KorAP: Find »[drukola/base=sud & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...1576 >

39,396 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

și culturală din aceste regiuni. Naționalitatea uigură Naționalitatea uigură are acum o populație de 10.060.000 de suflete. "Uigur", înseamnă în traducere "unitate" sau "uniune". Uigurii din Xinjiang locuiesc în principal în zonele Kashgar și Hotan, în partea de sud a Muntelui Tianshan, regiunile Aksu și Korla, o altă parte a acestora este localizată în Yili, în partea de nord a Muntelui Tianshan, iar un grup mai mic trăiește în Taoyuan și Changde, provincia Hunan. Originea uigurilor poate fi urmărită

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
de persoane, răspândită în principal în regiunea muntoasă Wulingshan, din zona graniței comune dintre provinciile Hunan, Hubei și Sichuan. Aceasta are limbă proprie, ce aparține unei ramuri din familia lingvistică han-tibetană, cu două dialecte, cel de nord și cel de sud. Conviețuind cu naționalitatea han de o lungă perioadă de timp, majoritatea etnicilor vorbesc acum limba chineză standard, scrierea folosită fiind tot cea a limbii chineze. Cei din etnia tujia păstrează și azi cultul strămoșilor și ritualurile legate de acesta, religia

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Acestea sunt naționalitățile tadjică, pumi, achang, nu, owenk, jing, jino, de'ang, bao'an, rusă, yugură, uzbecă, menba, olunchun, dulong, hezhe, gaoshan, luoba și tatar. Naționalitatea tadjică Etnia tadjică locuiește în principal în ținutul autonom Tashkurgan a naționalității tadjice din sudul Regiunii Autonome Xinjiang-Uigure. Conform ultimului recensământ, populația tadjică numără aproximativ 50.000 de membri. Are propria limbă, dar pentru scris se folosește mai mult limba uigură. Zona Tashkurgan reprezenta în trecut un punct strategic, fiind o trecătoare-cheie de pe "Drumul Mătăsii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
aparține familiei lingvistice han-tibetane. Neavând o formă proprie de scriere, generațiile tinere ale etniei pumi folosesc mai mult limba chineză. Naționalitatea Achang Populația achang locuiește în județele din prefectura autonomă Dehong a etniilor Dai și Jingpo din provincia Yunnan, în sudul Chinei. Conform ultimului recensământ efectuat în 2010, această etnie numără aproape 40.000 de suflete. Are o limbă proprie care aparține ramurii limbilor tibetane, fără să aibă însă o formă scrisă. Pentru scriere se folosesc caracterele chinezești. Această populație a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
de locuitori și este unul dintre cele mai mici grupuri etnice din China, localizat în sud-estul Tibetului. O parte dintre etnici folosesc limba tibetană, alții, în special vârstnicii, știu doar limba proprie, care aparține sistemului han-tibetan. Luoba înseamnă "locuitori din sud" în limba tibetană. Naționalitatea tatar Tatar are aproximativ 3.500 de locuitori, care trăiesc în regiunea Xinjiang-Uigură. Au limbă proprie care este însă vorbită mai mult de etnicii tătari vârstnici. Ceilalți folosesc, în principal, limbile uigură sau kazahă. Religia acestui

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
cu tauri, cursele de cai și tirul. Târgul Cântecelor Târgul Cântecelor este o manifestare tradițională din Regiunea Autonomă Guangxi-Zhuang din sud-vestul Chinei. În cadrul sărbătorii, pe lângă interpretarea specifică în stil antifonic, se mai organizează și alte manifestări festive. Ținutul Wuming din sudul regiunii este una dintre zonele de obârșie ale acestui festival. Aici se adună anual sute de tineri, fete și băieți, îmbrăcați în costume tradiționale, la un fel de ,,târg al cântecelor'', transformând locul într-o uriașă scenă a bucuriei. Conform

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
plan ce reflectă filosofia ordinii, armoniei și autoritatea. Aspectul ordonat, armonios nu se referă doar la locuințele și clădirile sacre, ci la întregul oraș. Clădirile sunt orientate, de obicei, pe axa nord-sud, iar cele mai importante construcții sunt orientate spre sud. Concepte vechi chinezești, cum ar fi unitatea dintre om și natură, dintre cerul rotund și terenurile pătrate, se contopesc în estetica arhitecturală. De aceea, arhitectura Chinei și-a conturat concepția artistică prin relația dintre complexitatea clădirii, mediul natural și orizont

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
și pe sentimentele pe care le vor trăi vizitatorii, pe armonia perfectă dintre om și natură. O grădină este ca o poezie, plină de un farmec nesfârșit, o grădină este ca o lume fără margini. Grădinile din Suzhou, oraș din sudul Chinei, au fost înscrise în 1997 pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Acestea au o istorie de peste 2000 de ani, păstrându-se astăzi doar 10-20, majoritatea de mici dimensiuni. În acest spațiu limitat au fost combinate armonios dealuri artificiale, arbori, pavilioane

