3,826 matches
-
acolo, într-o grotă-închisoare din cetatea de piatră. Ne-am întors învingători, obosiți dar siguri pe noi, pe viitorul familiei. Eram definitivi în învățământ spre dezamăgirea revizorului școlar Costenco, un om supărat pe ceilalți în lipsă de motive de supărare. De la Traian Val până la Marineanca, printre lanuri de păpușoi, pe drum de care fără pic de sămânță de piatră ne-a dus tot Steopa Volcov, țăran bulgar ca naționalitate și ca om prieten devotat. În sat, în lipsa fanfarei, am arătat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
din pădure, pe care-l așezau în mijlocul casei și-l împodobeau cu lumânărele, nuci aurite cu bronz, beteală și coșulețe cu dulciuri. Dar a fost sfâșiat în pădure de un urs și ei au rămas cu mama lor, care de supărare s-a îmbolnăvit. Și acum, se tem că o să-i părăsească și ea. O singură speranță au, că poate, poate, o să vină Moș Crăciun și la ei, deși aici, la marginea pădurii, e greu să ajungă cineva prin nămeți, având
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
independente de mine. La sosirea epistolei d-voastre, eu nu am fost aici; când m-am întors însă, nu erați d-voastră în Iași; ș-așa s-a prelungit tăcerea 38 {EminescuOpXVI 39} mea până acuma. Apoi am avut și supărări care de care mai minunate; pro primo: un proces de presă, al cărui capăt nu sânt încă în stare de a-l prevedea. M-ați întrebat de opiniunea mea asupra novelei de voiaj Pe malul mării. O găsesc preafrumoasă, mai
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
din cale și în urmă am primit și epistola în care-mi descrieți pe larg starea fratelui meu. La moment nu puteam scrie nici acasă, căci epistola ar fi găsit-o pe mama singură și i-ar fi cauzat o supărare cumplită, fără ca, cu toate acestea, să poată ajuta ceva. Deci am scris abia când puteam presupune că tată-meu a revenit. N-am știut ce să vă răspund 56 {EminescuOpXVI 57} și nu știu nici astăzi. Deși de-atunci am
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
18 martie [1881] 172 [VERONICA MICLE] 28 decemvrie 1881 Dragă Nicuță, Nu trebuie să te superi, ba să plângi, pentru că eu sunt supărat. N-are a face una cu alta. Dacă-ți scriu cam ursuz nu trebuie să crezi că supărarea mea se îndreaptă în contra ta, căci știu bine că în contra ta nu am nimic. Față cu tine caut să-mi port vina mea proprie. Pe domnul în chestiune l-am bruscat în societate, dar a tăcut frumușel ca un om
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
putință a se realiza // mijloacele necesare. Amintirea stării mele trecute e foarte slabă, încît pe mine însumi mă miră lungimea timpului în decursul căruia nu mi-am putut da seamă de nimic. Punând în socoteala acelei stări toate neajunsurile și supărările pe cari le-am putut cauza atât d-voastre cât și altor amici binevoitori, cutez a solicita din nou îngăduința d-voastre și a vă cere ca, prin câteva șiruri, să mă lămuriți daca am perspectiva de-a mă întoarce
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
fi [în] stare de a scoate o familie întreagă dintr-o penibilă nesiguranță, totuși d-v. n-ați avea inima să-i refuzați această lămurire și este probabil că i-ați răspunde chiar dacă acest răspuns v-ar costa timp și supărare. Iată pe scurt ce vă rog. În Temișoara trebuie să fi trăind un om sub numele Nicolae Eminovici, scriitor la advocatul Emmerich Christiani. Acest om este fratele meu. Nu știu de ani nimica de el; el n-a răspuns la
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
penibile ale familiei, mi-am adus aminte de numele d-v. ș-am gândit că, prin pozițiunea distinctă ce ocupați, veți fi în stare să-mi dați o asemenea relațiune. Cugetați după aceea că v-aș fi păstrat desigur această supărare într-o cestiune pentru d-v. indiferentă. Așteptând un grabninc răspuns, am onoarea a mă semna al d-v. prea supus M. Eminescu. [HARIETA EMINOVICI] [februarie 1872] Mult iubita Harietă, Am citit scrisoarea din urmă de-acasă. Eram singur eu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
