2,282 matches
-
mod autosuficient creează singularități care-și poartă propriul referent procesual ca pe o marcă a emancipării. În terminologia lui Deleuze și Guattari, pretențiile inteligenței artificiale presupun „dorința” mașinilor de a se insera în uman, „inconștientul” lor fiind cuplat binar, însă „tânjind” după deteritorializare mașinistă. În congruență cu această a treia perioadă istorică, „era computerizării planetare” (Guattari, 1989Ă, se află cea de-a treia revoluție, cea a transplantului și a endo-colonializării, a fundamentalismului tehnoștiințific (Virilio, 1993Ă. Această din urmă revoluție (a nanotehnologiei
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
este, în multe privințe, un excentric. Așa îl văd eu: un erudit într-o lume pentru care erudiția nu contează; un dandy provincial, prizonier pe un campus asediat de lumea americană ostilă, filistină, arhaică, antimodernă, premodernă, postmodernă (dar niciodată modernă!), tânjind bovaric după viața socială și culturală a Parisului; un savant respectat într-un cerc restrâns, dar visând la arena publică, așa cum (idealizat) o văzuse el în Europa; un critic cultural pesimist și adus la disperare de declinul și demonetizarea sferelor
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
începutului parafrazei barbiene - "Modùl unei seri eventuale, acel parantetic zenit, vagant, la ierni, destipăritul soare, formase valea edificiului Usher"21 - circumscrie spațiul imaginar al invenției artistice, ce nu este decât configurarea ("formase") asumată de acea energie creatoare - "destipăritul soare" - Unul tânjind după condiția Multiplului din Eureka, sau, mai bine, principiul vital bergsonian, asemuit de filozoful francez cu "un centru de unde lumile țâșnesc precum jerbele unui imens foc de artificii" [s.n.]22, pentru care faimoasa metaforă 23 platoniciana din Republică (Cartea a
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de artă nu se măsoară prin puterea cu care sentimentul sugerat ne domină, cât prin bogăția sentimentului însuși: în acești termeni, pe lângă de gradul de intensitate, noi distingem instinctiv, grade de adâncime ori de înălțare [s.n.]86. Ion Barbu, care tânjește, socratic, după Adevăr, după înțelegerea reconciliatoare a marilor opoziții - coincidentia opositorum, după un mod "intelectual al Lirei"87, în care datul real este sublimat, pare să aibă unele îndoieli asupra caii alese de Edgar Poe, desi îi recunoaște puterea de
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
a anticomunismului ca retorică oficială de stat / 389 4.2. Memoria colectivă în contextul justiției tranziționale / 389 4.3. Raportul Tismăneanu: comisionarea politică a adevărului istoric / 390 4.4. Rezistența nostalgică: memoria roșie a comunismului / 396 4.5. Nostalgie vicariantă: tânjind după trecutul pre-biografic / 405 4.6. Tipologia reglării de conturi între prezent și trecut / 416 Concluzii generale / 427 Bibliografie / 441 Abstract / 463 Résumé / 465 Lista tabelelor Tabel 1. Analiza lexicală a Bucoavnei de la Bălgrad (1699) / 51 Tabel 2. Tipologia naționalismelor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în care sunt aglutinate habitusuri politice, practici sociale și atitudini ataviste înrădăcinate în comunism rămâne încă unul ancorat în spațiul postcomunismului. Puternica nostalgie populară după comunism, o perioadă după care sondajele de opinie publică arată că jumătate din populației încă tânjește retrospectiv, certifică ideea că, în fond, postcomunismul românesc se prelungește în contemporaneitate. 3.6.2. Sistemul educațional Proiectul modernizator, a cărui finalitate a fost proiectată în crearea unui sistem de învățământ public de masă care să înregimenteze întreaga populație de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
înțelege ca pe o prostituție sau ca pe un adulter. De aceea atracția pe care femeia o exercită asupra partenerilor de viață devine un adevărat iad.369 Apetitul sexual este reprezentat sugestiv ca un adevărat foc. Cu toate acestea, târgoveața tânjește după afecțiune, după inocență, după o eliberare reală de păcat. The Wife of Bath ilustrează felul în care Chaucer reușește să convertească un personaj negativ spre o latură pozitivă, să-i ofere frumusețe morală, în ciuda tuturor viciilor depistate sau ascunse
