7,731 matches
-
precum și valorile cardinale ale civilizației creștine și europene (1. iubirea, 2. dreptatea, 3. munca, 4. toleranța, 5. bunătatea, 6. generozitatea, 7. adevărul, 8. imparțialitatea, 9. solidaritatea, 10. corectitudinea). Prin metafora capul regelui, Foucault înțelegea o nouă filosofie politică, dincolo de problema suveranității, a legii și a interdicției 128. Să tăiem capul regelui, spunea Foucault în anul 1976, printr-o gândire a unei altfel de filosofii politice, o filosofie dincolo de temele predilecte ale culturii europene: reprezentarea, libertatea și puterea. Reprezentarea și puterea se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ce altceva? Toată această luptă printr-o stare de opoziție social-politică, toată această competiție pentru o putere mai mare și pentru privilegii, toată această intrigă și dialectică politică (guvernare-opoziție) este de tăiat. Este capul regelui, adică lupta singulară ce creează suveranități mari și mici, creează raporturi inegale și, implicit, situații conflictuale. Capul regelui este un nou principiu de guvernare, dincolo de nefastul principiu al reprezentării. Cine ne reprezintă? Cum suntem reprezentați? Puterea a însoțit permanent iluzia puterii, printr-un joc dialectic al
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
condițiile ei moderne (epistemice și social-politice), se manifestă în forme religioase de comportament politic și civic. Capul regelui, în mâna noastră, mai presupune altfel de cunoașteri, dincolo de un drept (penal) bazat pe dialectica permis-interzis, dincolo de utilizarea legii ca instrument de suveranitate sau de confiscare a puterii. Prin altfel de cunoașteri se vor institui altfel de raporturi de guvernare, care vizează existența individului și echilibrarea relațiilor inegale dintre capital, oameni, muncă, relații sociale. Orice lege echilibrată nu poate fi un instrument de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sau de confiscare a puterii. Prin altfel de cunoașteri se vor institui altfel de raporturi de guvernare, care vizează existența individului și echilibrarea relațiilor inegale dintre capital, oameni, muncă, relații sociale. Orice lege echilibrată nu poate fi un instrument de suveranitate politică, ci un instrument de armonizare socială, care se poate atinge printr-o renunțare la retorica interdicției. Societatea modernă și relațiile din cadrul ei au fost gândite în termeni de interdicție, și nu în termeni de posibilitate și de alegere multiplă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
tip istoric, ale cărei fundamente sunt fapte, evenimente, întâmplări; o lume de acțiune versus una de limbaj. Într-un regim disciplinar modern, individualizarea omului nu este ascendentă, precum în Evul Mediu, ci descendentă. Prin individualizare ascendentă putem înțelege exercitarea unei suveranități. În Evul Mediu, autoritatea și prestigiul formau o individualizare "prin ritualuri, discursuri ori reprezentări plastice"143. Individualizarea descendentă implică o putere "mai anonimă și mai funcțională", iar cei asupra cărora se exercită această putere "tind să fie tot mai puternic
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de valorizare, ceea ce deschide posibilitatea unor noi discursuri. De altfel, aceasta a fost marea intenție a scrierilor lui Foucault: noi posibilități de discurs. Istoric, analist, teoretician al cunoașterii, Foucault a creat un discurs istoriografic și filosofic suveran și aflat în suveranitatea intențiilor și a semnificațiilor ce decurg din el. Discursul său, disparat și discontinuu, a rămas un abis pentru lumea intelectuală în ciuda efervescenței pe care a stârnit-o în universități. Scrierile abstracționist-universitare foucauldiene și gândirea lui Foucault sunt două mâncăruri diferite
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
noi idei și programe politice pentru a depăși senilitatea și conservatorismul unor "prezenturi politice" reverbative. Aceste prezenturi politice par noi doar în ochii ignoranților în materie de forme de manifestare istorică și politică. Foucault a atribuit istoriei un principiu de suveranitate în sfera cunoașterilor: "Istoria s-a rupt, într-o echivocitate care, desigur, nu poate fi controlată, între, pe de o parte, o știință empirică a evenimentelor și, pe de altă parte, acest mod radical de a fi care prescrie soarta
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
care, la 28 iunie 1940 îndeamnă pe militanții din POB să "intre în cadrul unei mișcări de resurecție națională...", să se adune "... într-un partid unic al poporului belgian unit prin fidelitatea față de regele său și prin voința de a realiza suveranitatea Muncii". Ca și alți intelectuali proveniți din socialism îl putem cita aici și pe francezul F. Delaisi H. de Man vede în căderea democrațiilor occidentale nașterea unei Europe unificate prin arme în care frontierele economice vor fi nivelate și a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
