KorAP: Find »[drukola/base=sudoare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...121 >

3,015 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

ascultă și o încurcă îl ajută cu bunăvoință, îi pun întrebări care conțin în ele și răspunsul), n-are griji în ceea ce privește viitorul, o să-și ia toate examenele și o să ajungă departe. El a înțeles că blestemul cu câștigarea pâinii prin sudoarea frunții e o invenție și că în viață orice ocupație e bună, cu condiția să nu se transforme în muncă... Sânt singurul sau printre cei puțini care nu-l admiră și în ceea ce mă privește i-aș sparge țeasta! Fiindcă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Eu le cumpărasem de la depozit, însoțisem camionul până acasă, le stivuisem cu un om pe care îl plătisem, lemn cu lemn, trei mii de kilograme... Ea venise acasă ca o cucoană, se uitase cu ironie la mine cum îmi curgea sudoarea de oboseală... Ironie, surâs, dispreț... Fără să mă întrebe, tu ai mâncat, ești obosit, sau nici măcar atâta, să-și fi văzut de arhitectura ei, n-am pretenția la tandrețea femeilor, care nu e decât o cursă... Pisicile sânt superioare, când

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
mânios și cumplit, care trece prin foc și sabie cetățile, și nu cruță nici copiii. Al nostru își lasă fiul să fie răstignit, îl părăsește, cu toate că acesta se rugase în grădina Ghetsemani cuprins de o spaimă atât de mare încît sudoarea care îi tîșnise pe frunte era de sânge, dacă, zicea, ar putea să treacă de la el paharul acesta. Nici vorbă! Cum să-l treacă? Dacă el ar interveni în soarta oamenilor, chiar a celor aleși, ce valoare ar mai avea

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Asta e mai rău decât ceea ce ai făcut, această oarbă satisfacție de a fi ridicat mâna asupra bărbatului tău. Din clipa asta nu-l mai ai, acest bărbat, să-ți cauți altul. În același timp simții cum o picatură de sudoare mi se prelinge pe gât. Mă ștersei, nu era sudoare, ci sânge. Mă ridicai și mă dusei în baie fiindcă simțeam că mă ustură fața. Când mă uitai în oglindă văzui trei dâre de sânge pe obrazul drept, amestecate cu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
satisfacție de a fi ridicat mâna asupra bărbatului tău. Din clipa asta nu-l mai ai, acest bărbat, să-ți cauți altul. În același timp simții cum o picatură de sudoare mi se prelinge pe gât. Mă ștersei, nu era sudoare, ci sânge. Mă ridicai și mă dusei în baie fiindcă simțeam că mă ustură fața. Când mă uitai în oglindă văzui trei dâre de sânge pe obrazul drept, amestecate cu zdrențe de piele ruptă. Când avusese timp să mă gheruiască

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
repetam și noi, ca niște papagali chestia asta cretină: aștept ordonanțele dumneavoastră..." "Dar știi că a omorât unguri nevinovați acolo la el în sat... A venit cu Sumanele negre. Ei, cine erau ăia? Tu, dragă, trebuie să știi..." Îmi ștersei sudoarea de pe gât și de pe frunte. Simții mișcarea de deget a unei absurde fatalități. Spusei: "De unde să știu, tovarășe colonel? V-am spus tot ce știam". "Asta e scrisoare cu cifru, strigă colonelul și mă uitai uluit la expresia chipului său

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
n-o să mai rămână nimic. O țară care nu știe să-și apere poeții va fi învinsă sau va supraviețui lamentabil la coada altor națiuni, fiindcă poezia e sângele unui popor care curge subteran prin veacuri și îl face nepieritor. Sudoarea, deocamdată, era tot ceea ce vedeam cum curge din pieptul lui scofâlcit... îl ștergeam, îl întorceam pe o parte și pe alta, în timp ce el ținea țigarea în gură și ne înjura. Eram toți doboriți de munca dură din mine ca să mai

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
minelor avui surpriza să constat că înăuntru era cald, că la masă pâinea era la discreție și că în fiecare zi aveam carne și lapte, iar paturile aveau saltele și pături (e drept, păturile erau scorțoase și vechi, puțeau a sudoare de cal, dar erau totuși pături). În cel în care fusesem băgat eu și poetul eram câteva sute. În altele, mai mulți. Mi se luase costumul meu civil și mi se dăduse unul vărgat, și în locul căciulii, o bonetă. Deși

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ca să scape următorul, până ce puse mâna pe lopată și Vintilă, dar, atunci, după ce începură să fie omorâți toți, scurgerea încetă. Ar trebui să învățăm, domne, de la ăștia, cum se scapă dintr-o încercuire", zise Bacaloglu, ștergîndu-se pe frunte de sudoare. "Mă Gică, râse Vintilă, fiecare viețuitoare luptă să-și scape viața. Ai văzut? Mori tu și scap eu! Unde fac oamenii așa, unde admit ei teoria asta? Eu să mor?! strigă el indignat. De ce să nu mori tu! Și se

