3,381 matches
-
erau numai niște fire de fân. Și fiecare avea câte o jumătate de Învelitoare, ceva mai groasă, pe care o puteai pune pe tine, că era frig și acolo. În fiecare bloc din ăsta erau sobe, unde puteam să facem supă de pâine. Adică pâinea asta pe care nu o puteai mânca trebuia să o mănânci, că mureai; altfel făceam supă: o băgam În apă, făceam supă și așa o mâncam. - Cum se făcea? Fiecare cu gamela lui? - Avea fiecare gamela
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
puteai pune pe tine, că era frig și acolo. În fiecare bloc din ăsta erau sobe, unde puteam să facem supă de pâine. Adică pâinea asta pe care nu o puteai mânca trebuia să o mănânci, că mureai; altfel făceam supă: o băgam În apă, făceam supă și așa o mâncam. - Cum se făcea? Fiecare cu gamela lui? - Avea fiecare gamela lui. - Adică fiecare Își punea bucățica de pâine și Își făcea pentru el? - Nu, cine dorea... Noi, câțiva, făceam așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
frig și acolo. În fiecare bloc din ăsta erau sobe, unde puteam să facem supă de pâine. Adică pâinea asta pe care nu o puteai mânca trebuia să o mănânci, că mureai; altfel făceam supă: o băgam În apă, făceam supă și așa o mâncam. - Cum se făcea? Fiecare cu gamela lui? - Avea fiecare gamela lui. - Adică fiecare Își punea bucățica de pâine și Își făcea pentru el? - Nu, cine dorea... Noi, câțiva, făceam așa. - Dar puneați la comun, cei trei-patru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
gamela lui? - Avea fiecare gamela lui. - Adică fiecare Își punea bucățica de pâine și Își făcea pentru el? - Nu, cine dorea... Noi, câțiva, făceam așa. - Dar puneați la comun, cei trei-patru prieteni, sau fiecare cu bucățica lui de pâine și supa lui? - Nu aveam ce să Împărțim, că toți primeam la fel. Pe urmă, făcând cunoștință cu niște studenți norvegieni, am primit un pachet de la ei și l-am Împărțit imediat În mod egal. - Norvegienii erau mai bine tratați? - Da. Erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să fie infirmieri. Adică dacă era mai grav bolnav, să-i aducă urinarul, să-i aducă mâncare, tot, tot. Și mâncare - numai așa, cu țârâita. În general, am avut mare noroc de americani, că ne-au dat conserve de pui... supă de pui, supă de nu știu ce... Aia le-am tot dat. Și din o sută și ceva de oameni numai unu-doi au murit. Unul a murit fiindcă a avut și exantematic, și dizenterie (ăsta a murit În spital); iar al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Adică dacă era mai grav bolnav, să-i aducă urinarul, să-i aducă mâncare, tot, tot. Și mâncare - numai așa, cu țârâita. În general, am avut mare noroc de americani, că ne-au dat conserve de pui... supă de pui, supă de nu știu ce... Aia le-am tot dat. Și din o sută și ceva de oameni numai unu-doi au murit. Unul a murit fiindcă a avut și exantematic, și dizenterie (ăsta a murit În spital); iar al doilea, din Timișoara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nimerești bocancii care să ți se potrivească... Era greu să-ți găsești bocancii tăi. După tevatura asta am intrat În drepturile de deținuți. Și a doua zi dimineața, ceaiul ăla, mă rog, ce era, negru... și cu lingura aia de supă, ce era, și cu un sfert de pâine, nu mai țin minte cât era... Și În alte două-trei zile am plecat, că Dachau, trebuie să știți, nu era lagăr de muncă, ci de triere și de organizare a muncii. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
muncă. - În aceste două zile cât ați stat goi s-a făcut vreun apel? - Nu. Până când am plecat de acolo nu s-a mai făcut nimic. - Ați fost hrăniți În aceste două zile? - Un ceai dimineața și la prânz o supă. Mâncam În baracă. Ne aduceau nemții ăștia cu funcții interioare - ei veneau cu căruțele și ne aduceau. Dar era mâncare puțină, adică numai să poți trece de Dachau, ca să scape de tine. - Cum era distribuită mâncarea? - Ăștia care aduceau mâncarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Încolonam În rând, ca să ne primim porția de mâncare. Mâncarea din ce consta? Dimineața un ceai negru, o bucată de pâine, dar nu Îmi mai aduc aminte dacă era un sfert sau cât era, iar la masă o lingură de supă. Seara nimic. Dar de acolo am plecat repede și am ajuns