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Divina Comedie sau Rimele lui Petrarca, de exemplu. Toate personajele, cu excepția unor exempla pioase, inserate, se poate bănui pentru a respecta tendința moralizatoare a epocii, acceptă lumea așa cum este. Conștientizează faptul că sunt neputincioase în fața neprevăzutului destin, și de aceea tânjesc imediat și chiar doresc să-și împlinească pasiunile și dorințele. Apărarea împotriva sorții și aliatul contra instinctelor este inteligența proprie. Mulți cititori au 528 Victor șlovski, op. cit., p. 66. (trad. n.) 529 Ibidem. 144 văzut în această operă o glorificare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-l prefera pe Diomede, să pară atât de surprinzătoare, ci să devină chiar firească, pe linia evoluției personajului conturată de la început. Din multe puncte de vedere Diomede este mai potrivit pentru ea, deoarece îi oferă garanția protecției, după care Cresida tânjea. Naratorul chaucerian ne lasă posibilitatea, în calitate de cititori, să o percepem și ca pe o victimă, dar și ca pe o trădătoare, o iubită superficială, care a avut ceva de învățat din stabilitatea și loialitatea lui Troil. „Chaucer lasă destinul Cresidei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
înaintea ceremoniei nupțiale. Asemenea bătrânei din povestea rostită, a trebuit să câștige dragostea bărbatului.” 1037. În teoria ei din Prolog, târgoveața părea că susține, cu orice preț, o dominare totală a femeilor în spațiul intim al mariajului, în realitate ea tânjea după gingășia unei povești de dragoste care să-i evidențieze atributele deosebite, ascunse.1038 Căutarea dragostei i-a dominat viața și îi domină și povestea rostită pentru amuzamentul tuturor pelerinilor. Cu toate aspectele moralizatoare de care autorii medievali nu puteau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
populară, viața omului este pusă în paralel cu viața cosmosului, trăind aceeași soartă: "Trage boii și ghicește / Codrul de ce-ngălbenește, / Omul de ce-mbătrânește? Codrul de zăpadă grea, / Omul de inimă rea; Codrul de zăpadă multă, / Omul de inimă ruptă."203 Tânjind la veșnicia naturii, omul percepe antitetic pulsațiile lăuntrice ale universului: "Fost-am tinerel ca mlada / Dar amu-s bătrân ca tata; Fost-am tânăr ca un brad / Dar amu îs om uitat. Pe drum merg, pe drum mă duc, / Bătrânețele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
descoperirea unor idei și sentimente comune și, implicit, la o relație consensuală, la acorduri afective și intelectuale; multe anemozități și dușmănii dintre oameni ar dispărea astfel. * „Singura ofensă pe care n-o poți pedepsi e discursul funebru.” (N. Iorga) Unii tînjesc În așa măsură după laudele și compasiunile de tradiție ale acestui „discurs”, Încît aproape că Își doresc o moarte mai grabnică... * „Nimic nu-i mai greu de iertat decît meritele altuia.” (Denis Diderot) Credem că este vorba nu numai de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de a dărui și de a colabora cu bucurie la bunăstarea celuilalt, ci este determinată de teama de a pierde, de teama de a nu fi respins, de teama de critici, de teama de a nu-și ocupa locul (dorit, tânjit n.n. G.A.) în lume" (2006, p. 200). Acest gen de amabilitate cum știm este (cel mai) adesea "o mască searbădă", acea politețe înțeleasă ca manifestată drept "indiferență organizată" (precum se exprima P. Valéry).34 Există teama de pedeapsă. Mai
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
surprizele" (ibidem). Când suntem dominați/stăpâniți de plictiseală, "ne simțim părăsiți, abandonați într-un deșert. Totul este răsuflat și anost", notează R. Holmes și J. Holmes (2001, p. 74). Ca și tristețea sau depresia, plictiseala presupune un gol interior care tânjește să fie umplut. Uneori, ne avertizează F. Wilks (2003), plictiseala precede depresia. Ea indică "o detașare de viață și o lipsă de implicare" (p. 117). Atunci când suntem plictisiți, ne simțim ca și cum toată puterea de a mai dori ceva s-ar
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
litru de apă fierbinte, care se bea Într-o zi. În caz de atrepsie (tulburare gravă de nutriție la copii), numită În popor "boala câinească" și explicată printr-o stare generală proastă, când copilul mic este slab, nu crește, mereu tânjește și bolește, se face bolnavului scăldătoare (baie) cu apă de izvor, În care s-a fiert pălămidă seacă (planta Întreagă, cu tot cu rădăcină). Tratamentul se aplică 2-3 săptămâni, timp În care bolnavul este vindecat. Ceai de cimbrișor sau cimbru de cultură
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
să fie târziu, Mițule; ne culcăm? Dar cea care domnește și stăpânește tărâmul realității este Efimița; ea se scoală și se uită la ceas. Douăspce trecute este ora de cumpănă între emisfera veghii și cea a somnului. Leonida pare a tânji după siguranța timpului real, amețit de viteza celui iluzoriu - Vezi dumneata cum trece vreme cu vorba -, în timp ce Efimița dorește să mai întârzie sub fascinația iluziei - Ei! Cum le spui dumneata, să tot stai s-asculți; ca dumneata, bobocule, mai rar
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
și una din explicațiile trecerii de care se bucură teatrul lui Vișniec pe scenele noastre. El scrie un teatru al regizorului, și nu al scriitorului. Inamic al literaturii, el este condamnat la literatură. Dar saltul de la un teatru literar care tânjește după imagine la un teatru de imagine care aspiră la text este radical. MIRCEA GHIȚULESCU SCRIERI: La noapte va ninge, București, 1980; Orașul cu un singur locuitor, București, 1982; Înțeleptul la ora de ceai, București, 1984; Cafeneaua Pas-Parol, București, 1992