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
dormitoarele membrilor familiei. În camera din centru stau bătrânii, adică stăpânii casei. În clădirile laterale stau copiii și generațiile tinere. Toate construcțiile sunt legate printr-un coridor. Decorațiunile, sculpturile, picturile din aceste curți înfățișează obiceiuri și datini populare străvechi. În sudul Chinei, locuitorii trăiesc în case cu etaj, cu înfățișare modestă și simplă, în forma unui sigiliu. În centrul clădirilor se găsește o curte mică. Hakka, unul din subgrupurile etniei han are locuințe în forme pătrate sau rotunde. În centrul caselor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
și Qing. Arhitectura acestuia, cu străzi și prăvălii originale și case cu un pronunțat specific local, este bine păstrată. Pingyao este un exemplu viu al dezvoltării istoriei politice, social-economice, cultural-artistice, militare și arhitecturale. Orășelul Lijiang, construit în dinastia Song de Sud (1127-1279), reunește stilul tradițional al construcțiilor etniei naxi cu cel al altor naționalități conlocuitoare. Pentru că nu a fost influențat de tradițiile arhitecturale ale orașelor din Câmpia Centrală a țării, în Lijiang drumurile nu sunt amenajate într-o ordine anume, și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
structurile arhitecturale diferă de la o regiune la alta. În bazinul Fluviului Galben, oamenii au ridicat case din lemn sau din loess (rocă argiloasă foarte fertilă, constituită din particule fine gălbui) pentru a se adăposti de frig, vânt și zăpadă. În sudul Chinei, pe lângă lemn, ei au folosit bambusul și trestia ca materiale de construcții. În unele regiuni din sud, casele sunt suspendate, pentru o mai bună aerisire și pentru a le feri de umezeală. În regiunile de munte, se folosea piatra

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
sau din loess (rocă argiloasă foarte fertilă, constituită din particule fine gălbui) pentru a se adăposti de frig, vânt și zăpadă. În sudul Chinei, pe lângă lemn, ei au folosit bambusul și trestia ca materiale de construcții. În unele regiuni din sud, casele sunt suspendate, pentru o mai bună aerisire și pentru a le feri de umezeală. În regiunile de munte, se folosea piatra la construcția caselor. Arhitectura chineză a parcurs trei perioade înfloritoare dinastiile Qin și Han, dinastiile Sui și Tang

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
dispunerea în spațiu a grupurilor de construcții a ajuns la maturitate. Cele mai elocvente exemple în această privință sunt Mausoleul Xiao din Nanjing și cele 13 morminte din dinastia Ming din Beijing care au o amplasare solemnă și impunătoare. În sudul Chinei se distingeau grădinile particulare ale bogătașilor, iar mobilierul în stil Ming era vestit în întreaga lume. Demn de menționat este faptul că în perioada Ming a prosperat și știința alegerii terenului pentru viitoarele construcții. Acest adevărat fenomen cultural antic

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
din China. Acesta se află la poalele Muntelui Zhongshan din suburbia estică a orașului Nanjing. Complexul magnific este plasat în pantă. Incinta mausoleului arată ca un uriaș clopot, în vârful căruia se află o piață în formă de semilună. Din sud spre nord, amplasamentul se ridică treptat de-a lungul axei centrale, începând cu poarta ceremonială din piatră, trecerea spre mormânt, intrarea în acesta, sala cu piatra funerară, sala de omagiere, terminând cu cripta. Construcția are un stil mixt chino-european. Relieful

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
1982, fiind proiectat de celebrul arhitect american, Ieoh Ming Pei. Edificiul asimilează particularitățile stilului arhitectonic al grădinilor din China. Arhitectura acordă o mare importanță definirii axei și amplasării spațiilor verzi și a curților. Hotelul seamănă cu grădinile particulare tradiționale din sudul țării, dar ocupă un spațiu mult mai mare. Luciul apei, munții artificiali, copacii și florile se potrivesc de minune cu construcția principală cu zidurile vopsite în alb și cu acoperiș de țiglă. Întreaga clădire corespunde stilului arhitectonic tradițional, dar răspunde

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
primit titlul de profesor onorific sau Doctor Honoris Causa al acestei universități. Dacă doriți să cunoașteți alte amănunte despre Universitatea Nanjing, puteți accesa site-ul: http://www.nju.edu.cn/. Universitatea Sun Yat-sen Aflată în orașul Guangzhou, provincia Guangdong din sudul Chinei, Universitatea Sun Yat-sen este un complex alcătuit atât din facultăți de științe exacte, cât și umaniste. A fost înființată în anul 1924 de Sun Yat-sen, lider al Revoluției Democratice din China. Universitatea are 42 de instituții de științe umaniste

