2,306 matches
-
dificultăți, Liceul de Stat din Petroșani (1944-1945), Liceul “Inochentie Micu Klein” din Cluj(1946-1947). În același timp, este nevoit să lucreze, deținând canetul de muncă de la vârsta de 14 ani. Urmează Școala de ofițeri de la Măgurele, absolvită cu gradul de sublocotenent, arma grăniceri (1949). A fost repartizat la Serviciul de presă din cadrul Direcției Generale Politice a Ministerului Afacerilor Interne unde devine membru fondator al revistei ostășești "Pentru patrie" (începând de la 1 mai 1949). Urmează școala de redactori și tehnoredactori de edituri
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]
-
omenirii ce trăiește tragismul unui război absurd, văzut ca iminență a morții. Romanul se deschide cu o scenă la popotă, unde căpitanul și comandantul discută procesul unui soț achitat de omorârea unei soții vinovate de adulter. Aceștia sunt întrerupți de sublocotenentul Gheorghidiu, care îi acuză de vulgaritate și superficialitate înainte de a părăsi camera furtunos. Următoarele capitole îl introduc pe Ștefan Gheorghidiu, un student sărac la filosofie, căsătorit cu o studentă la română și franceză, Ela. Inițial, acesta se simte măgulit de
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război () [Corola-website/Science/323117_a_324446]
-
drum află că domnul Grigoriade, presupusul amant al Elei, era și el în oraș, și că altă femeie, căutând să fie cu el în absența soțului ei, lăsase acasă o scrisoare asemănătoare cu cea găsită de el. În ciuda așteptărilor, batalionul sublocotenentului Gheorghidiu este mobilizat când țara intră în război. Batalionul lui luptă la Măgura, unde, din cauza incompetenței comandanților și a lipsei de coordonare, chiar Gheorghidiu este confundat, din neatenție, cu un militar inamic și luat prizonier de propriii camarazi. Pe măsură ce Ștefan
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război () [Corola-website/Science/323117_a_324446]
-
parte la toate luptele din jurul Plevnei cu Regimentul 7 linie, precum și la atacurile de la 30-31 august, 6 septembrie, 7 octombrie, 28 noiembrie, căderea Plevnei. După încheierea armistițiului s-a întors în țară și la 7 aprilie 1878 a fost avansat sublocotenent și mutat în Regimentul 7 Dorobanți Prahova cu care a urmat restul campaniei până la încheierea păcii. Pentru merite deosebite în acest război, șefii săi ierarhici care l-au decorat, cu următoarele ordine și medalii: A lucrat patru ani la Batalionul
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]
-
avansat la gradul de cadet (Iunker) după care a urmat stagiul de pregătire la trupă, fără soldă, timp de un an de zile. După susținerea unui examen prin care își atestă nivelul de pregătire este înaintat la gradul de ofițer - sublocotenent (praporshchik - în rusă: пра́порщик). Până în anul 1843 obține gradele de sublocotenent, locotenent și căpitan, îndeplinind funcții de comandant de pluton și de companie (roată) în Regimentul 2 Infanterie, la Batalionul 2 Infanterie cu reședința în Brăila. În 1843
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
la trupă, fără soldă, timp de un an de zile. După susținerea unui examen prin care își atestă nivelul de pregătire este înaintat la gradul de ofițer - sublocotenent (praporshchik - în rusă: пра́порщик). Până în anul 1843 obține gradele de sublocotenent, locotenent și căpitan, îndeplinind funcții de comandant de pluton și de companie (roată) în Regimentul 2 Infanterie, la Batalionul 2 Infanterie cu reședința în Brăila. În 1843 face parte împreună cu Ion Ghica, Cristian Tell și Nicolae Bălcescu din societatea secreta
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
