4,043 matches
-
secerînd văzduhul. M-am grăbit și m-am urcat aproape cînd se punea În mișcare. Controlorul, o veche cunoștință, a acceptat monedele bombănind În sinea lui. M-am așezat Înăuntru, ceva mai la adăpost de zăpadă și de frig. Vilele sumbre se perindau alene Înapoia geamurilor acoperite de gheață. Controlorul se uita la mine cu acel amestec de neîncredere și de sfidare pe care frigul părea să i-l fi congelat pe chip. — Numărul treizeci și doi, tinere. M-am Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a spiritului și de realizare a echilibrului între om și univers; o întunecată umbră medievală continuă să neliniștească umanitatea renascentistă. În acest context, tema vârstei de aur a fost trăită și reprezentată în epoca Renașterii ca un antidot la prezentul sumbru. Lumea, devenită o corabie a nebunilor (amintind de pictura lui Bosch intitulată Corabia nebunilor) nu poate fi raportată decât la un “altădată” îndepărtat, când cârmuitorii erau “plini de inteligență și cu o experiență bogată”. Pe de altă parte, una dintre
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
fi mai folositor dacă ar fi doldora de bani. Banii pot rezolva multe. Noimann știa fapul acesta pe propria sa piele. Foșnetul bancnotelor Îndulcește trăsăturile, le Înnobilează. Zâmbetele devin tot mai ademenitoare, mișcările mai exaltate, iar ochii prind o strălucire sumbră... Scoate portmoneul plin de bani și vei vedea cum totul Învie și apoi moare-n fața ta. Zâmbetele și speranțele se sting odată cu bancnotele ce se evaporă din portmoneu... Totuși, orice s-ar Întîmpla, ferește-te să-ți vâri nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe lângă el fără să-l atingă. Privirile celorlalți se loveau de privirea sa ca de un zid. Mirosul de mici care venea dinspre grătar și pălăvrăgeala fără rost Îl scoteau totuși din pepeni. Noimann pică Într-o stare tot mai sumbră. Trăsăturile moi ale feței sale deveneau din ce În ce mai rigide. Privindu-l, Bikinski Îi atrase atenția că „stările de patetism trebuiesc păstrate pentru altfel de ocazii...”. „Ce fel de ocazii?” Întrebă Noimann, continuând să privească Într-un punct fix. „O sinucidere, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
specializat În satisfacerea oricărei fantezii, vă pune la dispoziție o gamă Întreagă de: lubrifianți, afrodisiace, stimulente, bile, vibratoare, dildos, lenjerie și accesorii sado-maso, fetish, eprubete, pompe, păpuși, manșoane, inele, accesorii anale și vaginale...” Nu era deja prea mult? Cele mai sumbre gânduri roiau acum În capul medicului. „Vindem accesorii jelly delicioase, cu gust de căpșuni și de banane, a căror folosire are drept scop Înăbușirea gemetelor partenerei...” Dar tocmai gemetele conferă satisfacții neașteptate unui cuplu. O femeie care nu scoate nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca o muscă pe jumătate Înecată Într-o farfurioară de lapte... Unde pot găsi liniște, unde pot găsi alinare?!” Zbor liniștit de păsări. Dimineață. Seară. Și din nou dimineață. Aer apăsător. Vagoane de cale ferată. Traverse. Șuierat de locomtivă... Piesaj sumbru. Omul-picior grăbește pasul. Ochelarii lui Noimann Îl urmează Îndeaproape. „Chiar dacă voi fi singur, nu-mi pasă că voi fi singur”, Își spune medicul... Și apoi tot el strigă: „Lilith, Lilith!” Abstracțiunile, cifrele, notele muzicale, pionii, caii, nebunii și turnurile merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ASCULTĂ-MĂ, TU, HAMLET! Ascultă-mă, tu, Hamlet, mistifică umbră Tu, un ecou în care ades m-am înnecat Ca-n ceața ce-nconjoară palatul, ceața sumbră, Din care amintirea s-a repurificat; Nu-mi mai găsi frământul în gândurile tale, Nu-mi mai aprinde jarul, de mult mocnit sub zări Și răsfirându-ți mâna, cu degetele pale, Nu-mi arăta cangrena acelor întâmplări; Departe-i nordu-n
ASCULT?-M?, TU, HAMLET! by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83746_a_85071]
-
va observa corpul astral, va descoperi adevărate schilodiri, deformări ale acestuia ca formă. În astfel de cazuri corpul astral își pierde liniile armonioase, frumusețea și îmbătrânește, se urâțește și se deformează. Culorile lui devin terne, mohorâte dându-i un aer sumbru, trist. Așa cum toate aceste stări dezechilibrante ne deformează corpul astral, tot un efect asemănător îl au și stările de reprimare, de vinovăție și reproș față de propria persoană. Este necesar să alchimizăm toate aceste stări emoționale negative. Recomandăm focalizarea permanentă în
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
