3,231 matches
-
își apropie botul ei de mops, cu nasul scurt și mustățile cărunte, de obrazul meu, simt o înțepătură ușoară și un mic gol în mijlocul corpului, acolo unde ar trebui să fie stomacul. Prin ușile larg deschise se vede înăuntru mobila sufrageriei, lustruită ca nouă, fără un fir de praf. Tișlaifăre apretate sub vaze cu flori, bufeturi încărcate de bibelouri. Incredibil ca în această cameră, lipită de cea a Vicăi, să miroasă a flori ! Totuși, n-am intrat niciodată înăuntru. Arată ca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
De restul ne-am ocupat noi, spune Kerry cu blîndețe. — De ce nu te duci să-l saluți pe taică-tău ? zice mama, strecurînd niște mazăre. Masa e gata peste vreo zece minute. Îi găsesc pe tata și pe Nev În sufragerie, În fața meciului de cricket de la televizor. Barba căruntă a tatei e frumos aranjată, ca Întotdeauna, și bea bere dintr-o cană Înaltă, de argint. Încăperea a fost redecorată de curînd, dar cupele obținute de Kerry la concursurile de Înot sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
el plecat ? La care eu i-am zis sigur că da - și m-am trezit că-mi pune În brațe trafaletele și trei cutii de vopsea și Îmi zice că, dacă lucrez În ritm susținut, poate reușesc chiar să termin sufrageria. — Poftim ? — Și, la ora șase, cînd s-a Întors, a strîmbat din nas că nu-i prea place cum am zugrăvit ! Ridică vocea, supărată de-a binelea. Auzi, că am fost neglijentă ! A fost o singură zonă În care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
alea. Hai că mă umflă rîsul ! Trebuie să plec, spune Jean-Paul, uitîndu-se la Lissy. — Te conduc, spune ea, fîstîcită. Dispare pe ușa de la intrare și Îi aud șușotind pe palier. Mai iau cîteva Înghițituri de Evian, apoi mă duc În sufragerie și mă arunc pe canapea. Mă doare tot corpul de la cît am stat de Încordată toată ziua. Nu-mi face deloc bine la sănătate chestia asta. Cum naiba am să supraviețuiesc unei săptămîni Întregi cu Jack Harper ? — Așa ! spun În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e prietenul meu. E viitorul meu. Mă iubește și eu Îl iubesc și mă mut cu el. Și vom avea parchet, obloane și bucătărie cu blaturi de granit. Na. Na. CÎnd ajung acasă, o găsesc pe Lissy În genunchi În sufragerie, ajutînd-o pe Jemina să intre În cea mai strîmtă rochie neagră de piele de căprioară pe care am văzut-o vreodată. — Uau ! spun, lăsîndu-mi geanta jos. Cum poate să fie ! — Așa ! spune Lissy gîfÎind și se așază pe călcîie. Fermoarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
devin cu adevărat nervoasă. Cu toată distracția asta a pregătirilor, aproape că am uitat pentru ce sînt toate astea. Calmează-te, Îmi spun. SÎnt invitată la restaurant, atîta tot. Nimic special. Nimic ieșit din... — Fuck ! Lissy se uită pe fereastra sufrageriei. Fuck ! Afară e o mașină cît strada ! — Poftim ? Unde ? Vin repede lîngă ea, cu inima galopîndu-mi. În clipa În care mă uit În direcția În care privește ea, aproape că mi se taie respirația. În fața casei noastre așteaptă o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
atins un pic pleoapa. — Opt fără zece, spune Lissy. Cu ce te duci ? — Cu taxiul. În acest moment sună interfonul și ridicăm ochii amîndouă. — A venit mai devreme, spune Lissy. Ciudat. — Nu poate să vină mai devreme ! Ne grăbim În sufragerie, și Lissy ajunge prima la fereastră. — O, Doamne, spune, privind În jos spre stradă. E Connor. — Connor ? O fixez Îngrozită. Connor e aici ? — Are În mînă o cutie. Să-i dau drumul să urce ? — Nu ! Ne facem că nu sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și geniala mea teorie despre viață și... Dinspre camera ei se aude o bufnitură și rămîn nemișcată În hol, Încremenită. Dumnezeule. Iar se aud bufniturile alea misterioase. Încă una. Și Încă două. Ce naiba... Și atunci o văd, prin ușa de la sufragerie. E pe jos, lîngă canapea. O servietă. O servietă neagră, de piele. El e. E Jean-Paul. E aici. În clipa asta ! Înaintez cîțiva pași și rămîn cu ochii la ușă, intrigată. Ce naiba fac ? Nu știu de ce, dar nu cred deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