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
profesori, transformați în mici profeți privilegiați și stipendiați de stat, încearcă să joace acest rol în amfiteatre. Nu veți reuși astfel decît un singur lucru: să împiedicați generația tînără să-și dea seama de faptul decisiv că profetul după care tînjesc atîția dintre membrii ei nu există. În plus, o veți împiedica să sesizeze întreaga semnificație a acestei absențe. Sînt sigur că nu-i facem nici un serviciu unui ins care "vibrează" la religie dacă îi ascundem, lui și altora, că destinul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și social. Măcar din acest punct de vedere și referința la un Imperiu a cărui provincie privilegiată ne revendicăm a fi e mai simpatică și mai profitabilă decât aluziile la presupuse virilități "gothice", căci am putea spune că încă mai tânjim după drumurile, termele, administrația și rafinamentul vremurilor romane. Să-i adresăm deci o rugă ("votum") lui Zeus de la care am ajuns a spera că va face minuni în locul nostru. Și să nu uităm ce i-am cerut ("memento votum") atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Nu gândesc niciodată. Nu sufăr niciodată. Nu scriu niciodată. Vreau să mă sinucid, să scap de răspundere, să mă târăsc Înapoi, abject, spre pântece. Nu știu cine sunt, unde mă duc - și tot eu trebuie să găsesc răspunsurile la aceste Întrebări oribile. Tânjesc după dezertarea nobilă din libertate, sunt slabă, obosită, revoltată Împotriva solidei, constructivei credințe umanitariste care presupune un intelect și o voință sănătoase și active. N-am unde să plec - n-am o casă, unde să mă smiorcăi și să țip
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
exilat dintr-un spațiu definibil Într-o realitate mai degrabă teoretică: pagina de hârtie. „Vibrație materială”, cum o numește Philippe Starck 17, intimul e transferul imaginar al spațiului protector, al casei, Într-o Ithacă interioară, spre care scriitorul se Îndreaptă tânjind și ezitând În același timp. Totodată, ar fi o greșeală echivalarea intimității cu o simplă formulă spațială - după cum reducerea la aspectul mental ar priva-o de complexitatea ei atât de contradictorie. Pentru scriitor, intimitatea (una de natură teoretică, desigur) e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care era un alergător de distanță experimentat m-a convins să alerg șase mile cu el și mi-a arătat cât de departe eram de adevărata condiție fizică. Pulsul meu mi-a crescut foarte repede. Am început să respir greu, tânjind după aer. Îmi simțeam plămânii și gâtul ca și cum ar fi ars. Picioarele mi s-au înmuiat. Întregul meu corp a suferit efectele acestui tip de efort. Astăzi, ca și în trecut, miile de oameni care s-au orientat spre practicarea
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
aduse de înșelăciune sînt zugrăvite în cuvintele personajului lui Robert Browning (1981:839) Dl. Sludge, "medium" ... există o adevărată dragoste pentru minciună, Pe care mincinoșii o află așteptîndu-le minciunile, Ca mîna care-și dorește o mănușă, sau cerul gurii care tînjește după gustul zahărului. Locke scria în 1690, iar Browning în jurul anului 1860; paleta colorată de talente retorice individuale, oferită în vremurile ce au urmat de către agențiile specializate în reclame și departamentele guvernamentale de dezinformare, confirmă adevărul prezent în spusele lor
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care nu au șansa deprovincializării: "un geniu suferind din cauza târgului de provincie - aceasta este definiția kierkegaardiană a melancolicului"37. Jurnalul lui Kierkegaard, invocat în acest punct de Lepenies, trădează drama unei minți captive într-un turn mult prea îngust, ce tânjește după vechiul centru aristocratic: Nu mai am nimic de adăguat; voi da, pur și simplu, cuvântul altcuiva, poetului meu care, atunci când își va face apariția, îmi va fixa locul printre cei care vor fi suferit pentru o idee; el va
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
teatrul este literatură?). Că lăcașul Thaliei ar fi o școală de moravuri i se pare un „moft”. Teatrul este mai ales distracție, petrecere. Ca o reacție față de creațiile moderne, care i se par prea complicate, sofisticate, „insipide”, iubitorul de confort tânjește după „o bună și caldă melodramă” sau „o farsă nebună”. În seria de comentarii Cercetare critică asupra teatrului românesc („România liberă”, 1877-1878), incriminând lipsa de probitate a criticii dramatice (dramaturgul însuși s-a dedat exercițiului critic), C. conturează un tablou
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]