să fie sănătos - cui non eu nu mai pot 297 {EminescuOpXVI 298} [SAMSON BODNĂRESCU? ] [Berlin, februarie - septembrie 1873] Iubitul meu, Aș fi dorit ca să nu fi trebuit să-ți scriu această epistolă, nici pentru. tine, pentru că te expune la o supărare, nici pentru mine, căci ea-ți va deschide fereștile spre-a te uita într-o casă care n-as fi dorit s-o cunoască nimenea-n lume, a mea adică. Nu știi ce tată am. Sărac și împovărat de o
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
să vorbesc cu Simțion 353 {EminescuOpXVI 354} să-mi dea odaia de-alături de el. Am să duc un dulap cumpărat din Târgul cu vechituri (să măsor întîi așa, să nu fie dulapul prea mare și să nu dea loc la supărările câte le-am avut pîn-acum. Tot acolo duc cărțile de la Gaster, să nu mai am nevoie a i le împrumuta. Egoist în privirea cărților, din cari mi s-a pierdut o mulțime. (Să scriu lui Tiktin pentru Boiadgi și Cipariu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de breaslă, apoi în viața mondenă. Pe unii îi îndatorasem cu ceva. Pe alții ar fi trebuit să-i îndatorez, dar n-o făcusem. Toate erau, de altminteri, așa cum trebuiau să fie și descoperirea nu mi-a pricinuit prea mare supărare. Mai greu și mai dureros mi-a fost, în schimb, să admit că aveam dușmani chiar printre oamenii pe care-i cunoșteam foarte puțin sau pe care nu-i cunoșteam deloc. Crezusem întotdeauna, cu acea candoare ce-mi este proprie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
privind drept spre el, am făcut o plecăciune adâncă. Domnului - așa mi s-a părut mie - i s-a luminat fața. „A avut dreptate țiganca. Trebuie să fiu cu mare băgare de seamă, pentru a nu-i da prilej de supărare” - am gândit eu. Legănat de această închipuire, nici n-am băgat de seamă când vodă, împungându-l cu arătătorul mâinii drepte pe vameș, tuna deja: Ce păzești, boier Udrea?! Vameșii dumitale nu au nici un stăpân?! Fac ce-i taie capul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
prin care spun că: „Ne-am tocmit de bunăvoie cu fratele cu egumenul Gavriil de la Svetâi Nicolae din Țarina Iașilor ca să hie întru pace de acum până în veci...” Mă tem, însă, părinte, că în fundul inimii lor mai purtau încă oarecare supărare... „Dar pe față nu s-au mai pârât la vodă. Vezi însă că ne-am cam luat cu vorba și tocmai nu băgai de seamă că treci peste hrisovul lui Miron Barnovschi voievod din 9 decembrie 1627 (7136), în care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în seamă și am tăcut. Și bine am făcut...În liniștea care s-a lăsat, vocea bătrânului s-a auzit poruncind în felul ei: „Mai bine citește hrisovul pe care tocmai l-ai luat în mână și ne-a trece supărarea:” „Iaca, domnule, că iar m-o ghicit că-s supărat” - am gândit, dar am răspuns senin: N-am încotro, părinte. Iată ce spune vodă: „Noi Gheorghie Ghica voievod...m-am milostivit și am miluit pre sluga noastre, pre Iane ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cărți sunt pline cu documente istorice tălmăcite. Doar una vorbește de cele sfinte. Cine este cel care s-a nevoit să adune atâtea minuni, părinte? Să știi, fiule, că mai sunt și alții împătimiți de Istorie. Dacă nu-i cu supărare, părinte, spune-mi numele celui care s-a învrednicit să adune atâtea înscrisuri bătrâne și să le așeze în cele opt volume în această colecție de „Documente privitoare la Istoria orașului Iași, acte interne”, începând cu acel an de grație
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pentru că vorba călugărului și apoi curiozitatea m-au împins să pun mâna pe hrisov și să încep a silabisi: „Io Grigorie Ghica voievod...domn al Țării Moldova. Facem știre cu această carte a domnii mele tuturor...că iată văzând noi supărare orășenilor de aice din Iași de lipsa morilor, cercând morile pe la Prut și la alte locuri depărtate și socotind odihna și folosul obștii, am făcut aceste două roate de mori aice lângă târgu, în apa Bahluiului; dar pentru stare lor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu boii moldovenești...Și spune vodă: „Facem știre tuturor, dacă veți vedea carte domnii mele, să căutați fieștecare să vă apucați de alișverișul vostru, să cumpărați boi și orice fel de bucate, fără de nici o îndoire, că să știți că altă supărare afară de tocmeala noastră nu veți avea.” „Ce știi despre boii moldovenești, fiule?” Aceștia erau renumiți peste granițele țării și foarte căutați, pentru că erau și tare frumoși la înfățișare: cu părul alb-suriu, coarnele frumos arcuite și voinici încât cu greu ajungeai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
