3,733 matches
-
o ciudățenie. Nu numai că se deschidea la prima atingere, dar, dacă o trăgeai, simțeai că nu opune nici cea mai mică rezistență și că este imponderabilă. McAllister avu impresia că i s-a topit clanța în mână. Rămase locului surprins. Se gândea la inspectorul Clayton care, cu un minut înainte, găsise ușa încuiată. Acest gând stăruia ca un semnal. Dinapoia lui răsună tunător vocea inspectorului: - Lasă, McAllister, mă ocup eu de asta! Dincolo de ușă, în magazin, era întuneric, prea întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Da, suntem în 3 iunie. Dar ce nu e în regulă? - Nu la asta mă refer. Vreau să spun... făcu un mare efort să se adune... vreau să spun... cifrele alea de deasupra, adică... În ce an suntem? Fata păru surprinsă. Începu să bâiguie ceva, apoi se opri și se trase înapoi. În cele din urmă îl admonestă: - Nu te mai uita așa! Nu-i nimic greșit. Suntem în anul 84 al celui de-al patruzecilea secol al Casei Imperiale Isher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fabrici ascunse și apoi transportate și puse în funcțiune sfidând grosolan drepturile de proprietate. Acest magazin nu exista acum un ceas. Fața bărbatului se înăspri, iar glasul îi deveni de-a dreptul tăios când spuse: - Creel, du-te acasă! Rămase surprins când Creel nu se îndepărtă imediat. În tot cursul căsniciei, ea manifestase o deprindere agreabilă a supunerii, ceea ce făcuse ca menajul lor să fie extrem de fericit. Acum, o vedea privindu-l cu ochi măriți, în care deslușea un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
rău e. Rece ca oțelul, dar fără tăria ori soliditatea acestuia. I-a trebuit multă vreme să ajungă așa, dar și acum mă urăște pentru că mult timp te-am susținut, deși știam că greșești. - Ce mai e și asta, zise surprins Fara și adăugă cu asprime. Haide, haide, draga mea, suntem amândoi tulburați. Să mergem la culcare! Dar nu dormi prea bine. CAPITOLUL III URMARĂ zile întregi în care convingerea că e vorba de o luptă personală între el și magazinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
înscriu în competiția aceasta când au nevoie de bani. Bineînțeles, totul este foarte discret. Cayle observă că fata îl studiază cu un aer gânditor și el înțelese că așteaptă un comentariu. Îl făcu atât de direct, încât el însuși rămase surprins: - N-am să plătesc niciodată bani pentru o femeie. Acest refuz păru s-o satisfacă pentru că de acolo merseră după costumul de haine. Erau treizeci de etaje cu costume expuse, dar fiecare avea nivelul său de prețuri. Lucy îl duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cu straturi de flori și era aproape de ușă când observă firma micuță pe care n-o mai văzuse până atunci: MAGAZINUL METROPOLITAN DE ARME ÎNCHIS TEMPORAR MAGAZINELE RURALE NOI ȘI VECHI SUNT DESCHISE CA DE OBICEI Cayle se retrase neplăcut surprins. Era o posibilitate la care Lucy nu se gândise, aceea a închiderii fabuloaselor magazine de arme. Dar când se răsuci pe călcâie, îi veni un gând. Nu era nici o indicație cu privire la ora deschiderii magazinelor. Nici un fel de dată. Nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Îl privi cu ochi luminoși: - Probabil îți umblă prin minte tot felul de planuri. Ai vrea să inversăm locurile. Clătină din cap ca să-l descurajeze: - Să nu încerci nimic că trag. - Văd că ai un pistol de la Arsenale, zise Martin, surprins. - Exact! făcu Lucy. Nu se descarcă decât dacă mă ataci. Nu era întru totul adevărat. Membrii și funcționarii Arsenalelor aveau și arme speciale gata să tragă și cu restricții mai mici decât pistoalele vândute consumatorilor. Martin oftă. - Mă rog, firma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
-și dea imediat seama că numai intimii și dușmanii ei puteau să cunoască anumite detalii privind clădirea dispărută. Felul în care îi pieriră culorile din obraji arăta că și ea e conștientă de acest lucru. - Ești omul Arsenalelor? șopti ea surprinsă. Dar, ridicându-se imediat în picioare, strigă aproape scrâșnind: Ieși de-aici! Afară! - Stăpâniți-vă, Maiestate, o liniști Hedrock. Nu vă amenință nici o primejdie. Avusese intenția ca vorbele lui să fie pentru ea ca un duș rece. Insinuarea că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
