6,881 matches
-
așeze o mână pe umăr într-un gest care ar fi dorit să o consoleze, în timp ce tocmai se deschideau ușile liftului. Au intrat în lift, iar Ecaterina a apăsat butonul cu numărul cinci. O privea pe Emanuela, care era foarte tăcută și îngândurată. Ceva se petrecea cu ea. Ceva ciudat. Chiar Emanuela realizase această stare ciudată, dar nu și-o putea explica. Ajunse la etajul cinci au coborât din lift și s-au îndreptat către două uși imense ce separau două
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
de piele neagră, trei sferturi, și care, fără să-și spună numele, deși secretara mă prezentase, m-a luat amical de braț spunându-mi: - Haideți să facem câțiva pași... Am trecut pe lângă bibliotecă și pe lângă Aula „Eminescu”, apoi am străbătut tăcuți Sala Pașilor Pierduți până în jumătatea dinspre Copou a Universității, care aparținea Institutului Politehnic. Acolo, cu coatele sprijinite pe pervazul ultimei ferestre, a început.... ancheta. Diplomat, individul m-a luat, la început, pe departe: c-o fi, c-o păți, c-
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
ei flăcăi, copiii ăștia ai noștri... - Bată-te peste gură, domnu’ Marin! Ce-ți veni? Că ai doar două fete acasă, n-ai băiat ca să vorbești așa, a sărit Ioana ca arsă din colțul în care a stat tot timpul tăcută, ascultând atentă, fără să-i privească pe cei doi bărbați. Se mai uita la băiatul ei, din când în când, cu multă dragoste și milă amestecate nedeslușit într-o mare teamă. - Da, asta așa-i... n-am avut parte și
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
cu omu ăsta și vremea trece. Mâine avem destulă treabă de făcut... Gabriel l-a salutat pe milițian și a plecat. După ce a adus sticla cu țuică și a mai strâns din resturile rămase pe masă, Ioana s-a retras tăcută și nevăzută, ca o stafie, după ce i-a mai tras o privire furișă, plină de silă și ură, omului în uniformă. „Până nu bagă în el pe săturate, nu se mai ridică de la masă, piază rea, plină de răutate și
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
ce duce spre dealul Olarilor. O privesc până ce rămâne doar o dâră... Mi-a mai revenit sufletul la loc. Amintirea preotului Marinescu se prelinge încă în altarul Bisericii Olari și în sufletele oamenilor.... Las în urmă bătrâna bisericuță, singuratică și tăcută. Pornesc spre Domnești cu inima bătând ceva mai rar ca de obicei, fiindcă văzusem că proverbul „omul sfințește locul” are o semnificație sublimă, mai ales dacă acel om, trăitor discret și cuminte, înțelept și firav ca o petală în zorii
PORTRET SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357848_a_359177]
-
mai justifică prezența în casă. Adriana și-a privit tatăl câteva secunde și i-a citit tulburarea și toată nemulțumirea pe față. A înțeles că altă soluție nu are. A mișcat încet capul în semn de aprobare și a ieșit tăcută din încăpere. Nu l-a văzut pe Andrei, rămas încremenit dincolo de tocul ușii după ce ascultase întreaga discuție, privind-o compătimitor. S-a trântit pe pat cu ochii țintă la tavan și a rămas cu brațele ridicate, având palmele desfăcute a
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
cei care mișună palizi pe trotuarele nopții, acele ființe pe care el le vede continuu în descompunere. Pentru Bacovia negru înseamnă pământul, spațiul provizoriu de observație pentru că adevărata lui meditație are loc în încăperile umede ale dedesubtului teluric: „Tot mai tăcut și singur / În lumea mea pustie - / Și tot mai mult m-apasă / O grea mizantropie” (Ego), ce altceva decât singurătatea străfunzimilor, de unde vocile răgușite ale celor trecuți într-o altă stare de existență, așteaptă rânduirea spre celest. Apocalipsa apare ca