viitorul Europei, cît și de uniunea sa politică. Integrarea europeană trebuie să se limiteze la "o abordare funcțională prin intermediul cooperării interguvernamentale". Nu intră în discuție însă realizarea Uniunii Europene cu ajutorul unei organizații federative care ar duce la un abandon al suveranității britanice. Am amintit deja ponderea pe care au avut-o muncitorii britanici în cadrul socialismului european încă de la începutul celui de-al Doilea Război mondial. Această tendință a apărut chiar cu mult înainte și s-a dezvoltat în permanență după 1933
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
pentru a-și avansa analizele europene în cadrul mișcării socialiste, cît și pentru a-și cîștiga din influența pierdută în politica internă. Ea se pronunță, de asemenea, și pentru o Europă supranațională care implică pentru fiecare țară abandonarea unei părți din suveranitatea națională. Total opusă concepțiilor generalului de Gaulle, această poziție se lovește de numeroase obiecții în cadrul Internaționalei și în special de cele venite din partea Laburiștilor, al căror sprijin SFIO îl caută totuși pentru a-și duce la bun sfîrșit proiectul. În
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
nu s-ar atinge majoritatea. c) adunarea poate reveni asupra propriei hotărâri, cu condiția întrunirii majorității, care poate fi compusă din alți asociați decât cei care au luat parte înainte la formarea sa. I.1.3. Limitele puterii adunării generale Suveranitatea adunării generale este limitată de lege și actul constitutiv, pe care, însă cu respectarea anumitor condiții, îl poate modifica. Discuții pot apărea referitor la posibilitatea adunării generale de a modifica clauzele actului constitutiv care consacră drepturile individuale ale acționarilor, mai
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
simultaneitatea lor este pur hazard. Originală ni se pare corecția adusă confuziei bine întreținute conform căreia discursul revoluționarului din "Împărat și Proletar" ar fi chiar vocea, convingerea etică a poetului. Neliberal prin înrâurirea "Upanișadelor" și a eticii kantiene, ce legiferau suveranitatea ierarhiilor și a elitelor caracterelor apte să canalizeze patimile, instinctele, defulările iraționale ale mulțimii, Eminescu este prezent în cugetarea Cezarului, nerecunoscând decât legea morală lăuntrică ce exclude furia egalitaristă, pragmatismul și contingentul. Deturnarea retorică a planului semantic, premeditată de Eminescu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sectorul nordic al graniței ciadianosudaneze din estul depresiunii Mourdi. f. Transferul de drepturi a reprezentat un procedeu uzitat în special după 1950 și se referă la drepturi patrimoniale parțiale, cedate de un stat altuistatsau mai multorstate, fără a atinge atributele suveranității naționale, materializate prin încheierea unor acorduri de închiriere sau concesiune. În prezent această modalitate este utilizată de S.U.A. în relațiile cu unele state arabe, pentru obținerea dreptului de staționare a unor facilități militare americane pe teritoriul acestora. Astfel, monarhiile din
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
în ecuația echilibrului regional 2.2.8.1. Tipologia și repartiția teritoriilor cu statut politic special Pe lângă teritoriile statelor independente și cele ale entităților dependente bine precizate, există unele arii teritoriale cu statut neclar din punct de vedere politico-juridic (cu suveranitate limitată, entități nerecunoscute etc.), fenomen datorat fie unor remanențe istorice, fie unor acorduri internaționale încheiate în perioada de după decolonizare. Funcție de particularitățile statutului acestor entități teritoriale, în spațiul arabofon există sau au existat în perioada contemporană mai multe tipuri de asemenea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
după primul război mondial odată cu apariția Ligii Națiunilor și ulterior a O.N.U., organisme sub egida cărora a fost gestionată începerea procesului de decolonizare, etapă în care au fost adoptate formule politico teritoriale de tranziție către statutul de deplină suveranitate: teritorii sub mandat, teritorii aflate sub administrarea directă a organismelor internaționale, orașe libere. a. Teritoriile sub mandat de administrare au apărut după 1918, când Liga Națiunilor a încredințat spre administrare unora dintre puterile victorioase ale Antantei, o serie din teritoriile
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
al acestui teritoriu este unul complicat și încă neclar stabilit. Astfel, Israelul consideră fermele Shebaa ca făcând parte integrantă din platoul Golan ocupat de la Siria și prin urmare ar fi legitimă anexarea lor împreună cu înălțimile Golan. Siria în schimb, susține suveranitatea Libanului asupra fermelor Shebaa și cere retragerea israeliană de acolo independent de ocupația exercitată asupra platoului Golan. Dar guvernul de la Damasc susține această teză exclusiv verbal, refuzând să notifice în scris către O.N.U. poziția sa, pentru ca, în eventualitatea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
