82,980 matches
-
una, și alta. De ce, vrea ea să afle lăsându-se în genunchi ca să mă orbească cu lanterna, de ce faci chestii din astea? Vai, proasto, de ce și-a făcut Ronald Nimkin felul și de ce a dat dracului pianul? FIINDCĂ NU MAI SUPORTĂM! FIINDCĂ, ALE DRACULUI DE MAME OVREICE CE SUNTEȚI, AȚI DEVENIT DE-A DREPTUL INSUPORTABILE! Am citit ce-a scris Freud despre Leonardo, doctore, și, iartă-mi trufia, dar exact astea-s fantazările mele: îmi tot apare pasărea asta uriașă, înăbușitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nefirească poate fi o relație! Această femeie este needucabilă și irecuperabilă! Pe lângă ea, eu parcă mi-aș fi petrecut copilăria în țâfnosul Boston. Cum se cheamă legătura asta dintre noi? Maimuțăreală!Nu-i nici o legătură! De pildă, telefoanele, eibine, nu suport telefoanele astea! Fusese adorabil de copilăroasă când mă avertizase c-o să mă sune întruna - dar, surpriză, vorbise serios! Sunt la birou, unde părinții nevoiași ai unui copil psihopat îmi explică de zor că odrasla lor e sistematic înfometată de personalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
morale, păzea, nelegiuiților! Cu mine nu ține figura atunci când știu sigur că am patru sute la sută dreptate. De ce nu m-oi fi însurat cu ea? Ea bine, mă deranja, de pildă, argoul ei dăștept, de fostă studentă căministă. Nu-l suportam. „A borî“ în loc de a vomita, „cu capsa pusă“ în loc de furios, „mortal“ în loc de nostim, „ușchit“ în loc de trăsnit, „țâști-bâști“ în loc de micuț. Ah, și divin. (Chestie căreia Mary Jane Reed îi zice „mișto“ - mereu le învăț pe fetele astea să vorbească corect, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Mi-e frig. — Nu poți dormi? — Nu, după traversarea aceea. E prea rece și tipul acela mă mângâie tot timpul pe picioare. — De ce nu-l pocnești peste față? — Înainte de-a ajunge la Köln? Nu caut necazuri. Trebuie să ne suportăm până la Budapesta. — Acolo te duci? — El se duce acolo. Eu merg până la capăt. Și eu, spuse Myatt. Cu afaceri. — Nici unul din noi nu voiajează de plăcere, nu-i așa? spuse ea, cu o notă puțin sumbră În voce. Te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că lumea nu era chiar atât de dură, se gândi ea. Își aminti că și casierul feribotului Îi vorbise cu blândețe și strigase după ea „Să vă aduceți aminte de mine!“. Acum, cu tânărul acesta dormind În fața ușii, gata să suporte câteva ore de disconfort pentru cineva străin, i se părea că acel casier s-ar putea să-și amintească de ea. Se gândi pentru prima oară fericită: Poate că trăiesc În mințile altora când nu sunt de față ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Kaiser Wilhelmstrasse, și totuși, totuși... Ajunseseră să aibă o relație apropiindu-se prin dezgustul amîndurora pentru actorul principal. Cel puțin Mabel Warren spusese tare, În engleză, ca să se elibereze de Încordare, În tensiunea șușotelilor din Întunericul sălii, „Nu-i pot suporta pe bărbații ăștia pomădați!“ și se auzi murmurul În surdină al unui acord general. Dar chiar și atunci Janet Pardoe voise să rămână până la sfârșit, până la ultima Îmbrățișare, ultima libidozitate cu voal. Mabel Warren o Îmboldise să iasă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se mai muncea cu Încuietoarea. Scopul ei era evident pentru oricine trecea prin fața compartimentului. Transpiră puțin pe frunte, devenind frenetică În graba ei. Dacă sunt prinsă, asta Înseamnă concedierea, se gândi ea. Cea mai ieftină zdreanță din Anglia n-ar suporta așa ceva și dacă sunt concediată, o pierd pe Janet și pierd orice șansă În privința lui Coral. Dar dacă reușesc, se gândi ea, răvășind, Împingând, rupând, vor face orice pentru mine În schimbul unui asemenea subiect. Alte patru lire pe săptămână n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
n-ar face-o? El se aplecă În față, fărâmițând pâine, și o Întrebă precaut: — N-am fost niciodată capabil să Înțeleg. Ce poate face o femeie ca aceasta? — Nu, nu mai vreau berea asta străină. Stomacul meu n-o suportă. Întreabă-i dacă n-au un Guinness. Mi-ar plăcea să beau un Guinness. — Desigur, În Germania aveți parte de o mare renaștere sportivă, spuse domnul Opie. Splendide exemplare de tineri sportivi, asta se vede. Și totuși nimic nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