la lagărul de lucru, unde fiecare a fost repartizat Într-o baracă. - Unde este acest lagăr? - Pe lângă Dachau, foarte aproape de München. - Cum ați mers? Cât ați mers? - Tot În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ordonat să ne băgăm iar În vagoane, disciplinați, că el are sarcina să ne predea rușilor. Ne-au băgat În vagoane, au făcut un alt tren, care a venit cu noi, au adus gamele, bidoane cu mâncare, un fel de supă concentrată, și au Început să ne Împartă - pentru că, Între timp, o zi nu am primit nimic de mâncare. Eu eram În ultimul vagon - la mine s-a terminat mâncarea și ăsta a fost un mare ghinion. De aia, la eliberarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fel de rai... Nu pot să-mi aduc aminte cum am făcut rost de ele. Mi le-au dat ăia din mină, muncitorii de acolo, nu știu, dar, În orice caz, aveam câte o lingură cu coadă scurtă. Lingură de supă. Coada se freca de piatră până se făcea cuțit, cu care tăiai bucățica aia de pâine până se făceau X felii, ca să mănânci În rate. Unii o mâncau toată o dată. Eu eram dintre cei care mâncau dintr-o dată. Dar erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cum scrie Ștefan Lupașcu. "Un poem viu și nemăsluit (cum sunt ale lui Blaga) face, desigur, cât un sistem filosofic" scria N. Steinhardt 406 și continua: "adevărul e că la temelia poesiei stă un talmeș-balmeș, un ghiveci, un soi de supă primordială în care intră de-a valma și imaginația și orgoliul și umilința și sentimentul și cunoștința și intuiția și metafizica și precizia și orlogeria și inteligența și... și...". Poate că și noi, cei ce ne credem atât de puri
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
gândirea cum scrie Ștefan Lupașcu. Un poem viu și nemăsluit (cum sunt ale lui Blaga) face, desigur, cât un sistem filosofic scria N. Steinhardt și continua: adevărul e că la temelia poesiei stă un talmeș-balmeș, un ghiveci, un soi de supă primordială în care intră de-a valma și imaginația și orgoliul și umilința și sentimentul și cunoștința și intuiția și metafizica și precizia și orlogeria și inteligența și... și..., deci aș adăuga eu, e haosul urmând să se ordoneze. Poate
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tot demarajul economic s-a dus pe copcă, mari și mici întreprinderi și-au închis porțile, erau milioane de șomeri, câțiva capitaliști s-au sinucis, pentru cei mulți s-a instalat mizeria și foamea, stăteau la cozi interminabile pentru o supă caldă. Și atunci, ca și acum, în plan ideologic, au apărut întrebări cu privire la viabilitatea capitalismului și, dacă nu cumva, sunt și alte căi de progres, așa că n-a fost de mirare că intelectualii de marcă, de aiurea și de la noi
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
în circulație și varianta Johannis, deși Crin Antonescu, ca profesor de istorie, ar fi trebuit să știe că, pe pământ românesc, au rezistat cei care s-au dat după români, așa că un neamț corect, drept ca lama briciului, adus în supa levantină de pe Dâmbovița, nu are nicio șansă de reușită; trebuie să se dea pe brazdă, să se românizeze la moravuri și năravuri, adică să stricăm omul. Ca muritor, aștept greva generală și guvernul ce va să vină! 28 mai 2010
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
a lansa un atac neașteptat, care a coborât, În sens propriu și figurat, două simboluri gigantice ale puterii americane, până la nivelul lor. Mai rău Încă, au adunat banii necesari și au provocat o catastrofă umană imensă sub masca religiei. „Din supa primordială a globalizării au luat naștere două variante genetice“, a remarcat Nandan Nilekani, director executiv la Infosys, una e Al-Qaeda și cealaltă e compusă din companii precum Infosys sau JetBlue. „Obiectivul nostru principal trebuie așadar să fie Încurajarea mutațiilor bune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
din mare, întrucât valurile și panta povârnită a plajei făceau ca pietrișul să cadă în ploaie peste mine. M-am întors indispus, dârdâind de frig, și mi-am uitat pe plajă lemnele pe care le adunasem. Mi-am luat prânzul (supă de linte, cârnați cu ceapă fiartă și mere mustite în ceai, apoi caise uscate și pișcoturi cu cremă: totul stropit cu un Beaujolais ușor) și după aceea m-am simțit mai bine. Caisele proaspete sunt, desigur, mai bune, dar cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