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
dar nu în sensul cel bun, care poate înfiora, ci în acel rău, de animal, ca și când s-ar fi iubit cu un măgar, sau cu un... (aici își puse frâu, ezită). Și că chiar și miroseam urât, a paie și sudoare de cal. Da, exclamă scârbită, a armăsar, dar nu armăsarul ăla care îți place ție să crezi că e și el spirit, cu trei coordonate în conștiința lui, trecut, prezent și viitor, în timp ce eu și alții ca mine care nu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
îți place ție să crezi că e și el spirit, cu trei coordonate în conștiința lui, trecut, prezent și viitor, în timp ce eu și alții ca mine care nu trăim decât în prezent, semănăm cu unul jugănit. Nu, a urină și sudoare împuțită, reziduurile spiritului de armăsar, dacă vrei să adopt și eu limbajul tău pretențios. Fiindcă nici măcar n-aveai bunul-simț să faci o baie înainte sau să alergi imediat la baie după. Vezi tu, o femeie acordă importanță acestor lucruri, dar

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
stătuseră până atunci relativ liniștite, dar începuse să circule un svon că se vor redeschide toate dosarele și eram vag neliniștită... "Aveți dreptate, i-am spus avocatului, nu vom face recurs." "Înțelegeți, domniță, a gâfâit el ștergîndu-și necontenit gâtul de sudoare, în fața probelor se va da câștig de cauză, adică nu se va da, se va trece peste, dar se va deschide un alt dosar, pe baza unei "sesizări" a unui fost portar sau a unui fost om de serviciu frustrat

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
tăcere, cu încrederea pe care o avem totdeauna că o suferință atât de brutală și neașteptată nu va dura și nu va fi mai mare decât atât. Mă așezai lângă ea și îi ștersei fruntea plină de broboane mari de sudoare. "Victoraș" zise, nu sânt fricoasă, dar am dureri înspăimîntătoare." "Ce ți se întîmplă?" "Sarcina, zise, imbecilul ăla păros nu știu ce mi-a făcut, dar cred că o să mor!" Spusese aceste cuvinte parcă ar fi avut o revelație: astfel, deci, se moare

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
care devenise orbitoare sub soarele care se ridica. O cristiană deveni curând pentru corpul meu o mișcare aproape la fel de însușită ca mișcarea simplă pe pământ ferm. Însă obosisem... Înainte de a-mi da iarăși drumul scosei mănușile și mă ștersei de sudoare... În aceeași clipă mâini dulci îmi acoperiră ochii pe la spate. O adâncă pace mă invada. O fericire! Lumina care îmi obosise ochii reapăru sub pleoape, dar nu aceeași, o altă lumină, destinată nu privirii, ci ființei mele smulsă din temporal

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

ghemuia lângă stăpâna lui până în clipa în care ea ațipea, după care se refugia pe comodă. Știa că Ripley urma să aibă coșmarul zilnic și prefera să-i lase tot patul. Cu un colț al cearșafului își șterse broboanele de sudoare de pe frunte, obraji, piept. Degetele căutară în întuneric o țigară în sertarul noptierei, dădu un bobârnac în capătul cilindrului și așteptă să devină incandescent. Ceva... capul se răsuci brusc. Nimic. Doar zumzetul ceasornicului. În cameră nu se aflau decât Jones

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
în incinerator. Era mai simplu să ardă șorturile și maiourile și apoi să ia altele pentru întoarcere, decât să încerce să curețe aceste veșminte purtate câteva săptămâni. Șirul de corpuri goale înainta spre dușuri. Jeturile de apă sub presiune înlăturară sudoarea și jegul, curățind epidermele. În mijlocul vârtejurilor de aburi, Hudson, Vasquez și Ferro o priveau pe Ripley care se usca. ― Asta cine mai e? întrebă Vasquez clătindu-și părul. ― Un fel de consilieră. Nu știu mare lucru despre ea. (Micuța Ferro