podeaua, Îl excitară. — Ne vom simți bine. Îi scoase pantofii și Își trecu mâinile peste ciorapii ei. — Te pricepi destul de bine la asta, nu-i așa? El roși. — Te deranjează? Oh, mă bucur! spuse ea. Mă bucur. N-aș fi suportat să știu că nu te pricepi destul de bine. La Început, ochii ei largi și speriați și fața palidă sub becul slab, albastru, Îl amuzară. Apoi Îl atraseră. Voia s-o facă să treacă de la pasivitatea aceasta la pasiune. O sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fost, desigur, Încheiate. — V-a spus dumneavoastră că nu va cumpăra? — A cumpărat. Myatt aprobă din cap. Nu era surprins. Probabil că În spatele dispariției lui Eckman se ascundeau destul de multe. Stein spuse Încet: — Sunt foarte Îngrijorat În privința sărmanului Eckman. Nu suport gândul că ar putea să se fi sinucis. Nu cred că trebuie să fiți Îngrijorat. S-a retras doar din afaceri... presupun. Puțin cam În grabă. Vedeți, spuse Stein, avea griji. — Griji? — Păi, era sentimentul acesta că nu aveți Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
poezie. — Pot să le citesc? — Sigur că da. Probabil ți se pare caraghios să-mi scrie cineva mie poezii. Janet Pardoe se uită În oglindă. Myatt Întoarse fotografia și citit: Naiadă zveltă, rece, Născută-n râu, Alergând spre mare, Mai suportă un an Iazul strâmt, sărat, stâncos. — Nu rimează, așa-i? Sau rimează? Întrebă Myatt. Totuși, ce vrea să Însemne? — Cred că vrea să fie un compliment, spuse Janet Pardoe, punându-și lac pe unghii. Myatt se așeză pe marginea patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nimic. Și ia spune, ce părere ai de uleiul ăla? — Îmi place la nebunie, dar nu știu de unde se poate face rost de el, i-am răspuns. —Bond nr. 9. Pot să ți-l dau pe-al meu. Chiar nu suport faptul că toată lumea din oraș se dă În vânt după gardenie. Milton zice că trebuie să port o gardenie În păr data viitoare când organizez vreo cină și că ar trebui să merg desculță. Ar trebui să vii și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
restaurant lângă cineva Îndrăgostit, este detestabil. Din fericire, rata de schimb a dolarului este atât de proastă, că nu sunt mulți americani la Paris În prezent, așa că nu erau de față nefericiți vorbitori de engleză, care să fie obligați să suporte prosteala noastră. Asta ne făcea să fim foarte relaxați și am Început să facem genul de lucruri pe care nu ai visa să le faci niciodată În propria ta țară, cum ar fi sărutatul franțuzește pe deasupra mesei, ca adolescenții. Ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la fel de bine să fi spus „Întotdeauna am vrut să mă căsătoresc cu el“. Tulburată, se uită la ceas și spuse: —Of, ar cam trebui să plecăm. Neapărat să Îmi povestești cum e Monterey, când te Întorci... Doamne, de-abia pot suporta! zise Sophia. Hai, domnule H. Domnule H.? Îl chema pe Hunter cu o poreclă stupidă? Asta era ciudat. Nu-mi plăcea defel. Nici măcar eu nu aveam o poreclă pentru Hunter. (Cine are nevoie de așa ceva, când are un nume așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
chiar de cealaltă a operei de artă. Puteam să auzim fragmente din convobirea ei telefonică. —Da, iubitule... Am văzut-o la Înmormântare, săraca de ea... da, trei minute... În grădina cu sculpturi? E prea frig acolo. Știi doar că nu suport triunghiurile alea imense albastre... aș prefera să mă Întâlnesc cu tine În fața lucrării lui Matthew Barney... După asta, Își Închise telefonul, se răsuci pe călcâie și se Îndepărtă de noi, Îndreptându-se către galeriile de artă contemporană. — Nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
el? șopti Marci. Poate că... poate că un vine, am spus, plină de speranță. Pe neașteptate, Sophia făcu un semn cu mâna. Când făcu asta, brățările de aur Îi zornăiră sexy - iar nervii mei zornăiră cuprinși de durere. De-abia suportam să o privesc, dar am privit-o. Nici nu mai respiram de atâta nerăbdare plină de teamă. După câteva secunde, un bărbat nu prea Înalt, cu părul roșu și Început de chelie, se Îndreptă spre Sophia. Marci respiră scurt. —Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prea multe diamante la o vârstă tânără provoacă o nebunie prematură“; „Dacă s-ar fi ținut de exercițiile Pilates, asta nu s-ar fi Întâmplat niciodată“; „A răpit-o Louis și ea este Închisă În cabana lui din Alaska. Nu suporta să vadă că ea se distrează atât de bine“; „Nu bea suficientă apă. Dacă ar fi băut doi litri de Evian pe zi, ar fi aici“. Varianta mea preferată era: „S-a dus să se ascundă la reședința lui Brigitte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