eu nu aveam nevoie de amestecurile lui galice, supraâmbelșugate. Mâncam însă salate verzi cu niște sosuri delicioase, și cartofi noi, care constituie unul din felurile mele preferate. (Prăvălia era acum aprovizionată cu salate și cartofiori noi.) Îl lăsam să combine supe și ghiveciuri vegetariene și l-am învățat să prepare clătite în stil japonez, pe care imediat s-a priceput să le facă mai bine decât mine. L-am lăsat să coacă și prăjituri, îmi făcea cumpărăturile în sat și-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
În cele din urmă, m-au adus în bucătărie și, cu o indescriptibilă neîndemânare, mi-au tras hainele de pe mine, m-au burdușit cu prosoape, m-au îmbrăcat cu alte haine și au început să discute dacă să-mi dea supă, coniac, aspirine... Când le-a venit în sfârșit strălucita ideea de a aprinde focul, n-au putut găsi lemne uscate, n-au putut găsi chibriturile. Până la urmă m-au întins pe perne, în fața focului, în cămăruța roșie. De îndată ce m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a raportat că plouă pe scări și apa inundă baia. Am ajuns până la bucătărie și am amețit. Mă dureau toate vânătăile, mi-era foarte frig, și m-am reîntors la foc. Cum sosise, pare-se, ora prânzului, am mâncat puțină supă și pe urmă le-am spus că vreau să fiu lăsat singur să mă odihnesc. M-am așezat în fotoliul meu, înfofolit în pături, și am început să reflectez. Ploaia făcea atâta zgomot, încât nu mai auzeam marea. Cel care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe podeaua din bibliotecă. Am încercat să aprind focul în cămăruța roșie, dar proviziile mele de lemne din casă se isprăviseră, iar lemnele de afară erau prea ude. Am băut o cantitate mare de vin roșu, după ce mi-am mâncat supa de linte, și m-am dus la culcare devreme, cu o sticlă de apă fierbinte la picioare. A doua zi dimineața continua să plouă, dar mai liniștit, vântul se oprise și frigul se muiase. O pâclă deasă, lipicioasă, de culoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
putea să bântuiesc, asemenea unui demon, somnul multora, dar în mintea lui Freddie Arkwright ocupam, neîndoielnic, și cu totul pe nemeritate, locul unei zeități benefice. Când am ajuns acasă, încă nu se făcuse ora două. Am încercat să mănânc puțină supă congelată, direct din cutia de conserve, dar am renunțat foarte repede. Am înghițit două aspirine, am urcat în dormitor și m-am trântit pe pat, așteptând avid - așa cum se întâmplă adeseori în clipele de acută nefericire și șoc - să lunec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mi s-a făcut frig; atunci m-am cățărat afară din apă și m-am întors acasă gol, ducându-mi hainele pe braț. Marea îmi redeșteptase foamea, și când am considerat că e ora prânzului, mi-am încălzit restul de supă congelată și am deschis o conservă de frankfurter și una de varză acră. Hotărâsem, pe jumătate, să plec a doua zi la Londra. Mă gândisem, pe jumătate, să-i telefonez lui James, care s-ar fi putut să se găsească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
propriului meu sentiment cu privire la mine. Prietenii au început să-mi dea cadouri: ghivece cu flori, conserve de pui congelat, și mă întreabă mereu dacă mă simt bine. {i mă simt oare bine? Rosemary mi-a făcut cadou niște boluri de supă din ceramică. Aseară, la o emisiune-concurs de la radio, cineva a răspuns că n-a auzit de mine. Probabil că ieri, când am scris cele de mai sus, nu prea eram în apele mele. De fapt, mă simțeam cam rău după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Așa că-i bine la Jilava? Totul e ca lumea, sunteți tratați nemaipomenit? Pac! Pac! Și au început unii să spună: Domnul colonel, nu ne ajunge mâncarea! Domnul colonel, murim de foame! Că erau perioade când era jale... dădea’ câte o supă de fasole cu câteva boabe, de făceai excursie ca să prinzi o boabă... Și asta era mâncarea la prânz. Și totul era derizoriu în perioadă de foamete... Și deținuții se plângeau: Aaa, ne e foame... El așa în trecere și-n
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]