3,677 matches
-
sine, Uimită Umbra se rătăcește, sfioasă, în lumină Și´apoi sărută întristate Nopți senine Descătușată-n chinuri sub maldăr de rășină. Timpul, istovit, se zbate, năruit, în nemișcare Clipa nezămislită e amăgită în surghiun, Iar Universul rătăcit, se zbenguie fără suflare În mintea scăpărătoare a unui biet nebun. Pe malul lacului, străvechi, de secetă ucis, Nălucile Rusalcelor nu contenesc în joc Și cum Ursita crudă, cu milă ți-a prezis Te-nlănțuiesc în ceata lor, cu´atâta foc. Încerci să scapi, fugind
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
cum făcuse Libnei și împăratului ei. 40. Iosua a bătut astfel toată țara, muntele, partea de miază-zi, cîmpia și costișele și a bătut pe toți împărații, n-a lăsat să scape nimeni, și a nimicit cu desăvîrșire tot ce avea suflare, cum poruncise Domnul, Dumnezeul lui Israel. 41. Iosua i-a bătut de la Cades-Barnea pînă la Gaza, a bătut toată țara Gosen pînă la Gabaon. 42. Iosua a luat în același timp pe toți împărații aceia și țara lor, căci Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
trecut prin sabie pe împăratul lui. Hațorul era mai înainte capitala tuturor acestor împărății. 11. Au trecut prin ascuțișul săbiei și au nimicit cu desăvîrșire pe toți cei ce se găseau în el: n-a rămas nimic din ce avea suflare de viață, și au pus foc Hațorului. 12. Iosua a luat de asemenea toate cetățile împăraților acelora, și pe toți împărații lor i-a trecut prin ascuțișul săbiei, și i-a nimicit cu desăvîrșire, cum îi poruncise Moise, robul Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
care a fost ars de Iosua. 14. Copiii lui Israel au păstrat pentru ei toată prada cetăților acelora și vitele, dar au trecut prin ascuțișul săbiei pe toți oamenii, pînă i-au nimicit, fără să lase ceva din ce are suflare de viață. 15. Iosua a împlinit poruncile date de Domnul robului Său Moise și de Moise lui Iosua, n-a lăsat nimic neîmplinit din tot ce poruncise lui Moise Domnul. 16. Astfel Iosua a luat toată țara aceasta, muntele, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
pe al tău. Fără să vreau. Ăsta-i cel pe care l-am pus eu în loc. El se opri și o privi cu coada ochiului. —E exact genul de căcat pe care-l făcea soră-mea. O clipă, își recăpătă suflarea. Își întinse brațele spre el, prudentă, dar disperată. —Oh, Mark! Mark...? Îmi pare rău, dacă am spus sau am făcut ceva... —Dar soră-mea n-ar fi înlocuit niciodată un Chevy Cameo Carrier clasic, din 1957, cu o porcărie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cer și izbucneau în mănunchiuri de raze. Karin își privi fratele în lumina artificiilor. Ochii lui alunecau spre cer, tresărea la fiecare explozie, apoi chicotea la fiecare tresărire. Fața lui, când verde, când albastră, când roșie, se minuna odată cu toată suflarea din Farview de barajul ăsta de lumini pe care nu și-l mai pemiteau, dar de care nu se puteau lipsi. Îl văzu cum se uita în toate părțile, încercând să atragă atenția prietenilor lui, căutând o confirmare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de la asta. „Nu, tată“ - Îi ziceam - „e de-abia ora prînzului.“ Mă tot gîndeam, șase, șase, ce-o fi Întrebînd atîta dacă-i ora șase? Ei, și chiar În ziua aia, cînd a bătut ceasul șase, și-a dat ultima suflare, iar eu m-am Întors spre Jim și-am șoptit: „Șase“, el a dat din cap și-a zis: „Da. Știam, desigur“. Dar În ziua aceea... cum să nu-mi amintesc? bătrînul Bill Pentland stătea cu noi toți și privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu el chiar sub ochii nevesti-sii, și se gătea și se-aranja ca să-l amețească, și nu făcea altceva decît să-l aștepte pe el, iar Lydia trăgea să moară În camera de sus și-și scuipa plămînii la fiecare suflare și știa tot ce se-ntîmplă. A mărturisit chiar el, mi-a spus cum l-a chemat, că doar știa că moare, sărmana, și i-a zis: „SÎnt bolnavă, Will. Știu că nu mai am nici un preț pentru tine. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
după ce mai întîi s-au întrepătruns încet una cu alta. Nu știu ce m-a impresionat mai tare, în momentul acela, maniera suplă în care oamenii vîsleau laolaltă, sau mișcarea căreia îi dădeau naștere pe apă. Știu doar că mi-am ținut suflarea, pentru că și acum, cînd privesc în urmă, fac la fel. Tatăl meu era mic și firav și deloc puternic. Nu a durat mult pînă să-mi dau seama. Această descoperire, totuși, nu avea legătură cu vigoarea mușchilor săi. Fiecare copil