părea că se ceartă cu cineva. Cum Omar nu plecase de lângă geam, o văzu pe Eleonor țâșnind în zăpadă, ca o virgulă mare în mijlocul unei pagini. Și acum era sigur că pisica îl privise cu o uitătură răscolitoare, de femeie surprinsă când făcea baie. „Sunt de-a dreptul nebun!“, îi trecuse prin cap, dar felina se oprise din salturi și îl fixa cu pupilele ei de flacără, care pur și simplu îl năuceau. Chiar atunci, în mansardă zornăi soneria deșteptătorului pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tu te aflai aici, sub tortură? „Am încredere că justiția o să-mi salveze onoarea!“ — Nu vorbi așa despre el! Nu e un om rău, mă iubește! Plângea cu sughițuri, ghemuită ca o fetiță, cu genunchii la piept. Avocatul Shahlei ascultase surprins izbucnirile lui Ghazal, dar nu comentase. — Destul! zise în cele din urmă. O să continuăm mâine. O s-o luăm de unde am rămas și aș vrea să ții minte, doamnă Jahed, că orice îți amintești poate fi important și ne poate da
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la codițele firave și sârmoase, privea cu ochi căscați de admirație niște pantofi roșii. Își lipise fruntea de sticlă apăsând ochelarii la rădăcina nasului cu un deget murdar de cerneală. Melania Lupu zâmbi. ― Îți plac, draga mea? Fetița o privi surprinsă. Înclină capul răspunzând serioasă: ― Foarte mult, doamnă. Bătrâna o mângâie pe obraz și-i strecură în buzunar trei bancnote de 25 de lei. ― Cumpără-i! Își continuă drumul urcând strada îngustă." Copiii cu ochelari au un aer dramatic. Te înduioșează
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zgomotul târnăcopului. Florence Miga își prinse tâmplele în mâini apăsîndu-și pleoapele. În curând degetele i se umeziră. * Umbrele li se proiectau pe zid. Dascălu își alungă șuvițele din ochi și începu să rîdă: ― Parcă am fi patru... Inginerul îl privi surprins. ― Nu înțeleg... A, da! Dacă eram patru era mai bine. Aici ne trebuia dinamită, nu lopeți. ― Eu nu mă simt deloc obosit. Atât că mă plictisesc. ― Nu prea am conversație, rânji Ionescu. Cârnul dădu din cap. ― Mă enervează să fac
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
oră sau trei, ăștia or să plece și totul va fi ca înainte. ― O spui... N-aș vrea să mă înțelegi greșit, e o impresie, o spui ca și cum ți-ar părea rău. ― Probabil că nu te înșeli. Ioniță Dragu tresări surprins. O privi câteva clipe și începu să zâmbească. ― Ți-a plăcut totdeauna să pari cinică, Florence, dar eu te cunosc, te cunosc bine. Șopti: Ții minte, atunci când mi-ai permis să te însoțesc până acasă... 1934... 5 mai. Ieșisem împreună
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fondantă. " Le vei comunica ideile tale printr-un bilețel pe care-l va găsi domnul Dascălu în antreu la înapoiere. Problema e cum o să ajungă biletul acolo căci tu nu ai voie să te ri-di-ci de pe scaun. Vor fi foarte surprinși că nu li s-a telefonat și de astă dată. Ei bine, vei sălta ușor din cot receptorul ca și cum ar fi fost prost pus în furcă. O mică neatenție... Deci doamna necunoscută a încercat să-i avertizeze telefonic, dar a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
control. ― Nu mi-ați spus cine sânt invitații părinților dumneavoastră. ― Doi prieteni vechi. Îi știu de când eram copil, într-un fel fac parte din familie. Profesorul Ioniță Dragu și doamna Melania Lupu. Cristescu tresări puternic. Întrebă încă o dată: ― Cine?! Alexandru, surprins, se bîlbîi: ― Profesorul Ioniță Dragu și doamna Melania Lupu. Niște oameni extrem de cumsecade. Cel puțin tanti Melania... Surâse palid. M-am obișnuit să-i spun așa de când eram puști. O femeie încîntătoare. ― Cum vi s-a părut că privește incidentul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
neapărată nevoie... ― Sîntem în primejdie. Am impresia că din clipă în clipă o să-mi cadă o cărămidă în cap. O văd cum se apropie. N-am simțit niciodată ceva asemănător și sânt convins că nu mă înșel. Cârnul îl măsură surprins. Rămase câteva momente nemișcat, atent parcă să înregistreze ceva. Își strâmbă buzele dezamăgit. ― Eu nu simt nimic. Sânt un tip normal. ― Știu... Scarlat zâmbi doar cu jumătate de obraz. Se adresă inginerului: Să fi turnat ăla? ― Nu-i exclus. Doamna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Lupu, Dumnezeule mare, nu i-a semănat deloc, așa cum nu seamănă Șerbănică cu inginerul. Desigur, nu te așteptai la o reacție atât de violentă dar, ținând seama de firea lui Florence, nu știu dacă trebuie să fii chiar atât de surprinsă." Din geanta mare, Mirciulică scosese capul și coada. Scarlat și inginerul șușoteau. ― S-a brodit bine chestia cu getaxul, observă Ionescu. Urci tu și babalâcii. O să conducă cretinul. Eu opresc o mașină și aduc cucoanele. ― Să nu-ți facă vreo