tifosul exantematic. Locotenentul Mănoiu îl roagă pe colonelul Jipa (Cornel Coman) s-o trimită pe Ecaterina la partea sedentară a armatei pentru a o feri de riscul de a muri pe front. Înaltul Comandament Militar o înaintează la gradul de sublocotenent pentru merite deosebite pe câmpul de luptă, iar generalul o detașează la Comandamentul Diviziei. Ea îi spune comandantului diviziei că refuză să-și părăsească compania, iar generalul îi acceptă rugămintea de a rămâne pe front. Mănoiu este invidios, dar îi
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
Grigorescu. În luptele de la Mărăști și Mărășești, acțiunea ofensivă a armatei germano-austro-ungare este oprită de Armata Română cu pierderi grele. În cursul luptelor, Ecaterina Teodoroiu este împușcată în piept și moare eroic, în fruntea plutonului pe care îl comanda ca sublocotenent. Ultimele ei cuvinte au fost: "„Înainte, băieți!”". Profesoara Elena Saulea a evidențiat ideea că scenariul impozant conține elemente de istorie, de fantezie și de dramatism existențial. Ecaterina Teodoroiu este descrisă în film ca „o eroină ce pleacă spre moarte cu
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
mai tineri ca: Victor Eftimiu și Mihail Săvulescu. Din 1913 își începuse și cariera ostășească, urmând cursurile Școlii Militare de Artilerie, Geniu și Marină, apoi fiind concentrat, cu scurte pauze, care i-au îngăduit să termine facultatea. A participat ca sublocotenent la luptele din Transilvania (august-octombrie 1916). A fost înregimentat în cadrele Regimentului 1 de grăniceri la baza sa din localitatea Câineni. Când a plecat din București spre garnizoană i-a scris lui Ovid Densusianu: Ca răspuns, Șerban Cioculescu nota: „Rețineți
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
copil al soților Pârnuță, a absolvit Facultatea ASE - Secția Comerț Exterior. Urmează cursurile de sociologie de la Soroca, sub îndrumarea prof. Dimitrie Gusti, inițiate pentru profesori de școli țărănești și directori de cămine culturale. În martie este concentrat cu gradul de sublocotenent de rezervă, la Regimentul 30 Dorobanți din Câmpulung, repartizat comandant de pluton la compania a III-a, sub comanda locotenentului Angelescu. Comandant de batalion era maiorul Ocrain de origine basarabean. Regimentul este deplasat pe linia strategică Tecuci- Nămoloasa- Galați. Răspunde
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
Sublocotenentul (25 august 1916-22 septembrie 2000) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost aviator japonez și as al Marinei Militare Imperiale Japoneze. Saburo Sakai a fost cel de al patrulea as al Marinei Militare Imperiale Japoneze și cel de
Saburō Sakai () [Corola-website/Science/325119_a_326448]
-
din timpul războiului. A urmat școala primară, gimnaziul, mai apoi școala militară, pe care a absolvit-o în 1889. La vârsta de 19 ani a devenit ofițer. Din acel an a început ascensiunea sa în cariera militară de la gradul de sublocotenent, comandant de pluton, până la gradul de colonel și comandant al Regimentului 40 Infanterie Călugăreni, în 1916, când România a intrat în Războiul pentru Reîntregire. Între anii 1916-1918 a luptat în Dobrogea și a participat la luptele pentru București din noiembrie
Stan Poetaș () [Corola-website/Science/326258_a_327587]
-
cetățenii Bucovinei proveniți din URSS. Hariton Borodai a încercat zadarnic să obțină dreptul de a rămâne în Bucovina, argumentând că și-a format o familie în care a apărut și un copil, iar socrul său, învățătorul Ioan Copaciuc, era ofițer (sublocotenent) în rezervă în Armată Română, fiind mobilizat în cadrul Pirotehnicii din București. În primăvara anului 1942, Hariton Borodai a fost expulzat peste graniță, stabilindu-se în orașul Kameneț-Podolsk din regiunea Hmelnițki (URSS), ce se află sub ocupație germană. Acolo a lucrat