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și îmbrăcîndu-mă în vreme ce mergeam, m-am reîntors pe țărm. Mama se încălzise mai tare. Puteam mirosi asta. M-a tras înspre ea, bombănind blînd, și m-a împins deoparte, din nou, ca să se uite la rană. Am auzit-o ținîndu-și suflarea după care mă trase iarăși înspre ea, cu nasul în mătasea artificială, încercînd să mă poarte după ea în felul acesta, încă pe jumătate îmbrăcat, peste drum și acasă, cît mai repede posibil. În panică, nu a mai ținut seama
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în planul din față, violentul scrîșnet cu care loveam apa și adîncul, mai degrabă găunosul sunet cu care lamele noastre o părăseau exact în același timp. Sau nu era ploaia cea care ne gonea, ci propriul meu sînge, propria noastră suflare? Nu-l puteam auzi pe David gîfîind în spatele meu. Asta trebuia să însemne că respirația noastră avea aceeași cadență, că bătăile inimii lui erau sincronizate cu ale mele. Îmi imaginam cum punctul acoperit cu alamă de la prora străpungea apa, coborînd
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Ți-ar plăcea un singur lucru: să pleci de aici. Dar nu drept înainte, în cursă. Nu, să pleci: să dispari. Dacă trebuie, în centrul acelui stomac umplut cu soare și cu frică. Așa că pînă și soarele își poate ține suflarea. Dacă ieși viu din asta, dacă ajungi la finiș, va fi fost ultima oară cînd ai făcut-o, cu adevărat, ultima. De ce ți-e frică? Nu de adversari, nu de alte bărci. Frica este legată de propriul tău plan, de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
doua echipă și pe ultima porțiune, din locul unde erau ancorate șlepurile de-a lungul țărmului și fusese improvizată o tribună, au răsunat urale și aplauze, în vreme ce conduceam pe final. "Și acum o intrare frumoasă", a spus David între două suflări. Am încercat să lungesc bătaia. Cu fiecare atac măream distanța față de celelalte bărci. Aplauzele și uralele au crescut în volum pînă cînd ne-au înconjurat complet. Sunetul unui claxon a marcat finișul. "Felicitări", a gîfîit David. Soarele coborîse deja pe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
brațele și picioarele tale strigă după odihnă, mai puțin efort, un alt tempo. Coapsele-ți sînt ca niște enorme pistoane, ridicîndu-se și amenințînd să explodeze din învelișul lor, baloane umplute pînă la refuz care stau să se spargă la următoarea suflare. Bicepșii și antebrațele sînt întinse, ca și cum cineva ar fi atîrnat de ele o greutate încă una și, gata, e lucru sigur, nu le mai poți ridica la piept. Capul tău continuă să dea comenzi, mai tare și mai tare, dar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
puteam deosebi precis una de cealaltă, dar care toate mă atingeau deodată, formînd împreună sentimentul de fericire al ultimilor metri care erupea în semnalul unui fluier, al unei sirene ori în bubuitura unui tun. Cîștigaserăm. Și David, care cu prima suflare, cît de calm posibil, spunea: "Felicitări." Depusesem acel efort pentru mine, pentru el sau pentru ceva de dincolo de asta? Pentru noi amîndoi? Nu știu. Am pus medaliile deasupra patului și acum stau în fața micii mele ferestre. S-a făcut cald
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
locul potrivit pe mîner. Liniște. "Pe locuri..." Din nou frica aceea rigidă. Liniștea e atît de adîncă că încep să-ți țiuie urechile. Soare pătrunzător. "Fiți gata..." Întreaga lume tînjește după sunet. Pentru a elibera aerul după ce și-a ținut suflarea. "Start!" Sînt cinci sute de metri de la podul cu felinarele pînă la ușa din față a clubului, pînă la locul în care era ușa clubului. De cîte ori am parcurs această distanță? Ar trebui să o pot străbate cu ochii
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
