6,867 matches
-
putea Însemna acest lucru pentru relațiile dintre Statele Unite și Birmania - și da, așa au Început oamenii să numească țara care fusese redenumită Myanmar de către juntă. Mai multe În continuare. Pe ecran se lăți un slogan: „Democrația ajunge În junglă“. Era suprapus peste o imagine cu localnici cu piepturile goale, conducând un elefant, aceeași fotografie care apărea pe cutia de chibrituri primită de Harry În camera de hotel și pe nenumăratele broșuri cu locurile de vizitare. Când segmentul se Încheie, Harry fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Shunjū numărul din aprilie 1996, „Un cuvânt înainte. Post-Undeground.“) Murakami: A fost un sentiment puternic. Dacă mă concentrez și cobor în adâncul propriei existențe, observ că scrierea unui roman și ceea ce se cere de la religie au multe părți care se suprapun. Cred că acesta este și motivul pentru care am înțeles în mod corect punctele lor de vedere religioase. În astfel de operații mă întreb până în ce punct poți să-ți asumi responsabilitatea finală în mod subiectiv? Noi înșine le acceptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
examina karma pacienților, nivelul energetic și va lua în considerare moartea și migrarea sufletului [...] Am visat la puncte de natură, verdeață cu clădiri care împresoară peisajul, unde medicina adevărată și învățământul sunt prezente. Această fantezie și Orașul Lotus s-au suprapus, sunt una și aceeași imagine.“ El visa să se dedice acestui univers utopic, continuând antrenamentul sever neîntinat de societate, practicând un gen de medicină căruia să i se dedice și care să facă fericiți cât mai mulți pacienți. Motivațiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Ginei Pistol, care a decretat că fericirea provine din goliciunea trupului (poate și a capului, cine mai știe), atunci m-ați citi mai cu atenție. Deci cu Gina Pistol înainte! Fiscul și Mița Biciclista Declar cu mâna pe ziarul Click, suprapus peste mult cititul ziar Can Can, că de azi, data cutare din calendarul creștin, mi-am pierdut orice încredere în clarviziunea guvernului român de a aduce bani la buget, prin neluarea în calcul a unei valoroase avuții naționale, ale căror
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și la sărutul rece de la urmă... A evoluat poate? Însă mi-aduc aminte de mărturisiri tandre care s-au petrecut în ultimul timp. Și apoi mai sunt atâtea probe care se contrazic în timp, sau, chiar cu înțelesuri inverse, se suprapun. Ca să fiu sincer, nu pot afirma nimic. Cu cât mă gândesc mai mult cu atât se multiplică detaliile și văd mai puțin clar. E dureros că sufletul omenesc este așa de lipsit de consistență. Și cu groază văd că se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-mi aleg viața aceasta, acum trebuie s-o suport), chinurile ar continua, căci eu aș rămâne în inferioritate și Ioana ar începe să se jăluiască că n-am iubit-o niciodată. Mi-ar spune că gelozia și dragostea nu se suprapun decât în parte, și chiar din încetarea geloziei mele ar scoate un motiv în plus de a nega dragostea mea. Dar poate că aceste explicații nu sunt bune pentru durerile noastre prelungite, care sunt pricinuite, orice-aș face, așa cum au
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aplică numai lui, și atunci izbutește să mă facă iarăși nefericit, gelos, să-mi alunge tot calmul care i se păruse că mă îndepărtează de dânsa. Reîncep iscodirile mele, deznădejdea ei și împăcarea de la urmă. Astfel, trecutul și prezentul se suprapun în viața noastră, iar gândul la viitor vine foarte rar, căci suntem prea preocupați de ceea ce se întîmplă; viitorul nu apare decât ca să ne dea o crispație în plus, și dacă uneori totuși spunem: "cînd" vor trece toate acestea și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
unul lângă altul. Apoi, o lună, la pian, am descifrat partitura celebră, încercînd să înțeleg sensul fiecărei note, în timp ce Ioana, lângă mine, asculta fără oboseală, fără nici o întrerupere. N-a fost o tânguire a eroilor lui Wagner ca să nu se suprapuie perfect emoției noastre celei mai intime. Excesul pe care îl făceam însă de muzică o obosea până la urmă. Nu-mi dam seama exact cât era de periculos pentru sănătatea ei, și, mai târziu, când am devenit mai intimi, avea să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fi pe mine. Totodată îmi fac o imagine foarte neverosimilă de viața pe care o dusese în lipsa mea, cu toată truda mea de a fi cât mai exact, căci o plăsmuire a imaginației (mai ales bolnave) nu poate să se suprapună unei realități, chiar dacă aș avea explicații precise de la care aș porni. Dar Ioana nu spusese totul cum se întîmplase, sau nu mințise tot timpul, după cum remușcările sau sinceritatea o făcuseră sa spuie adevărul, sau să mintă. Și astfel, am o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