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
elevii veniți din școala de infanterie și cavalerie, conform regulamentului special al acestei clase preparatore, iar ceilalți doi ani din toți elevii clasei preparatore cari, la examenele generale ale acelei clase, obținând media reglementară, au fost avansați la gradul de sublocotenent"”. De asemenea, decretul prevedea că în urmau a fi admiși și „"sublocotenenți sau locotenenți aflați în regimentele de artilerie sau geniu cari ar dori să-și dezvolte cunoștințele armei lor, dacă vor satisface unui examen, asupra cursurilor școalei preparatoare"”. Printre
Școala Specială de Artilerie și Geniu () [Corola-website/Science/329793_a_331122]
-
acestei clase preparatore, iar ceilalți doi ani din toți elevii clasei preparatore cari, la examenele generale ale acelei clase, obținând media reglementară, au fost avansați la gradul de sublocotenent"”. De asemenea, decretul prevedea că în urmau a fi admiși și „"sublocotenenți sau locotenenți aflați în regimentele de artilerie sau geniu cari ar dori să-și dezvolte cunoștințele armei lor, dacă vor satisface unui examen, asupra cursurilor școalei preparatoare"”. Printre tienrii ofițeri care au fost trimiși să urmeze cursurile primei promoții acestei
Școala Specială de Artilerie și Geniu () [Corola-website/Science/329793_a_331122]
-
de artilerie sau geniu cari ar dori să-și dezvolte cunoștințele armei lor, dacă vor satisface unui examen, asupra cursurilor școalei preparatoare"”. Printre tienrii ofițeri care au fost trimiși să urmeze cursurile primei promoții acestei școli s-a numărat și sublocotenentul Constantin Prezan. Școala și-a început cursurile în toamna anului 1881 și a funcționat în București, în localul din Calea Griviței nr. 28, împreună cu Școala Militară de Infanterie și Cavalerie. Școala asigura o pregătire de înaltă calitate, având o programă cuprinzătoare
Școala Specială de Artilerie și Geniu () [Corola-website/Science/329793_a_331122]
-
să le verifice, a hotărât să părăsească Hotinul fără luptă, retrăgându-se la 2 km înafara acestuia, unde a așteptat sosirea batalionului încartiruit într-un sat din nordul orașului Hotin - comandat de maiorul Popescu, a companiei de la Caplevca - comandată de sublocotenentul Ardeleanu și a Bateriei 3 de Artilerie călăreață - comandată de sublocotenentul Dumitrescu. Un raport ulterior, a relevat că În dimineața zilei de 9/22 ianuarie generalului Davidoglu i-au parvenit informații despre intenția unor colaboratori ai bolșevicilor din Caplevca, Darabani
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
-se la 2 km înafara acestuia, unde a așteptat sosirea batalionului încartiruit într-un sat din nordul orașului Hotin - comandat de maiorul Popescu, a companiei de la Caplevca - comandată de sublocotenentul Ardeleanu și a Bateriei 3 de Artilerie călăreață - comandată de sublocotenentul Dumitrescu. Un raport ulterior, a relevat că În dimineața zilei de 9/22 ianuarie generalului Davidoglu i-au parvenit informații despre intenția unor colaboratori ai bolșevicilor din Caplevca, Darabani, Botineni și Nedăbăuți (situate pe un aliniament aflat la sud de
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
extrem de dur, generalul comandant le-a cerut soldaților prost îmbrăcați și aflați în condiții de iarnă cu frig siberian, să pedepsească pe toți cei care atentau la integritatea teritorială a tânărului stat român. Aflat în Regimentul 37 Infanterie din Botoșani, "sublocotenent"ul Nicolae Coroiu a povestit în memoriile sale cum li s-a cerut militarilor români, ca acolo "„unde se găsesc arme la case să-i împuște, să dea foc caselor și să se îmbrace cu haine de la cei vinovați.”" Retrăgându