băieții în roșu, între timp. Dar noi, noi eram încă acolo. Am aruncat din nou o privire lateral și numai ce l-am putut vedea pe insul mărunt portocaliu, privindu-mă. Cu gura larg deschisă, semăna cu o pasăre trăgîndu-și suflarea. Bătaia lui era mai înaltă decît a mea. Vîrstnicii erau și ei de luat în seamă, experiența compensînd lipsa lor de disciplină. Oare cei de lîngă noi și bărbații de pe culoarul unu își măriseră avantajul față de noi? Tricourile albe cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu o corporalitate și sexualitate proprie (Gen 1,27), astfel că poate să existe - am spune în limbaj modern - doar ca unitate psihosomatică. Imaginea din Gen 2,7 în care Yhwh, după ce l-a plăsmuit pe om, suflă asupra sa „suflare de viață” (nefeš ḥayyâ) nu trebuie interpretată ca insuflare a sufletului în trup, ci e numai o încercare de a da cont misterului conținut în respirația care îl ține viu pe om: este secretul vieții care îl aseamănă pe om
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ca insuflare a sufletului în trup, ci e numai o încercare de a da cont misterului conținut în respirația care îl ține viu pe om: este secretul vieții care îl aseamănă pe om cu toate ființele vii (Gen 1,30). „Suflarea de viață” este literalmente respirația vieții care trece din „gât” (un alt sens al lui nefeš) și, în momentul în care această respirație lipsește, omul este considerat mort (1Rg 17,17; Ps 104,29). Când versiunile curente ale Bibliei traduc
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
precedentul „suflet” cu „viață” (cf. de exemplu 1Rg 17,22: „viața copilului s-a reîntors în trupul său”). Observații asemănătoare se pot face și față de termenul ebraic rûaḥ, tradus de obicei cu „duh”, dar care indică în primul rând suflul, suflarea sau vântul ca manifestare a forței vitale. Poemul ugaritic al lui Aqhat, care descrie moartea protagonistului în acești termeni, confirmă acest fapt: „viața (npš) a ieșit ca o suflare/vânt (rḥ) [...] ca un fum din nările sale” (KTU 1.18
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de obicei cu „duh”, dar care indică în primul rând suflul, suflarea sau vântul ca manifestare a forței vitale. Poemul ugaritic al lui Aqhat, care descrie moartea protagonistului în acești termeni, confirmă acest fapt: „viața (npš) a ieșit ca o suflare/vânt (rḥ) [...] ca un fum din nările sale” (KTU 1.18.IV, 24-26). Asemenea lui nefeš, rûaḥ se referă la respirație, în sensul de viață a omului. Putem sintetiza că antropologia biblică concepe viața omului în mod global, ca o
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
C.): „Să-l binecuvânteze și să-i prelungească zilele sale” (liniile 3-5, în Gitin, Dotan, Naveh, 1997). Viața de după moarte În concepția Vechiului Testament, fiind considerat o creatură a lui Dumnezeu, omul rămâne viu atât timp cât divinitatea continuă să-i dea „suflare de viață” (Gen 2,7), după cum se întâmplă în cazul tuturor ființelor vii de pe pământ (Gen 1,30; 7,22). Prin urmare, se credea că moartea este un fapt natural, destinul spre care, mai degrabă sau mai târziu, se îndreaptă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
acel al unui lup cu gura căscată, în care se vedeau dinții și limba. Corpul balaurului era încovoiată, luând aspectul unui șarpe în mișcare. Unii autori susțin că acest trup al balaurului era de stofă colorată, ce se umfla la suflarea vântului, dând din el un sunet șuierător, încât ar fi semănat cu semnul militar al Sciților, descris de Ammianus. Alții bazându-se pe faptul că un balaur dac pus într-un car, ar păstra totuși forma încovoiată, sprijin părerea că
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
adăugă el pe un ton grav. Poate că eu însumi voi fi victima sau poate unul dintre voi. Pregătiți-vă sufletește. Obișnuiți-vă cu ideea. Iar dacă vă va fi dat să înfruntați acest monstru primejdios, apărați-vă până la ultima suflare, încercați să-l luați prizonier. Suferința, sau moartea, să nu vă fie zadarnică! Și acum, urmă el întorcându-se cu fața spre Morton, directorul va conduce o dezbatere privitoare la folosirea imensului capital științific cu care e înzestrată această navă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Mai câștigați erau cei care luau tramvaiul cu cai, avea culoar separat și doctorului Margulis îi păru rău că nu alesese această variantă. Dar parcă nu se cuvine ca un doctor serios să ia tramvaiul, ce-ar spune pacienții? Toată suflarea Bucureștilor ieșise azi în oraș, pe Batiștei îl zări venind din sens contrar pe junele Livezeanu, în birja lui deschisă, nepotrivită cu ninsoarea de afară. Pălăria îi era albă de fulgi, dar nu părea să i pese, conducea singur calul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]