acelorași prieteni ce-i întîlnești fatal, iar în voiaj n-ai timp de gânduri vechi, la fiecare cotitură apare un spectacol nou și viu. (O carte în clipele grave n-o utilizezi, căci ți se pare moartă, oricât ar fi suprapusă pe realitate). Apoi dificultatea ca să te înțelegi cu străinii, ca să te descurci în locuri necunoscute, te preocupă. În absența Ioanei am fost pentru prima oară la Saint-Malo și, după ce am părăsit hotelul de lângă gară, mergeam pe istmul lung aproape de un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu aceeași indiferență ca eu acum. Un mort pentru care te-ai tânguit timp îndelungat, i-ai fost fidel la mormânt, l-ai îngrijit, ai dat slujbe la biserică. Și bucuria revederii, chiar dacă minunea ar fi unică, nu s-ar suprapune supărării de mai înainte. N-ar profita decât vanitatea de a se fi întîmplat așa ceva lângă tine, după cum te-ar amuza să-ți cadă un bolid în curte, numai să nu fie periculos. După câteva zile, înviatul ar reintra normal
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
madame Pitpalac a învățat-o să și le facă așa! Poate ca să-mi placă mie! Prima carte citită de Ioana de la mine a fost La femme et le pantin a lui Pierre Louys. Aveam pentru ea multă admirație, parcă se suprapunea celor mai intime vibrații, și mi-e frică să o recitesc ca să nu fiu dezamăgit. Și acum, când mi se pare că sunt victima tuturor capriciilor Ioanei și când văd că, oricât de vinovată ar fi, tot eu îi cer
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
curată. Multă vreme nici n-am recu-noscut-o căci nu mai făcea nici o aluzie la Dijon. Numai ochii ei, cu o strălucire ciudată, mi-au dat bănuieli. În fața mea apăruseră două ființe complect diferite, la fel de caracteristice amândouă, și anevoie le pot suprapune. Între ele se răsturnase o prăpastie cumplită. Ioana reflectează după obiceiul ei: - Privește cum transformă dragostea pe un om. Această femeiecare a fost deșteaptă, învățată, frumoasă, cum e distrusă definitiv, în voia ușuratecului Charles. Cine ar mai putea să o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cere neapărat să afli semnificația precisă a fiecărui simbol în parte, „cameră“, „masă“, „joben“ etc. Nu-ți cere nici să spui că un semn are neapărat valoare simbolică. De regulă, vorbim despre simbol atunci când acceptăm deja o interpretare. „Atunci - când suprapun visului interpretarea - pot să spun: «Ah, da, masa corespunde evident femeii, acest lucru aceluia» etc.“ Acceptăm deja un sens nevăzut al celor văzute. Însă nu e nevoie de așa ceva pentru a recunoaște un vis sau, în altă privință, un desen
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
oricâtă realitate au nevoie. Este vizibil acest lucru mai ales în cazul celor a căror relatare începe cu „se spune“. Nu ai cum recunoaște, acum, fapte fruste, la un nivel elementar de percepție sau de interpretare. Nici dacă ficțiunea se suprapune peste vechi reprezentări. Afli doar că „s-a spus“ ceva și vezi cum cele rostite configurează ele însele o realitate mai densă decât oricare alta. Distincția de mai sus - între ceva de primă instanță și altceva de secundă instanță - este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
așa ceva, de exemplu un om care este și nu este om. Ce ar putea să semnifice „om și non-om“? Dar „non-om“? Pentru Aristotel, așa ceva reprezintă o imposibilitate chiar și în ceea ce privește puterea de închipuire. Firește, nu avem motive să suprapunem întocmai logica gândirii și cea a ființei (în cazul în care vorbim despre o logică a ființei). Doar că vechii greci, dacă îi privim prin cele spuse de Aristotel, socoteau cele două logici în profundă analogie. Înțeleg dorința lui Aristotel
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cere neapărat să afli semnificația precisă a fiecărui simbol în parte, „cameră“, „masă“, „joben“ etc. Nu-ți cere nici să spui că un semn are neapărat valoare simbolică. De regulă, vorbim despre simbol atunci când acceptăm deja o interpretare. „Atunci - când suprapun visului interpretarea - pot să spun: «Ah, da, masa corespunde evident femeii, acest lucru aceluia» etc.“ Acceptăm deja un sens nevăzut al celor văzute. Însă nu e nevoie de așa ceva pentru a recunoaște un vis sau, în altă privință, un desen