întărește sfintei Mitropolii ca să aibă în veci a scuti 300 vite, vaci cu boi, și 150 cai cu iepe, nici un ban să nu de, și 1.000 de oi goștină, și o mie stupi, și mascuri de disetină, nici odinioară supărare să nu aibă. Așijdere, mai miluiește domnia sa, să aibă a lua în toți anii câte 160 de lei pe anu din vama cea mare domnească, însă giumătate de bani de Crăciun și giumătate de bani la Paști să fie sfintei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să aducă toată podeala deplin, și să-i aducă și pe dânșii cu pecetluiturile care au la mână, ca să dea samă.” „Cred că nu ai să te superi dacă am să te întreb ce sunt podurile.” Nu-i loc de supărare, sfințite. În acele vremuri, unele ulițe ale Iașilor au fost podite cu bârne de stejar. Așa au fost podite: „Podul Vechi” (str. Ghica Vodă n.n), „Podul Hagioaiei” (Bd. Independenței n.n), „Podu Roș”(Podul Spânzurătorilor, Str. Palat de astăzi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
anume cu testamentu domnii mele. Și să vă astâmpărați supuindu-vă la toate slujbele Mitropolii ca cei ce sânteți drepți robi a svintei Mitropolii”. „Să-i lăsăm pe bieții țigani robi și să mergem mai departe, dacă nu ți-i cu supărare, fiule. Ce ai zice de o ieșire colo, prin Codrii Iașilor?” Mă mai întrebi, părinte? Aș mai lua o gură de aer, că prea m-a acoperit colbul și poate am mai afla câte una, câte alta... Unde crezi că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de marmoră cu un aer prostănac. Acolo, în acele trepte, i se părea ei închisă toată problema acelei case noi, cu mulțumirile și necazurile ei. Rim, amenințat dincolo de un proces de evacuare și în vecinice discuții cu proprietarul, își manifesta supărarea în formă de descărcări nervoase din ce în ce mai dese. Dezarmat față de lege și de proprietar nu găsise altă soluțiune decât cumpărarea unei case. Astfel se născuse ideea. Avea însă rădăcini mai adânci. In clădirea ființei sunt multe etaje și subsoluri ale conștiinței
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o dase cealaltă. O singură dată, o altă proastă îi strecurase bani în buzunarul hainei. întorsese buzunarul pe dos cu o îmbinare din sprâncene, care nu era a bine. Femeia adunase banii de pe jos și zisese cu umilință: ,, Ce atâta supărare!" cu o justă mirare pentru astfel de principii. Lică nu avea principii, avea gusturi. Nu-i plăcuse procedarea. Le obicei însă femeile se purtau cu el așa cum îi plăcea lui.. Dacă îi trebuia un mic împrumut, îl găsea, și totdeauna
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
precisă a greșelilor fiecăruia separat; amestecate însă la un loc o încurcau. Dacă Lică ar fi venit acum să-i spună că Sia e o străină ar fi răsuflat, desigur, ușurată, dar nu i s-ar fi schimbat prea mult supărarea. Prima ei fază, deci, după descoperire fusese de toropeală. O îndelungă oboseală o copleși. Mai apoi abia o apucase un fel ele necaz cicălitor către cei care stricau toată treaba și-i dau urât de lucru. Când e așa de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să nu vie. Probabil însă că teama și împotrivirea ei vor fi conținut și speranța de a-1 vedea totuși. Lică avea știri la telefon. Nu era chemat și nici nu dorea să vie. Sta deoparte din prudență și din supărare. Nemernica aceea avusese purtări proaste, dar cel puțin să nu afle prințesa. Ada, e drept, nu știa nimic și Lică nu se gândea la vreo catastrofă. De câteva zile nu i se mai comunicase nimic și credea chiar că lucrurile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
înțelepciunii populare, ce a circulat oral secole de-a rândul și care constituie astăzi comoara de neprețuit a neamului românesc. Vom exemplifica succint și aleatoriu. „Omul a apărut din lumină, nu din materie, și când aceasta dispare - «ne stingem de supărare».” Morții nu se mai întorc printre cei vii, pentru că: „Ori e valea prea adâncă/ Ori e calea nesfârșită!” Alte constatări, la fel de interesante, privitore la scurgerea anilor: „Un om vine, altul pleacă”, iar la Anul Nou, timpul „S-a întors precum
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]