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
iar apa de la 57,3% de puncte de monitorizare este de o calitate puțin mai slabă. Calitatea apelor mării de coastă este, în general, acceptabilă. În cele patru zone maritime principale, calitatea apelor Mării Galbene și a Mării Chinei de Sud este bună, a celei din Marea Bohai este acceptabilă, iar a celei din Marea Chinei de Est este mai puțin îmbucurătoare. Aer În ultimii ani, calitatea aerului s-a menținut, în general, stabilă. În unele orașe, aceasta s-a îmbunătățit

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
fost create baze producătoare de plante medicinale. Capitolul X ISTORIA 1. Dinastii chineze Dinastia Xia Dinastia Xia (sec.XXI-XVI î.e.n), prima atestată în istoria Chinei, a numărat 17 împărați. Teritoriile aflate sub stăpânirea acestei dinastii se întindeau în sudul provinciei Shanxi și în vestul provinciei Henan de astăzi. Fondatorul dinastiei, Da Yu, este cunoscut în istorie ca eroul care a reușit să pună capăt dezastrelor pricinuite de revărsările Fluviului Galben. Se spune că datorită acestei fapte, Da Yu a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
perioada Celor Trei Regate, China a intrat în epoca Jin care a durat din 265 până în 316 e.n, urmată de Jin de Vest din 317 până în 420 e.n. Aceasta a fost marcată de o dezvoltare rapidă a economiei în sudul Chinei, datorată deplasării în masă a populației alungate de războaiele din nordul țării. În domeniul științific, în secolul al III-lea, perioadă începând cu Prima Unire în epoca dinastiilor Qin și Han, au existat multe realizări, notabilă fiind cea a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Regatul Wei, care a obținut o valoare aproximativă pentru π de 3,1416. Ulterior, matematicianul chinez Zu Chongzhi din secolul al V-lea, a demonstrat cu ajutorul algoritmului rapid al lui Liu Hui că 3,1415926 < π < 3,1415927. Dinastiile de Sud și de Nord (420-589 e.n.) este denumirea colectivă a celor două perioade. Dinastia de Nord a început cu statul Wei de Nord, care s-a dezmembrat în Wei de Est și Wei de Vest. Apoi, Wei de Est a fost

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
dezmembrat în Wei de Est și Wei de Vest. Apoi, Wei de Est a fost urmat de Qi de Nord și Wei de Vest a fost înlocuit de Zhou de Nord, care a răsturnat statul Qi de Nord. Dinastia de Sud avea patru state succesive: Song, Qi, Liang și Chen. În timpul acelei epoci, ca urmare a războaielor frecvente care antrenau numeroase deplasări de populație, a fost favorizată întrepătrunderea culturilor din nordul și sudul Chinei. Dinastiile Sui și Tang Dinastia Sui, care

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
a răsturnat statul Qi de Nord. Dinastia de Sud avea patru state succesive: Song, Qi, Liang și Chen. În timpul acelei epoci, ca urmare a războaielor frecvente care antrenau numeroase deplasări de populație, a fost favorizată întrepătrunderea culturilor din nordul și sudul Chinei. Dinastiile Sui și Tang Dinastia Sui, care a domnit între anii 581 și 618 e.n, a fost una dintre cele mai scurte din istoria Chinei, cu toate acestea ea jucând un rol deosebit de important. În timpul dinastiei Sui a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
duce la noi răscoale. Tânărul general Li Shimin reușește să recupereze moștenirea suveranilor Sui și înființează marea dinastie Tang. Dinastia Tang a domnit din 618 până în 907 e.n., fiind al doilea mare imperiu după Han. După separarea dintre Nord și Sud, aceasta se remarcă prin lărgirea granițelor țării și dezvoltarea unei civilizații viguroase. Pe plan administrativ, una dintre principalele măsuri adoptate a fost punerea provinciilor sub conducerea unor guvernatori militari. Conducerea centrală, copie a celei din dinastia Han, a fost îmbunătățită

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
dinastie, moment care a încheiat perioada de scindare a țării din vremea ,,Celor cinci dinastii și a celor zece state''. Dinastia Song a durat 319 ani, până în anul 1279 și a avut două perioade: Song de Nord și Song de Sud. În Song de Nord, populația Qidan a pus bazele statului Liao (947-1125) în nordul Chinei; la nord-vest de Song de Nord populația Dangxiang a înființat statul Xia de Vest (1038-1227); în anul 1115 populația Nüzhen a creat, tot în nordul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
capitala Song de Nord și au capturat doi împărați, Huizong și Qinzong, desființând Song de Nord. Împăratul Gaozong, Zhao Gou, a urcat pe tron în orașul Nanjing, fiind apoi nevoit să se refugieze la Lin'an (Hangzhou de astăzi, în sudul Chinei) și a înființat Song de Sud. Song de Nord a fost perioada în care dinastia s-a confruntat cu statele Liao, Xia și Jin, iar Song de Sud a fost cea în care dinastia s-a îndreptat spre declin

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]