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
oricâtă realitate au nevoie. Este vizibil acest lucru mai ales în cazul celor a căror relatare începe cu „se spune“. Nu ai cum recunoaște, acum, fapte fruste, la un nivel elementar de percepție sau de interpretare. Nici dacă ficțiunea se suprapune peste vechi reprezentări. Afli doar că „s-a spus“ ceva și vezi cum cele rostite configurează ele însele o realitate mai densă decât oricare alta. Distincția de mai sus - între ceva de primă instanță și altceva de secundă instanță - este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
afli nicăieri așa ceva, de exemplu un om care este și nu este om. Ce ar putea să semnifice „om și nonom“? Dar „nonom“? Pentru Aristotel, așa ceva reprezintă o imposibilitate chiar și în ceea ce privește puterea de închipuire. Firește, nu avem motive să suprapunem întocmai logica gândirii și cea a ființei (în cazul în care vorbim despre o logică a ființei). Doar că vechii greci, dacă îi privim prin cele spuse de Aristotel, soco teau cele două logici în profundă analogie. Înțeleg dorința lui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Pământul este "transparent", înfățișîndu-se ca mamă și sursă universală de hrană. Ritmurile cosmice redau ordinea, armonia, permanența, fecunditatea. În întregul său, Cosmosul este un organism real, viu și sacru în același timp, dezvăluind modalitățile Ființei și ale sacralității. Ontofania se suprapune hierofaniei. Vom încerca să arătăm în acest capitol cum anume se înfățișează Lumea pentru omul religios, sau mai exact cum se înfățișează sacralitatea prin înseși structurile Lumii. Nu trebuie să uităm că, pentru omul religios, "supranaturalul" este strâns legat de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
zarzavaturi, și despre mobilele din lemn de brad, bine lustruite, despre vesela de Lugdunum pe care soțul ei o cumpărase pentru ea și de multe alte lucruri. Sufla un vânticel cald, ce mângâia frunzișul copacilor. Țârâitul neobosit al greierilor se suprapunea peste murmurul încet și regulat al cascadei. Se plimbară o vreme pe lângă palisada șubrezită, pe ale cărei trunchiuri, în vreme ce vorbeau, Lidania își lăsa să alunece distrată degetele. Ascultând-o, Sebastianus o privea ca și cum ar fi văzut-o pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întoarcă din nou spatele dușmanului, care, în rânduri strânse, năvăleau acum în cetate. într-o goană nebună, alergară cu toții spre centrul zonei locuite, în vreme ce sute de persoane cuprinse de panică se revărsau în stradă. Peste strigătele lor de groază se suprapuneau, precum răgetele unei fiare ce și-a înșfăcat prada, urletele amenințătoare ale invadatorilor. Cenabum Aureliana era pierdută. 18 în scurtă vreme, străzile căzură pradă unui haos de nedescris. Vestea că hunii intraseră de acum în cetate alerga de la un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
coordoneze în vreun fel. La o cotitură, se pomeni la mică distanță de piață și constată că ieșirea de pe strada sa era deja blocată de mulțimea aflată în fugă; un vuiet confuz, în care accesele isterice ale femeilor terorizate se suprapuneau peste plânsul copiilor, peste indicațiile contradictorii ale milițienilor ori ale capilor improvizați ai gloatei se ridica de peste tot. în mijlocul haosului, câteva grupuri de oameni plini de bunăvoință încercau să mute carele, pentru a alcătui baricade, dar cu greu își puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
laptele când nici nu te așteptai. Mulgând, gândurile Mașei zburdau, ca niște iezi pe câmp, În voia lor cea bună. Secvențe din copilărie se amestecau cu altele, aducând cu ele mereu alte locuri și alte amintiri. Chipul babulei Tatiana se suprapunea cu chipul bătrânei Bertha, pe care o Întâlnise În Țara Sfântă. Timp de opt luni de zile avusese grijă de ea și de casa ei. Cele două bătrâne, atât de diferite, care trăiseră la o distanță atât de mare una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
hublou, Mașa Își făcea mereu În gând semnul crucii, rugându-se de Dumnezeu s-o aibă În pază. Broboane de sudoare mari cât niște mătănii șiroiau pe fața ei Încremenită de așteptare. Golurile de aer prin care trecea avionul se suprapuneau cu golul din viscerele sale și cu teama ce-i paralizase toate Încheieturile. Genunchii Îi tremurau, Îi tremurau și mâinile, iar buzele se albiseră de spaimă. Curiozitatea totuși o Îndemna să-și țină mereu ochii larg deschiși și să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]