din nou În plîns. Deschid ușa apartamentului și le găsesc pe Lissy și pe Jemima aproape păruindu-se pe subiectul drepturile animalelor. — Nurca e foarte fericită să fie făcută haină... tocmai zice Jemima În clipa În care deschid ușa de la sufragerie. Tace și ridică ochii spre mine. Emma ! Ești bine ? — Nu. Mă las să cad pe canapea și mă Învelesc cu păturica Împletită de pluș pe care Lissy a primit-o de la mama ei de Crăciun. M-am certat groaznic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e... mi-e jenă cu accentul meu franțuzesc. — Jack, ce tot... — Cicatricea de la Încheietură o am de la paisprezece ani, de cînd am deschis o cutie de bere. CÎnd eram mic, Îmi plăcea să lipesc gumă de mestecat pe masa din sufragerie a lui tanti Francine. Prima oară am făcut sex cu o fată pe nume Lisa Greenwood, În hambarul unchiului ei, după care i-am cerut sutienul ca să mă dau mare cu el la prieteni. Nu mă pot abține să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
La ora opt, vorbește la telefon cu șeful de schimb și roagă să-i aprobe una din multele-i recuperări ce le are de luat. Dă de mîncare Cristinei, apoi o îmbracă, să meargă la dispensar. În sala de așteptare sufrageria unui apartament de la parterul unui bloc -, e aglomerație, ca întotdeauna. Poate cel mai aglomerat dispensar din tot orașul. Mai ales în zile ca acum, ploioase. Doctorița, o femeie în vîrstă, cu păr alb, bea cafea după cafea și consultă. Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
-mi îmbăt privirea pînă la refuz, să am imaginea ta pentru totdeauna, îi întoarce ea vorbele spuse de el cîndva în holul hotelului. Liliana urcă treptele și-și face de lucru în bucătărie. În urma ei, Mihai își duce geanta în sufragerie. Se întoarce iar la cuier, ia buchetul de lalele uitat de Liliana și-l pune în vaza de pe pian. Să te ajut? întreabă, oprindu-se în ușa bucătăriei. O poți face într-un singur fel, îi oferă Liliana un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fotoliului de răchită degetele femeii continuă să stea în atingerea mîinii bărbatului o atingere care se prelungește. Nu mi-ai văzut niciodată foișorul, partea mea din casă, rîde Tamara încet, ca o chemare și deschide ușa de la intrarea principală. Străbat sufrageria, în care persistă mirosul tare de crini și mobilă încinsă de căldură, amintind lui Mihai verile copilăriei. Pentru foișor am făcut și scara de afară, dar nu o folosesc încă, rupe Tamara liniștea interiorului. Sus, e un hol și cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nu demult." Terminăm țuica și merg să-i văd faimoasa cameră păltinișeană în care stă retras cam 9-10 luni pe an: camera 13 de la vila 23. Este o vilă săseacă așezată pe o colină în dreapta hotelului, complet izolată. Jos e sufrageria, iar la etaj sânt trei camere, dintre care cea mai mică, o chichineață de 5-6 m2 (pesemne vechea cameră de serviciu), este camera lui Noica. Îmi spune că o simte ca pe adevărata lui casă. "Dorm cu capul dincoace (îmi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
va instala o centrală termică (pe păcură; în Păltiniș nu există gaze), se vor face lucrări de dezigrasiere, scara va fi înlocuită cu una de stejar, se va face o cameră de duș și o chicinetă, o cameră va deveni sufragerie (acolo se vor întîlni "bursierii" la prânz și seara), celelalte două vor fi dormitoare și camere de lucru. Capacitate maximă: trei bursieri odată. Un Sorin Lavric, un Cătălin Cioabă, un Bogdan Mincă pot face minuni acolo lucrând câte o lună-două
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
văzut ultima oară înainte de a pleca la Heidelberg, în toamna anului trecut. Avea metastaze osoase și fusesem prevenit de către Sorel Vieru că voi avea un șoc. Dar a fost mai rău decât putusem să prevăd. Stătea întins pe sofaua din sufragerie, îmbrăcat în pantaloni de pijama și cu un tricou fără mânecă. Nu cred că avea mai mult de 30 de kg. Senzația era cumplită: aveam în față trupul unui om de 80 de ani redus la scara unui trup de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca să-i poată pune Încă o Întrebare și Încă una și Încă una. Și tot așa În fiecare seară, În timp ce frații lui, În odăile de jos, Își terminau lecțiile și se pregăteau să vină la masă. Frații lui mîncau În sufrageria cea mare a palatului, În sufrageria adevărată, o Încăpere uriașă, plină de oglinzi, unde metisa cea frumoasă Îl aducea În brațe pe Julius, ca să-i dea mai Întîi un sărut adormit tatei și, pe urmă, când ajungeau la celălalt capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întrebare și Încă una și Încă una. Și tot așa În fiecare seară, În timp ce frații lui, În odăile de jos, Își terminau lecțiile și se pregăteau să vină la masă. Frații lui mîncau În sufrageria cea mare a palatului, În sufrageria adevărată, o Încăpere uriașă, plină de oglinzi, unde metisa cea frumoasă Îl aducea În brațe pe Julius, ca să-i dea mai Întîi un sărut adormit tatei și, pe urmă, când ajungeau la celălalt capăt al mesei, după un drum care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