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Stat Major, în raportul alcătuit de generalul comandant al Corpului 4 Armată pentru a explica cele întâmplate în noaptea retragerii, generalul Davidoglu este omis în a fi deferit curții marțiale, în timp ce cei retrași odată cu acesta, maiorul Popescu, locotenentul Dumitrescu și sublocotenentul Ardeleanu (comandanți ai batalionului aflat la nord de Hotin, al companiei de la Caplevca și respectiv al Bateriei 3 de Artilerie Călăreață), nu. Trei ofițeri britanici, maiorul MacLaren, căpitanul Iohansohn și locotenentul Edwin Boxhall (mai târziu colonel în serviciile speciale britanice
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
obiceiul ca ofițerii să știe limbile imperiului, ale aliaților dar și ale inamicilor). După absolvirea școlii matematice a intrat, în anul 1857, la îndemnul mitropolitului Andrei Șaguna, ca cadet în regimentul confiniar bănățean nr. 13. În 1859 a fost avansat sublocotenent și a luat parte la războiul din Italia în 1859. În 1860 a fost atașat comenzii generale din Timișoara, iar în 1862 a devenit profesor la școala de cadeți a Regimentului 61. În 1866, la vârsta de 28 de ani
Alexandru Lupu () [Corola-website/Science/328309_a_329638]
-
Poștal Polonez a fost începând din 1935 o componentă importantă a organizației de informații externe a Poloniei, „Group Zygmunt”. Pe măsură ce tensiunile între Polonia și Germania au crescut, Înaltul Comandament Polonez l-a detașat în aprilie 1939 pe inginerul genist și sublocotenentul rezervist (sau 2LT) Konrad Guderski pe coasta Mării Baltice. Împreună cu Alfons Flisykowski și cu alții, el a contribuit la organizarea personalul oficial și voluntar de la și l-a pregătit pentru eventualele ostilități. Pe lângă instruirea personalului, el a pregătit apărarea în interiorul și
Oficiul Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327710_a_329039]
-
iar clădirile sale au fost considerate proprietate extrateritorială a Poloniei. Oficiul Poștal Polonez din Danzig cuprindea mai multe clădiri. Pe măsură ce tensiunile între Polonia și Germania au crescut, Înaltul Comandament Polonez l-a detașat în aprilie 1939 pe inginerul genist și sublocotenentul rezervist (sau 2LT) Konrad Guderski pe coasta Mării Baltice. Împreună cu Alfons Flisykowski și cu alții, el a contribuit la organizarea personalul oficial și voluntar de la Oficiul Poștal Polonez din Danzig și l-a pregătit pentru eventualele ostilități. Pe lângă instruirea personalului, el
Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327708_a_329037]
-
aterizare cu roți cu spițe, înguste, dar cu carenaj. La aceste avioane a fost păstrată schema de culori anterioară. Din 1938 formația a evoluat pe avioane Klemm Kl 35b adaptate, înmatriculate YR-APA(1), YR-APB(1), YR-APC(1). Mihail Pantazi (1897-1936). Sublocotenent de artilerie în 1917 participă la Bătălia de la Mărășești, fiind unul dintre puținii care au scăpat cu viață din divizionul său. Tot îm 1917 devine aviator, iar în 1918 își ia brevetul de pilot de vânătoare în Franța, unde participă
Dracii Roșii () [Corola-website/Science/330773_a_332102]
-
din sat, apoi se înscrie la Liceul Traian din Turnu Severin. După terminarea liceului, urmează „Școala de ofițeri de artilerie și geniu”, ramură de elită a armatei, pe care o absolvă în 1915, iar în 1916 este trimis ca tânăr sublocotenent în luptele din nordul Olteniei (pe râul Cerna), apoi pe frontul din Moldova, unde la Mărășești pierde degetul mare al mâinii stângi. În războiul din 1916-1918 a primit o serie de decorații și a fost avansat la excepțional de la sublocotenent
Ștefan Hălălău () [Corola-website/Science/330779_a_332108]