spargerea betonului, într-o crâncenă încordare și sfântă durere. În sfârșit s-a ajuns la momentul năucitor, abis amar, lâncede și negre cadavre, nedefinite, trupuri, buze strivite, fălci zdrobite, frunți însângerate, tâmple găurite, piepturi zdrobite, brațe încrucișate, țeste sfărâmate, spectacol sumbru, dureri înăbușite. Echipa scormonea cu mare grijă țărâna pentru a contura „straniile” oseminte, negru destin. Familiile îndurerate încercau să-și recunoască pe cel drag după un semn știut din timpul vieții lor. Aici, la deshumarea lor, s au vărsat lacrimi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
potrivnicii, comunismul, consideră credința o sclavie. Ei sunt împotriva ordinii naturale și a firescului uman, Dragostea, care înseamnă pace pe pământ și între oameni bunăvoire. Credința în Dumnezeu a fost barajul care a oprit multe dezastre. Scopul celor din culisele sumbre urmărește distrugerea ultimii fărâme de conștiință, lăsându-l pe om în întuneric, fără stea, fără lumină, pe un tărâm pustiu. Azi mai mult ca oricând, prin inflitrarea de agenți străini se urmărește transformarea ideilor lor ascunse în factori sociali pentru
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Nemunca și ferocea sete de îmbogățire pe seama altuia întunecă mintea celor fără de Dumnezeu. Cel drept se ofilește așteptând. Nu mai există dragoste omenească, iubire față de aproapele. Omul de altădată, de înaltă trăire și sănătate morală, a dispărut într-o țară sumbră unde adevărul este ferecat în lanțuri și betonat precum groapa Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, Fortul 13 Jilava. Câmpiile, tărâm veșnic al românului, cu câmpuri roditoare și codrii de brazi, cu ape însorite și nestinse, miresme dăruite nouă de Dumnezeu, de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
morții vor zgudui iarăși văzduhul și pământul, pe legionari îi va găsi îngenunchiați la icoană la picioarele lui Hristos, iar pe cei slujitori materiei copleșiți de povara cărnii, slăvindu-se pe sine, lupi hulitori, îi va găsi pierduți în colbul sumbru al trecătoarelor bucurii, slavă și otravă. Sunt bătrân legionar și aceasta o mărturisesc cu reținere și teamă. Căpitanul spunea: „eu nu sunt legionar ci membru al Mișcării Legionare”, legionari sunt acei din morminte, mucenicii și martirii Legiunii. Am trecut prin
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
prieteni buni, atât cât poate Mickey să fie prieten cu cineva. Dar mă miră că poate să fie atât de apropiat de-o femeie, atâta tot. Audrey își aprinse altă țigară. Buzz interpretă gestul ca pe o mască pentru gânduri sumbre. Sporovăiala inocentă se dusese de râpă. Atunci spuse: Îmi pare rău. N-am vrut să fiu atât de direct. Ochii lui Audrey se aprinseră. — Ba ai vrut, Meeks. Sigur că ai vrut. Buzz se ridică și făcu câțiva pași prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
schimbătoare ca norii, pânze pe care ule iurile străluceau ca lumina filtrată prin vitralii. În partea dreaptă a odăii se ridica un șevalet uriaș, din lemn închis, care, nu știu de ce, îmi evocă deopotrivă ima ginea înfricoșată a unui tron sumbru și pe cea a unei tram buline aflate la o înălțime amețitoare. Și bunica mea picta, dar șevaletul ei părea o scobitoare în comparație cu impre sionantul instrument. De pe o etajeră, în dreptul geamului, m-au privit dintr-o fotografie înrămată Ioana și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Să-mi pierd fiul, se întunecă Ioana. Care ar fi pentru tine? — Cel mai groaznic lucru ar fi să-mi pierd credința în Dumnezeu, pentru că fără ea n-aș putea face față nici unui dezastru. — Nu dai de întrebări mai puțin sumbre? se foi Ioana. — Ba da. Ce ai vrea să fii? Ceea ce sunt, se însenină ea. 125 JUCĂRII — Care e eroul tău preferat? — Sherlock Holmes, pentru că prinde totdeauna rău făcătorii și îi scoate din bucluc pe cei buni, îmi explică mătușa
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
la îmbrăcăminte groasă, ieșenii ieșiți în număr mic pe stradă merg grăbiți și zgribuliți spre treburile care i-au scos din casă. Stolurile de ciori, aceste prevestitoare de vreme rea, înscriu volte la mică înălțime, voind parcă să confirme prognozele sumbre ale meteorologilor privind iminenta înrăutățire și răcire a vremii în următoarele zile. Pe ecranul televizorului sunt înfățișate aspecte ale iernii, instalată temeinic în regiunile muntoase din nordul țării, cu tendință de extindere, după cum prognozează specialiștii. Stau singur în camera bine
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pericole vizând buna educație a copiilor și tinerilor? Cărturarii prestigioși ai prezentului, care sunt purtătorii stindardului culturii naționale, au îndrituirea să identifice eventualele primejdii, să le scoată la iveală și să tragă eventualele semnale de alarmă. Situația dificilă și perspectivele sumbre privind soarta cărții, ne îndreptățesc să formulăm un alt elogiu, de data aceasta direcționat spre cititori. Iată-l: Carte înțeleaptă, cinste celui ce te va citi! Clișee voalate Școala familiei Anii de început ai vieții oricărui om petrecuți în căminul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