muzică. Pur și simplu nu se poate. Nimeni nu e dependent de muzică, de televizor sau de radio. Însă tot timpul avem nevoie de mai mult, de mai multe programe, de un ecran mai mare, de mai mult volum. Nu suportăm să trăim fără toate astea, dar nu, nimeni nu este dependent. Putem s-o oprim când vrem, sigur că da. Potrivesc un toc de fereastră într-un perete de cărămidă. Îl lipesc cu o pensulă nu mai mare decât aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice Mona. Vrăjile menite să atragă dragostea se numeau agogai în greaca veche. Blestemele menite să destrame o relație se numeau diakopoi. Helen ridică vocea la telefon: — Curge sânge pe pereții bucătăriei? A, sigur că da, n-ar trebui să suportați așa ceva! Și Stridie zice, la telefonul lui: — Aș dori să știu numărul pentru mica publicitate de la Miami Telegraph-Observer. Și radioul întrerupe totul cu un refren de cornuri franceze. Se aude o voce profundă de bărbat, cu un țăcănit de telex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
așa cum e, tati, zice, și matale să fii șeful. Helen, zice, vrea aceeași lume, dar să fie ea șefa. Fiecare generație ar vrea să fie cea din urmă. Fiecare generație urăște următorul curent muzical, pe care nu-l înțelege. Nu suportăm să scăpăm din mână frâiele culturii noastre. Să vedem cum muzica noastră se difuzează în lift. Cum imnurile revoluției noastre au fost transformate în coloana sonoră a unei reclame de la televizor. Să vedem cum hainele și tunsoarea generației noastre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mii de dolari. Poate că nu-i nici o problemă, îi zic. E un diamant. Și Helen zice că e o problemă. Pietrele prețioase sunt cele mai dure lucruri de pe pământ, dar asta nu înseamnă că nu se pot sparge. Pot suporta o tensiune și o presiune constante, dar un impact brusc, punctual le poate face praf. Jos, pe platformă, Mona vine alergând prin rumeguș până sub noi, fluturând din mâini. Sare în sus și țipă: — Uhuuuuu! Haide, Helen! Roata se smucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
deja. Hm! a pufnit secretarul literar peste zece ani, cînd o să ai vîrsta mea, să-ți lași mustață, să ai pe sub ce rîde. Ca și hîrtia albă din fața scriitorilor de talent, paturile lor ar trebui să se răzvrătească, să nu suporte orice, nici ca divertisment și nici ca aventură a cunoașterii dacă asta implică pierdere de timp. Eu, înainte de-a mă apuca de o carte voluminoasă, o răsfoiesc, ori mă informez, să-mi dau seama dacă merită. Așa să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Așa-i cum ați spus, e o parșivă; o cunosc din studenție. De proastă ce era, a ajuns pe șantier, și cum a fost printre puținii cu studii superioare aici pe vremea aceea... Să te transferi de la ea, că nu suportă decît submediocrii care o laudă. Mai ai și ghinionul cu piesa de la televizor. Zic ghinion, pentru că atmosfera uzinei noastre s-a regăsit acolo. Băiete, încă... face Muraru semn chelnerului cu două degete ridicate. Uite, vezi, la Universitate era altfel. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doctoriței este o formă de spoială, o acumulare care nu a schimbat nimic în sufletul ei, dovadă întrebarea pusă lui Mihai dacă vrea să asculte o sîrbă... "Ce caut eu aici, în uzină, la o margine de lume, vînînd fuste, suportînd ignoranța?! O partidă n-am să fac cu fata lui Săteanu, și chiar de-aș face, nu-i o soluție... Cinstit cu mine însumi, așa cum m-a învățat Doamna Ana să fiu, trebuie să recunosc că gîndurile pentru Doina au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de pe saltea lîngă ea -, că domn-domn, dar ești domn cînd ai o doamnă... Nu ți-e rușine, om bătrîn! clatină din cap spre el soția, potrivindu-și mai bine ochelarii. Cum poți accepta ideea că o femeie ca ea ar suporta o asemenea brută?! Tatăl copiilor, întors de la bucătărie cu un făraș și o mătură, se abate pe lîngă cățel, să vadă dacă nu a pățit ceva. Auzind-o pe bătrîna cu ochelari, se apleacă spre ea: Cine-i brută? Dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]