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bună dimineața mârâit mahmur, într-un birou suna telefonul, pe pervazul de tablă picăturile de ploaie cădeau mărunt. * Ușa de la intrare se închise și Scarlat pătrunse în hol sprijinindu-se de pereți. Ținea în mână un pachețel. Inginerul îl măsură surprins. ― Ce-i aia? ― Morfină! Ți-am spus, am tot felul de relații. Sper să ne ajungă până "dincolo". * Tablourile se aflau într-o valiză mică. Inginerul, cu trenciul pe umeri, se uită încă o dată în jur. Îl trase pe mâneci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Parcă s-ar fi plimbat cineva cu bicicleta pe obrazul ei. Da, domnul inginer a gândit bine. Mai îngrijorată sânt de ceea ce se va întîmpla în cealaltă mașină. Ioniță parcă e în transă..." ― Dar nu știu să șofez, bâlbâi Dragu surprins. În viața mea... Inginerul îl mustră dulce: ― Se poate, domnule profesor? Zeci de generații au trecut prin mâinile dumneavoastră și, sânt convins, nu o dată le-ați atras atenția elevilor că nu e frumos să mintă. Oferiți un exemplu dezastruos tânărului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să închid eu apa la bucătărie. ― Ia dați-vă la o parte! Matei își propti mâna în buclele stemei heraldice, sprijinindu-și umărul de muchia scrinului. Simți că degetele îi alunecă. Lambriul se deplasase descoperind o tainiță. Oamenii se priviră surprinși. ― Extraordinar! suflă Panaitescu. Stau de 20 de ani în casa asta și habar n-am avut. Valerica Scurtu se ridicase pe vârful picioarelor încercînd să vadă peste umerii celorlalți. Matei băgă mâna înăuntru și scoase două suluri de pânză. Îl
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
disprețuitor Popa. Sclerozați și cretini! Sculptorul înfășură tablourile și le introduse în tainiță. Vorbi cu spatele întors: ― Te înșeli, papa! Ai să te convingi în curând... Și-acum, cred că putem merge la culcare. Nu-i răspunse nimeni. Se răsuci surprins. Oamenii îl priveau apăsat, cu fețe de piatră. De piatră păreau și trupurile nemișcate. Înțepeniseră, înșurubați în scaune, pregătiți pentru o lungă așteptare. ― E absurd! exclamă Matei. Cât poate să dureze veghea asta? Popa se mișcă în fotoliu: ― Dumneata ești
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
voiaj. Se adresă bătrânului zîmbind: ― Mi-ați promis niște cărți pentru concediu. Grigore Popa tresări: ― A, da... Păru gata să se ridice, apoi se răzgândi. Mă simt cam ostenit. Alege-ți singur... Raftul de jos, sub radio... Vâlcu îl scrută surprins. Ridică din umeri și dispăru în camera bătrânului. Melania Lupu observă în șoaptă: ― Ce greșeală! ― Te-ai ramolit complet, Popa! aruncă, în surdină, sculptorul. În viața ta n-ai lăsat o muscă să-ți intre în odaie, până și oalele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
calmul. Doamne, Dumnezeule! Trebuie. Altminteri..." ― Credeam că poate întîmplător... Femeia scutură capul. Lovi cu piciorul în parchet: ― Nu mă interesează! Nici el, nici ceilalți. Nimeni! Auziți? Din partea mea poate să... Își mușcă buzele și izbucni în plâns. Cristescu o privi surprins și se ridică. * Doru Matei îl aștepta cu ușa deschisă. Zâmbea superior ca omul care a trecut prin situații asemănătoare, iar acum asistă la confirmarea unor pronosticuri. Făcu un semn spre odaia Valericăi Scurtu: ― I-a ars finala! De când tot
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scris cu roșu, ceea ce însemna, desigur, că Popa reușise să plătească polițe imprescriptibile. Paginile următoare fuseseră destinate vecinilor și parcă vedeai ochiul negru al bătrânului lipit de gaura cheii, urmărindu-le toate mișcările. Melania Lupu ar fi fost probabil foarte surprinsă să afle că există cineva care să-și amintească de pildă că la 9 august cumpărase un colier de perle ― 65 de lei ― o cutie mare de jeleuri și un kilogram de parizer pentru motan." De unde atâția bani?" era întrebarea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
strălucea stins, plin de praf, un Cupidon mare, din porțelan, călare pe un melc cu cochilia de aur. Marin Vâlcu apăru în halat. Avea barba nerasă și o expresie arogantă a gurii. Ochii însă priveau blând, fără ostilitate, poate puțin surprinși. ― În ce chestiune... Cristescu îi arătă legitimația. Celălalt se uită superficial și îi împinse un scaun. Se așeză și el trecîndu-și mâna peste obraz. ― Vă rog să mă scuzați. Nici nu m-am bărbierit. În concediu, nu fac altceva decât
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]