aspectul unei miniaturi persane, cu figurile lor senine înghețate într-o postură la fel de oficială ca și marginea florală a carneolului sau a marmurii negre cu care sunt placați pereții. Recitându-și ultimul gazel, poetul Mirza Hussein se integrează în atmosfera sumbră (nebănuite sunt căile Domnului) pe care o găsește reflectată în rândurile scrise pentru această ocazie: „Cum toate colțurile curții se află-nvăluite în umbră Doar inima-mi stă încă trează, să ardă pal în noapte.“ Un murmur de aprobare străbate mushaira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fi așteptat Pran, decorată cu porțelanuri, mătăsuri, imagini cu dragoni sau doamne cu umbreluțe delicate de soare. Nu are fereastră și este complet neagră. Pereții, podeaua, tavanul și cele câteva piese de mobilier sunt lăcuite sau vopsite în aceeași culoare sumbră. Un scaun simplu, de lemn, se află în fața unui birou. Pe birou sunt așezate obiecte de scris, câteva dicționare vechi și un teanc de tăblițe cu caractere chinezești pe o parte și litere englezești pe cealaltă, relicve, presupune el, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
porci și regimentul pathan, Privett-Clampe era un bărbat cu ambele mâini și inima pline. La întrebările politicoase ale soției comandantului despre planurile sale matrimoniale, răspunse timid că nu are nici unul, apoi suportă tirurile acesteia cu stoicism, dar și cu aerul sumbru al unui bărbat rănit, care va fi supus unei intervenții chirurgicale. Acesta era răspunsul său tipic la toate problemele legate de femei, pentru că el considera legătura cu acestea o faptă de mare rezistență și curaj. Însă colegiului invizibil al doamnelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
noii sale munci îl distanță pe Privett-Clampe de soția sa. Charlotte avea o fire deschisă, fiindu-i foarte greu să înțeleagă ce făcea Gus cu toate actele pe care le aducea în fiecare seară în bungaloul său, cu o privire sumbră pe chip. Întrebările ei îl aduceau în pragul disperării. Cum era să-i spună că pe zi ce trece era din ce în ce mai speriat, că verifica disperat prima și apoi fiecare din listele mâzgălite în grabă pe care le înfunda în buzunarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
folosi avioane mici. Fanaticii hinduși îi atacă pe musulmani în suburbii. Oamenii sunt încordați, tensionați. Când iese din casă, Bobby simte atmosfera de ostilitate. Este ciudată, abia perceptibilă, dar cei care de obicei îl salută, acum îi evită privirea. Presimțirile sumbre se amplifică după-amiază, când îi vede pe comuniștii care au aruncat cu pietre cu o seară în urmă pe străzile din jurul misiunii, cu privirile ațintite asupra obloanelor casei pastorului Macfarlane. La lăsarea întunericului, o coloană de fum destul de vizibilă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
gândurile lui gravitau aiurea, la viața-i de până atunci, mizerabil de agitată, la viața și mai câinească pe care avea s-o îndure acolo, la Houndsville, cum răsbotezase zeflemitor numele orașului spre care gonea. Și, deși gândurile îi erau sumbre, prin mintea lui Homer nu trecu nici o presimțire a teribilului thrill ce-l aștepta în următoarele patru minute. De fapt, cum ar fi putut slaba-i minte umană, ce-și înțelegea atât de puțin propria alcătuire, să se îndoiască de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
ceață, peisaje schimbătoare ca norii, pânze pe care uleiurile străluceau ca lumina filtrată prin vitralii. În partea dreaptă a odăii se ridica un șevalet uriaș, din lemn închis, care, nu știu de ce, îmi evocă deopotrivă imaginea înfricoșată a unui tron sumbru și pe cea a unei trambuline aflate la o înălțime amețitoare. Și bunica mea picta, dar șevaletul ei părea o scobitoare în comparație cu impresionantul instrument. De pe o etajeră, în dreptul geamului, m-au privit dintr-o fotografie înrămată Ioana și Sergiu, tineri
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Să-mi pierd fiul, se întunecă Ioana. Care ar fi pentru tine? — Cel mai groaznic lucru ar fi să-mi pierd credința în Dumnezeu, pentru că fără ea n-aș putea face față nici unui dezastru. — Nu dai de întrebări mai puțin sumbre? se foi Ioana. — Ba da. Ce ai vrea să fii? Ceea ce sunt, se însenină ea. — Care e eroul tău preferat? — Sherlock Holmes, pentru că prinde totdeauna rău făcătorii și îi scoate din bucluc pe cei buni, îmi explică mătușa. Dar eroul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]