6,023 matches
-
Începuturile psihologiei literare în România În anul 1888 publică lucrarea "Stil și gîndire" la editura Șaraga din Iași, după ce anterior ținuse pe aceeași temă o conferință la Ateneul din București pe data de 19 aprilie a aceluiași an, având drept subtitlu Încercare de psihologie literară, în care propune o tipologie artistică cu patru tipuri: auditiv, vizual, motric și indiferent (pentru cei care au toate tipurile de imagini la fel de slabe sau la fel de puternice). Cartea este dedicată scriitorului Alexandru Odobescu pentru al cărui
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
d'Aubignac (1604-1676), la cererea lui Richelieu, scrie, în 1640, Practica teatrului (Pratique du théâtre) la care lucrează până în 1657, data publicării ei. Este o operă destinată atât autorilor dramatici, cât și actorilor și spectatorilor, după cum indică el însuși în subtitlu, unde o prezintă ca pe "o lucrare foarte necesară celor care vor să se ocupe de compunerea Poemelor Dramatice, care le recită în public, sau care urmăresc cu plăcere reprezentarea lor". Sub pana sa apare pentru prima dată distincția dintre
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe fiul său nelegitim, astfel încât Dorval și Rosalie, descoperindu-se cu bucurie frate și soră, cad unul în brațele celuilalt, când înțeleg natura afecțiunii care îi unea14. Iată "încercările virtuții" pe care le traversează cu curaj Dorval, pentru că acesta este subtitlul pe care îl dă Diderot piesei ("Les épreuves de la vertu"). El se explică în mod clar, prin intermediul ficțiunii unei conversații, asupra scopurilor dramei sale. Stând de vorbă, în prologul narativ pe care îl scrie ca introducere a piesei, cu Dorval
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Criza conștiinței europene), Fayard, 1961, Les Grandes Etudes littéraires. 12 Piesa este jucată în 1736, Prefața este scrisă în anul următor. 13 Precauția inutilă (La Précaution inutile) este titlul unei nuvele de Scarron, apărută în 1654, din care Beaumarchais face subtitlul primei sale comedii, Bărbierul din Sevilla (Le Barbier de Séville), creată în 1775. 14 Recunoaștem aici o temă îndrăgită a întregului teatru al secolului al XVIII-lea, cea a vocii sângelui. Beaumarchais o exploatează, sub formă de parodie, în Nunta
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a comediilor și a Momentelor, cartea de față îi restrânge aplicabilitatea la spațiul literaturii, domeniul potrivit nu pentru festivismul cerut de trista comemorare a centenarului de la trecerea în neființă a scriitorului, ci pentru a marca aniversar Un veac de caragialism. Subtitlul Comic și absurd în dramaturgia și proza românească postcaragialiană clarifică scopul și natura demersului critic, și anume: ce se urmărește, unde și cum. Aparența lipsei de dificultate sau a evidenței presupusă de răspunsuri este pusă în lumină de fascicolul interogațiilor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conștiinței artistice caragialiene, aceste pastișe parodice ar trebui înțelese mai degrabă ca manifestări ale unei înțelepciuni estetice care ar presupune rezistența la lectură nu din conservatorism anacronic, ci dintr-un cult al armoniei asociat cu simțul măsurii. Ceea ce sancționează prin subtitlurile și precizările ironice care însoțesc versurile, este, așa cum de altfel remarca și autorul Caragialianei, inconsecvența de la nivelul afilierii programatice a simbolismului românesc. În introducerea la Poemele în proză (în Universul în 1909), ironistul nota: "stadiul actual al evoluțiunii literaturilor națiunilor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al evoluțiunii literaturilor națiunilor civilizate este caracterizat prin pornirea, nu! prin școala, nu! prin biserica, dacă ne putem exprima astfel, simbolistico-mistico-enigmatico-chintesentistă, Pontifex Maximus Mauritius Maeterlinckus"88. Ilustrativă pentru tehnica parodierii caragialiene este poezia Cameleon-femeie, subintitulată "sonet decadent, simbolist-vizual-colorist". Înșiruirea din subtitlu, precum și contabilizarea riguroasă " În 14 versuri, 32 noțiuni simboliste, dintre care 9 pur vizuale, iar 23 propriu-zise coloriste și dintre acestea 21 simple și 2 compuse"89 sunt conjugate cu strategia mimării elogioase, de reproducere cu seriozitate bufonă a procedeelor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
chiar de la titlu, ales după principiul dadaist al arbitrariului absolut: "Unul din motivele pentru care Cântăreața cheală a fost intitulată așa, este că nici o cântăreță cheală sau pletoasă nu-și face apariția. Amănuntul acesta ar trebui să fie suficient"107. Subtitlul "antipiesă" justifică atât intriga circulară, construită "prin aglutinarea de întâmplări mărunte, prin derularea mecanică a fluxului amintirii, prin asocierea spontană de detalii aberante"108, având un pseudopunct culminant, "marcat la modul parodic prin dinamica interioară a limbajului vidat de sens
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