etajate a spațiului este concurat de unul figurat, exprimat cu limpezime în text. Închipuită de traseul discipolilor lui Rim, rețeaua de vase comunicante trimite spre natura subalternă (subterană) a personajelor, dominate de figura "profesorului", din care vor face un prototip (suveranitate și tronare în universul "viermușilor"). Ideea prototipului (fiindcă gemenii repetă asaltul lui Rim asupra Siei, aici anticipîndu-se prin "argumente" metonimice de ordinul așezării în spațiu atentatul comun, promiscuu prin solidaritatea agresorilor și concomitența actelor) este exprimată, clar, și în planul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Ipingescu, Rică își revine în fire; se simte în largul său văzându-se admirat de bărbați: Domnule, Dumnezeul nostru este poporul: box populi, box dei! Noi n-avem altă credință, altă speranță decât poporul! Noi n-avem altă politică decât suveranitatea poporului. Interesantă pentru îndrăzneala tehnică a lui Caragiale este introducerea momentelor prealabile punctului culminant în mijlocul unei scene (Actul II, scena II), aceea între Veta și Rică, când cei de afară, zărind prin fereastră figura lui Venturiano, pornesc în urmărirea lui
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
mijloacele de care dispun, pentru a contribui la aplanarea conflictului interetnic de peste Prut. Nu putem rămâne impasibili atunci când o parte a românimii se află într-o situație atât de gravă, situație ce pune în pericol reformele începute și subminează însăși suveranitatea statului. Cei interesați să samene vrajbă în Republica Moldova trebuie să știe că noi nu putem sta indiferenți la ce se întâmplă acolo cu frații noștri, al căror îndelung martiraj ne este de altfel cunoscut. Așteptăm de la forurile noastre de conducere
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
anunțată oarecum într-un studiu mai vechi, Les avatars du roumanisme (1983). A sesiza la jumătatea secolului XIX european deruta și triumful, iată ce și-a propus autoarea. Deruta e aceea a intelectualilor ieșiți din șocul Restaurației, încă încrezători în suveranitatea poporului și alte frumoase formule, într-o țară ce se știa depozitară a unui legat democratic în contrast cu despotismul oriental. Se uitase că La Fayette a vorbit peste Ocean și de un "despotisme oriental à la française". Revoluția trebuia deci înfăptuită
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
desfășurând captivante analize de text. Revin insistent numele istoricilor pașoptiști Kogălniceanu și Bălcescu, prezentați ca "produse ale școlii franceze". Cândva, Catherine Durandin s-a ocupat, sub același unghi de Xenopol și Iorga. Tentativa de a integra, acum, discursul fondator de suveranități naționale în acel universalism juridic aflat în plină expansiune e un merit incontestabil al cărții. Ideea de criză morală, de impas și decepție domină aceste pagini de subtilă analiză a problemelor ce agitau intelighenția la jumătatea secolului trecut. "Lumea a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
prezidează cu capul acoperit, semn al prerogativelor și al superiorității sale. Fie că obiceiul s-a menținut sau nu, din rațiuni practice, simbolismul pălăriei nu a fost afectat. Rolul pălăriei pare să corespundă celui al coroanei, semn de putere, de suveranitate." (Jean Chevalier și Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, Editura Artemis, București, vol. 3, 1995, p. 39). 125 "S-a pretins că portul pălăriei putea însemna sfârșitul rolului părului drept instrument receptor al influenței divine și că prin această eră primejduit
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
din marile reușite ale literaturii hispano-americane, întruchiparea prieteniei, a bunătății, a balsamului însuși. Îl salvează pe Martin atunci, după sinuciderea Alejandrei, când acesta se lasă pradă disperării și delirului, iar puterea acestei femei simple din popor exercita un fel de suveranitate iradianta, cuvintele ei au puterea de a-i reînvia credință în viață: Sunt atâtea lucruri frumoase în viață... Fără să privești mai departe, uită-te la mine, vezi tot ce am. "Martín privi femeia, singurătatea și sărăcia ei, în acea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mai precis spus rata de creștere a numărului de țări cu care au încheiat relații diplomatice într-un anumit interval de timp (ultimele decenii), diferă între țările arabe, funcție de o serie de factori istorici și economici, între care momentul câștigării suveranității și interesul comercial suscitat pe plan internațional datorat potențialului rezervelor petroliere de care dispun unele dintre ele (cazul petromonarhiilor din Golful Persic). Astfel, statele arabe care și-au obținut independența mai timpuriu (din perioada interbelică) au cunoscut o dinamică mai
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
arabe care și-au obținut independența mai timpuriu (din perioada interbelică) au cunoscut o dinamică mai lentă a procesului de integrare pe arena politică internațională, datorită desfășurării acestuia pe o perioadă mai îndelungată de timp. Spre exemplu, imediat după obținerea suveranității și începerea exploatării petrolului, Arabia Saudită întreținea relații diplomatice cu 7 state în anul 1935, pentru ca în 1950 numărul acestora să crească la 16 (18,6% din numărul statelor existente pe Glob la acea dată), în anul 1970 la 69 state
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]