Pe cea parte de pământ, La casa lui Dumnezeu“. Am scris pe un petec de hârtie găsit prin geantă: „Draga mea, vino. Mi-e dor de ochii tăi frumoși și mari, scăldați în lacrimi luminoase“. Din păcate, sunt mult prea stupidă: lumea din jur mă îngheța și am pierdut jumătate din bucuria estetică și din acuitatea amintirii pe care venisem să le caut. Iarăși m-a văzut mitropolitul Craiovei și m-a binecuvântat. Am întâlnit o profesoară de la R[egina] M
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Veneția, îi aranjez cordonul pardesiului micuț, ca s-o trimit în Cișmigiu. III 12 ianuarie [1951], vineri Îmi pare foarte rău că te-ai „închis în carapacea ta“ de sărbători. De ce, pescărușule? Mă crezi în stare de o asemenea pretenție stupidă, crezi că eu, bătrână, cârcotașă, înecată de acest „sfârșit de veac“, cum se spunea în copilăria mea, sau de acest „mijloc sau amiază“ a secolului 20 în atâtea griji și sâcâieli, de nu mai sunt în stare să fiu o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
același avion, nu? — Mami, fii fără grijă. E la datorie. Pe cuvântul meu. Mama tot nu pare convinsă - și, sincer, n-o pot condamna pentru asta. Adevărul e că la ultima nuntă la care am participat a fost povestea aia stupidă cu Luke care n-a apărut, și eu am fost disperată și am recurs la... ăă... Ei. A fost o minciunică mică de tot și nevinovată. Pe bune, chiar putea să fie acolo, undeva în mulțime. Și, dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Elinor cu grație, bine ați venit. Am deosebita plăcere de a vă ura bun venit în această seară aici, cu prilejul acestui eveniment extrem de fericit. În principal, Marciei Fox, președinta acestei clădiri, Guineverei von... — Nu-mi pasă de lista voastră stupidă! se aude un glas ascuțit dinspre ușă, și mai multe capete se întorc instantaneu într-acolo. —... von Landlenburg, partner asociat al Fundației Elinor Sherman... spune Elinor, cu maxilarul din ce în ce mai încordat. — Lasă-ne să intrăm, vacă proastă ce ești! Se aude
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să ai o seară liberă ca să... Am fost prins cu tot felul de treburi, spune, cu o notă de încordare în glas. Asta e situația. Știu de ce are aerul ăsta defensiv. Pentru că în fiecare seară a lucrat pentru nu știu ce promovare stupidă a fundației caritabile a lui Elinor. Și el știe ce părere am eu în legătură cu chestia asta. — Ei, trebuie să o facem cât mai repede, spun. Să ne hotărâm ce vrem. — Trebuie neapărat să fiu și eu prezent? — Normal că trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pp. 119-132)"/>. (Pun Între paranteze faptul că, peste o jumătate de secol, În a doua ediție a cărții - Schimbarea la față a României, Edidura Humanitas, București, 1990 -, Emil Cioran a suprimat aceste „divagații”, precum și altele asemenea, consi- derându-le „pretențioase și stupide”.) În fine, Într-o declarație politică făcută Înaintea alegerilor din decembrie 1937, Corneliu Zelea Codreanu se plângea că toleranța i-a adus pe români „pe patul de moarte” : „Domnul Maniu spune că partidul său [= PNȚ] va aduce justiție și toleranță
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru români, evreii sunt „cotropi- tori”, „alogeni”, inserați „În mijlocul organelor de viață ale unei societăți istorice stupid ospitaliere” <endnote id="(67, p. 165)"/>. Cu alte cuvinte, pentru Iorga, „românimea” era față de „evreime” de „o bunătate prostească” sau de o „ospitalitate stupidă”. Acest tip de retorică era foarte la modă În epocă, astfel că și un intelectual neangajat politic ca G. Călinescu a derapat puțin pe această pantă. Comentând romanul Profeți și paiațe (1931) al scriitorului evreu Emil Dorian, criticul notează În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
formalism inept. Un instrument al degradării (cenzura) s-a degradat el Însuși. Astfel, organele cenzurii ceaușiste ajunseseră să fie speriate mai degrabă de termeni decât de idei. Iar În nomenclatorul de termeni-tabu (o listă pe cât de lungă pe atât de stupidă) intrau de bună seamă și unele etnonime, precum - nomina odiosa - „evreu” și „țigan”. Am insistat asupra acestei probleme nu doar pentru a sublinia dificultățile de documentare pe care le-am Întâmpinat În confi- gurarea „imaginii evreului În cultura română”, ci
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fie un cunoscut proverb : „Unde e minte multă, e și prostie”. Radu Cosașu tratează chestiunea cu umor și „cu toată energia autoironiei”. „Ca unul care nu suportă fudulia evreiască În monopolizarea geniului omenesc”, scriitorul evreu conchide : „când un evreu e stupid și nu are nici haz, e de asemenea inegalabil !” <endnote id="(860)"/>. Cu masca imparțialității pe chip, căzând taman În capcana de care, chipurile, se ferea mai tare, iată-l și pe istoricul literar Ion Rotaru glosând pe marginea acestui
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]