intim apriga dorință de pedepsire a știutului vinovat, justifică perfect recurgerea la sinucidere ca soluție atât pentru vendetă, cât și pentru salvarea sufletului său pustiit. Pe temeiul acestei farse macabre pe care Nastasia o pune în practică pentru pedepsirea ucigașului, subtitlul piesei, în formula voit oximoronică de tipul "comedie tragică", ar putea fi însoțit de sintagma "umor de spânzurătoare", aplicabilă aici în sens propriu. Piese ca Idolul și Ion Anapoda și Domnișoara Nastasia demonstrează astfel, pe de o parte, polimorfismul umorului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
creatoare și nu escatologică a literaturii ca antiliteratură. Acestă regenerare este și efectul produs de generalizarea parodierii și a burlescului, a infestării cu acest virus al deformărilor ironice, caricaturale, grotești până la limita absurdului 141. În afara acelor texte care, chiar prin subtitlurile date se dezvăluie drept deghizări parodice ale speciilor literare menționate în falsele etichete precum "roman în patru parți", "poem eroico-erotic și muzical, în proză", "fabulă", și celelalte scrieri urmuziene denaturează și remodelează, fie prin ermetizare, fie prin kitschizare, de la cele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a vrut nici asta. Lee a aflat că individul e-n cârdășie cu niște negri care fac trafic cu marijuana și... Adevărul m-a izbit în față, imens și negru ca titlurile din ziare, iar cuvintele lui Kay erau noile subtitluri: — Pe tip îl chema Baxter Fitch. Siegel n-a vrut să-l ajute pe Lee, așa că Lee te-a implicat pe tine. Indivizii erau înarmați, așa că îmi închipui că, din punct de vedere legal, aveați tot dreptul să acționați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-l citim În legea romanescului, trebuie să observăm ratarea jumătății sale feminine. Dacă-l citim În fărădelegea non-fictivului, trebuie să regretăm artificiile sale de construcție romanescă. Din această dilemă noi neputând ieși, propunem cititorului să facă abstracție (dacă poate) de subtitlul cărții și să o citească Într-un alt cod. Pe de o parte, ar fi necesară lectura jurnalului lui A. ca document de psihologie feminină aflată În căldurile fermentației erotice adolescentine și postadolescentine. Găsim, cu o asemenea lectură, un personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prima versiune românească, pentru a respecta și sensul, și registrul stilistic al sp. niebla, evitând orice încercare de a introduce note romantice sau excesiv poetizante, complet străine spiritului aspru, necomplezent și chiar parodic al lui Unamuno. Romanul Niebla are un subtitlu: nivola, deformare polemică a sp. novela „roman“, a cărui folosire este explicată în cuprinsul cărții (vezi p. XXX). Preluarea în românește a substantivului inventat de Unamuno, nivola (cu accentul tonic pe o), este o soluție inexpresivă (singurul avantaj aparent ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dori. Uite ce nefericită ai fost tu! Odată am nimerit din greșeală cu Mark la Crucișătorul Potemkin, la Casa de Cultură a Studenților. În urma unei serii de neînțelegeri, noi credeam că vom vedea Nava spațială Galactica. Filmul se proiecta fără subtitluri și până să ne dăm seama de greșeală, ne așezaserăm deja la mijlocul unui rând de studenți la rusă foarte serioși. Era deja prea târziu ca să mai scăpăm de-acolo. Acea experiență a fost foarte similară cu cea de-acum. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Modest. Chamberlain, grav și mulțumit, Își Înștiințează cumnatul că tocmai a isprăvit cea mai frumoasă simfonie din toate cîte-a scris, simfonia pe care-a visat-o atîția ani, partitura ce-i rezumă Întreaga viață. Nu se putea Însă hotărî asupra subtitlului. Ar fi fost vrut s-o numească Simfonia Tragică, Însă nu era convins că „tragic” exprimă exact ce trebuie. Zici că-i vorba de Întreaga ta viață? Îl Întreabă Modest. Da, răspunde Piotr. Atunci spune-i Patetica. În rusă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doamnelor. În afară de-o singură scenă - unde explică de ce preferă să lucreze În atelier, la lumina reflectoarelor, și nu În natură -, nimic din interioarele unuia dintre cei mai mari artiști ai secolului XX nu se zărește pe pelicula cu subtitlul Creator and Destroyer. Se-arată de ce destroyer, nu se-arată de ce creator. Că nu se văd nici pînzele, măcar să rămîi dracului cu ceva după două ore și jumătate de femei triste. În schimb, Picasso apare la fereastră c-o floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tipul de muiere obosită și plictisită, care spărgea lucrurile chiar mai iute decît o făcea el. — White, fii atent aici. Bud ridică privirea. Elmer Lentz Îi arăta prima pagină din Herald. Titlul principal: „Victimele bătăii de la poliție vor intenta proces“. Subtitluri: „Marele juriu e gata să asculte mărturiile“, „Parker promite cooperare deplină din partea LAPD“. — Asta miroase a belele, spuse Lentz. — Nu, zău, Sherlock! Îi răspunse Bud. CAPITOLUL 8 Preston Exley termină de citit. — Edmund, toate cele trei versiuni sînt strălucite, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