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
lui în continuă mișcare. Burke examina interiorul VTT-ului cu un interes pur profesional. Aezat înaintea lui Gorman, care stătea cu ochii închiși. Era palid și-și freca încheieturile de la picioare. Pentru a combate crampele... sau a le șterge de sudoare, se gândi ea. Poate că o discuție l-ar destinde. ― La câte sărituri ai ajuns, locotenente? Pleoapele se întredeschiseră și clipiră. ― Treizeci și opt... simulate. ― Și câte de luptă? se interesă Vasquez. Gorman voia să pară indiferent. ― Păi... două. Trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
întrebarea lui, dar tot o puse. Poate se înșela. ― Muniții? Vasquez scutură din cap și se prăbuși într-un fotoliu. ― Erau stocate în pereții VTT-ului. A sărit totul în aer când a luat foc. (Își scoase fularul pătat de sudoare și-și șterse fruntea cu antebrațul.) Dumnezeule, aș da orice pentru o bucățică de săpun și un duș. Hicks se uită la masa pe care era pus arsenalul lor. ― Aici e tot ce am putut recupera. Patru vibratoare și două sute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
și în deplinătatea facultăților sale? Trecu prin fața ofițerului și intră în laborator. Gorman o urmă din priviri înainte de a porni pe culoar. În drum se întâlni cu Vasquez care-i aruncă o privire criminală mijându-și ochii. Fularul ei, înmuiat de sudoare, se lipise de piele și de părul negru. ― Tot mai vrei să mă omori? o întrebă cu calm locotenentul. Răspunsul lui Vasquez fu amestecat de dispreț și resemnare. ― Nu mai are rost. Ea-și văzu de drum, continuându-și rondul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
să ignore gura amenințătoare a armei comtehului. O apărare ușoară a degetului infanteristului pe trăgaci și țeasta îi va exploda ca un pepene prea copt. Izbuti să-și păstreze un calm aparent, nervozitatea nefiindu-i trădată decât de broboanele de sudoare care i se rostogoleau pe frunte. În ultimele cinci minute, alcătuise și respinsese vreo cinci discursuri, considerând de fiecare dată că era mai bine să tacă. Hicks poate va accepta argumentele, dar un singur cuvânt nelalocul lui, poate o simplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
abandonau. Detectorul afirma ceva, ochii lui ― altceva. Nu era normal. ― Semnalul ăsta este fantezist. Poate că e vreo interferență, sau altceva. Poate un arc electric intermitent, pe undeva. Detectez mișcări de peste tot, dar nu văd absolut nimic. ― Înapoi! Ripley simțea sudoarea ivindu-i-se pe frunte și la subțiori. Hudson se răsuci și alergă. Ajunse la ușă cu puțin înaintea lui Vasquez și își împreună forțele cu ale ei pentru a închide panoul și a-l zăvorî. Odată strânși în sală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Pe măsură ce platforma se afunda în măruntaiele stației, căldura creștea. Aburul șuiera din toate părțile. Abia putea să respire. Încetineala coborârii îi lăsă timp să-și scoată vestonul și să-și ia peste maiou o ținută de luptă găsită în. navetă. Sudoarea îi lipise părul de ceafă și de frunte pe când își inventaria pentru ultima oară arsenalul. Peste piept i se înșirau grenadele, ca o ghirlandă. Amorsă aruncătorul de flăcări și se asigură că rezervorul era plin, la fel și încărcătorul vibratorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Îl ejectă rapid, plasă unul nou și apăsă pe trăgaci. Asediatorii fură secerați de gloanțele vibratoare. Nu-i păsa dacă aceste ținte erau deja moarte. Alergând spre liftul de mărfuri, ea trăgea în tot ce avea aspect organic. Aburul și sudoare o orbeau, dar cartușele pe rare le instalase pentru a însemna drumul erau ca niște nestemate sclipitoare în inima haosului. Sirenele urlau și întreaga stație era scuturată de convulsii violente. Trecu în fugă pe lângă unul dintre semnele luminoase, se opri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
acționat foarte bine, Bishop. ― Hm... mulțumesc, eu... Nu termină ceea ce avea de spus și își concentră atenția spre ceea ce zărise la limita câmpului său vizual. Nu era nimic. O simplă picătură de lichid căzută pe planul înclinat, lângă bocanc. Condensare, sudoarea navetei. Dar picătura începu să sfârâie și să roadă rampa metalică. Era acid. Un obiect tăios și lucitor țâșni din pieptul său, improș-când-o pe Ripley cu fluidul intern, lăptos al androidului. Ghimpele uneia dintre aceste creaturi, care fiind atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

supervizez tranzacțiile companiei: certificate, fișe, dosare, baze de date. Iar tu, din nefericire, nu te regăsești în nici un act.“ A urmat un moment de tăcere. Merita toți bani, toată viața, orice. Se-auzeau respirațiile, bătăile inimii, până și picăturile de sudoare alunecând sub sac. „Nu se poate...“, a bâiguit scriitorul. Vocea a început iar să-i tremure. „E-o confuzie...“ „Deloc.“, l-am asigurat. „Cel mai mare scriitor român în viață nu există.“ „Imposibil!“ „Nu există, nu știe nimeni nimic, nici măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]