al mesei, după un drum care i se părea foarte lung, ultimul sărut din ziua aceea mamei, care Întotdeauna mirosea foarte plăcut a parfum. Dar scena asta se petrecea cînd el avea numai cîteva luni, nu acum cînd singur În sufrageria cea mare și rămînea mult timp cu ochii ațintiți la un enorm serviciu de ceai de argint, așezat ca o cupolă de catedrală pe imensa consolă pe care străbunicul-președinte o cumpărase la Bruxelles. Julius nu ajungea la ceainicul strălucitor de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a prăbușit cu un zgomot infernal, căzîndu-i peste picior, care În scurt timp Începu să se umfle; În sfîrșit, a fost o adevărată catastrofă și de atunci n-a mai vrut să audă de servicii de ceai de argint din sufragerii mari sau adevărate. În sufrageria asta, unde pe lîngă serviciul de ceai și oglinzi, mai erau vitrine de cristal, covoare persane, vase de porțelan și serviciul de masă pe care ni l-a dăruit președintele Sánchez Cerro cu o săptămînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
infernal, căzîndu-i peste picior, care În scurt timp Începu să se umfle; În sfîrșit, a fost o adevărată catastrofă și de atunci n-a mai vrut să audă de servicii de ceai de argint din sufragerii mari sau adevărate. În sufrageria asta, unde pe lîngă serviciul de ceai și oglinzi, mai erau vitrine de cristal, covoare persane, vase de porțelan și serviciul de masă pe care ni l-a dăruit președintele Sánchez Cerro cu o săptămînă Înainte de a fi ucis, mîncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și oglinzi, mai erau vitrine de cristal, covoare persane, vase de porțelan și serviciul de masă pe care ni l-a dăruit președintele Sánchez Cerro cu o săptămînă Înainte de a fi ucis, mîncau acum frații lui. Numai Julius mînca În sufrageria cea mică, a copiilor, care se numea acum sufrageria lui Julius. Aici exista un fel de Disneyland; pe pereți se aflau Rățoiul Donald, Scufița Roșie, Mickey Mouse, Tarzan, Cita, Jane cea frumos Îmbrăcată, Superman bătându-l pe Dracula de scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vase de porțelan și serviciul de masă pe care ni l-a dăruit președintele Sánchez Cerro cu o săptămînă Înainte de a fi ucis, mîncau acum frații lui. Numai Julius mînca În sufrageria cea mică, a copiilor, care se numea acum sufrageria lui Julius. Aici exista un fel de Disneyland; pe pereți se aflau Rățoiul Donald, Scufița Roșie, Mickey Mouse, Tarzan, Cita, Jane cea frumos Îmbrăcată, Superman bătându-l pe Dracula de scoate și jegul din el, Dracula, Popeye și Olivia cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mulțime de intrigi și gelozii secrete pe care Julius le-a descoperit abia pe la patru ani: Vilma, căci așa se numea metisa cea frumoasă din Puquio, acapara atenția lui Julius În timp ce-i făcea baie, dar apoi, cînd Îl ducea În sufragerie, era captivat de Nilda cu poveștile ei Împănate cu pume și cu indigeni din tribul chuncho, vopsiți În toate culorile. Biata Nilda Încerca doar să-l țină pe Julius cu gura căscată, pentru ca Vilma să-l poată face să Înghită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
parte și de alta a coridorului, uși mari străjuite de armuri implacabile, de care Încîntătoarea Cinthia se speria cînd trecea prin dreptul lor, lăsau să se Întrezărească saloane Întunecoase, salonul de biliard, salonul cu pian, salonul cu trenul electric, biroul, sufrageria, biblioteca, Încă unul și apoi Încă unul pe care Vilma nu le putu desluși prea bine și nu Înțelese la ce foloseau. Am ajuns, spuse În cele din urmă. Grădina era plină de copii și guvernante; copii de șapte, opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]