diverselor mele „look‑uri“ era pus la vedere noptiera de la capul patului, În așteptarea unei biete victime a modei, cum eram eu, care să apeleze la el pentru a primi Îndrumarea spirituală necesară. Am trecut În revistă numeroasele titluri și subtitluri și m‑am străduit să Înțeleg ceva din toate astea. Prezentări de modă: Pe timpul zilei Seara Mese oficiale: Mic dejun Prânz Relaxat (la hotel sau bistrouă Elegant (la Espadon, În hotelul Ritză Cină Relaxat (bistrou, sau cu mâncare adusă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cvintetul de suflători „Concordia” - fondat de fagotistul, profesorul și scriitorul/poet Miltiade Nenoiu. Cartea lansată în Palatul Cantacuzino al Uniunii Compozitorilor se numește „Portret din cinci închipuiri” - un titlu literar cam abscons, criptic, dar autorul îi zice „emblematic”, „încifrat”, căci subtitlul volumului, „Concordia”, a fost inspirat și preluat de la „zeița romană a bunei înțelegeri, a armoniei în familie și societate, fiică a lui Jupiter și Temis, soră a Păcii”. Fiindcă auziți ce mai precizează autorul „monografiei subiective”, Concordia, la pagina 82
Miltiade Nenoiu: "Portret din cinci inchipuiri" by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/83521_a_84846]
-
pentru flaut solo (Alexandru Hanganu) a readus în prim plan puritatea sunetului și transparența delicată, edenică, a culorii timbrale, creionând cu nostalgie și sensibilitate poetică, fără tehnici instrumentale sofisticate, dar pe suprafețe extinse, un Autoportret pe o frunză de toamnă (subtitlul partiturii, ca ”pretext poetic de Nichita Stănescu”). Vladimir Scolnic a mizat din nou pe contraste în piesa pentru vioară, violoncel și pian intitulată postmodern, Old, New Games (Raluca Florescu, Viorica Nagy, Andrei Podlacha - p.a.r.). Compozitorul israelian se joacă, la
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
faptul brut a fost împachetat, chiar de către agențiile străine de presă, în cîteva formule publicitare. Logica lor - oricum destul de sumară - s-a pierdut cu totul în traducerile și prelucrările autohtone. În Evenimentul zilei, sub titlul "Nobelul merge la Londra" și subtitlul "Doris Lessing este cel mai în vârstă scriitor distins cu acest premiu", se afirma că autoarea este "a 11-a femeie laureată cu această distincție și a 34-a din istoria Nobelului". Formularea e destul de derutantă, fiind mai greu de
Informație jurnalistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8680_a_10005]
-
și a 34-a. De fapt, textul românesc făcea eroarea de a nu distinge clar între Premiul Nobel pentru Literatură și ansamblul premiilor Nobel. La fel de neinspirată era o altă redactare (din România liberă), cu titlul "Doris Lessing, Nobelul surpriză" și subtitlul "În vârstă de 87 de ani, romanciera britanică le-a suflat premiul autorilor consacrați" - în care calchierea sintaxei englezești (atributul izolat la început de frază) coexista cu colocvialismele românești (le-a suflat premiul) și cu implicația, totuși discutabilă, că romanciera
Informație jurnalistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8680_a_10005]
-
multe și mai spectaculoase recenzii, pe măsura stilului exploziv al acestui foarte tânăr poet. Las la o parte pseudonimul de telenovelă orală pe care el l-a preferat mult mai firescului - și adevăratului - Victor Neaga; las la o parte și subtitlul efervescent ("volum funerar pt Generația 2000"); las, în sfârșit, la o parte relativa faimă pe care acesta și-a câștigat-o pe câteva site-uri literare, trecând, într-o vreme, drept un soi de speranță genuină. Fiindcă la ceva distanță
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
informații asupra unei manifestări publice a siberianului în toamna anului 1897, precum și cu pomenitul "cîștig colateral". La acesta din urmă mă voi opri acum, lăsînd restul pentru altă dată. "Noutatea" a apărut la Iași la 22 iunie 1897, avînd ca subtitlu "ziar cotidian independent". (Pe atunci, primul epitet, pleonastic, părea necesar, el stabilind diferența față de ziarele ce apăreau de două, de trei ori sau de patru ori pe săptămînă.) Un prim "fond" (editorial), nesemnat, intitulat Cetitorului, preciza intențiile redacției. Ziarul urma
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
Paris") "al căror mobil nu e politica, ci reportajul și literatura ușoară". Modelul ar fi fost totuși greu de atins, redactorii, modești, mărturisind că ziarul lor "nu va fi încă nici ce dorșescț șeiț să fie, nici ce așteaptă publicul". Subtitlul devine, începînd cu numărul 32, din 29 iulie 1897, "ziar cotidian ilustrat"9, fără ca obiectivul independenței să fie abandonat. Mai mult, ponderea literaturii va crește, unii redactori vorbind chiar despre periodic ca de o "foaie beletristică". În fapt, "Noutatea" rămîne
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]