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
iar ordinea umană dispăruse, apărând o altă formă a pregătirilor sugestive și aparent existente prin hrană materială ce făcea ca oamenii să dispară în noapte pentru că noul început aștepta „... că un geniu se va naște - / Iar studiul crește cu tactul tăcut... / O ființă supremă, dintre noi, ne cunoaște” (Amurg). Bacovia observă și ajunge la concluzia că omenirea a fost un studiu care parțial s-a dovedit greșit pentru că omul dăruit nu a putut prin tot ceea ce a creat să ajungă la
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
Articolele Autorului cântec de primăvară Fiecare primăvara va culege din pașii tăi miresmele florilor, fiecare stea cu privire albastră îți va aduce în palme lumina culorilor, Fiindcă fiecare vis ce-a plutit încet către tine a luat cu el cântec tăcut, cântecul privirilor tale senine. Dar tu lasă, mai lasă fereastră deschisă spre inima norilor, ascultă dorurile plutind pe aripa cocorilor și-n miezul aprins al cântărilor, las-ți tu, iubire, lumina visărilor. Le voi primi în căușul inimii mele înflorită
CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358410_a_359739]
-
în: Ediția nr. 503 din 17 mai 2012 Toate Articolele Autorului Lucirea din cuvânt împărățește Când setea clipei ostoiește-n har Cu lama ruginită-ntr-un hambar Cuțitul temei în zadar tintește Stârnind furtuni în taincul pahar Din care sorbi, tăcut, nădejdi târzii. Când se-nfioară melcii-cochilii Vrăjiți de valsul macilor de jar Găsești dreptate-n picuri mici și strâmbi Ce se preling, târâș, printre ruine Și în cuvânt sau zborul de porumbi. Căci lumea-i năpădită de suspine Iar libertatea-i
LUCIREA DIN CUVÂNT de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358448_a_359777]
-
e tot și în toate! ...Orizontul meu sumbru, s-a pierdut undeva, printre vremuri uitate... Nu știu cum, ...nu-l mai văd... Întorc capul, ...privirea Și pornesc, ...mai departe!” Oare cum, făr' a ști, am putut da de el? E ca mine tăcut și de soartă bătut... De mulțimea de semeni, precum eu, chinuit... ...Ale noastre mămici să se fi întâlnit, sus în Cer?... Numai ele-ar putea, ...așa mare mister! Au cerut îndurare pentru doi proști ca noi, copilașii lor dragi Pentru
ORIZONTURI de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358446_a_359775]
-
503 din 17 mai 2012 Toate Articolele Autorului nimenea nu știe cum trec prin strâmtoare cu noaptea în spinare vadul Poezie frica mea un adăpost zaua fiecărui lanț ruginește un Bizanț ca melasa un compost cărțile din raft mă mustră tăcut paharul zilei l-am băut cu fotoliul bruderschaft unul câte una gândurile vraf nopțile de jaf până mâine luna plânge un seraf stâlpul bătătura paza la avut omului limbut nu-i mai tace gura Referință Bibliografică: nimenea nu știe / Ion
NIMENEA NU ŞTIE de ION UNTARU în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358458_a_359787]
-
fi vrut să-i întreb ce au pățit dar, dacă pînă și viața mea o luase razna, mă gîndeam că și a lor trebuia să fie supusă acelorași legi ale materiei ce pulsa ritmic în jurul nostru și în noi înșine, tăcută și indiferentă, rece și distantă chiar și cu ea însăși. Prea multe gînduri de tot felul și senzații și emoții și îngrijorări și mesaje subliminale negative primite prin mass-media. Și, totuși - îmi spuneam eu - poate că treceam cu toții printr-o
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
lumină în noapte că stelele pe cer, Iar ochii verzi că iarbă lunii mai M-au tot privit gingaș dar efemer! Eu ce puteam să fac decât să te iubesc Așa cum nu credeam că pot să fac, M-am umilit tăcut, îngenunchiat,grotesc, Pentru că tu să mă iubești sau să-ți fiu drag! Dar nu, tu mi-ai aflat secretul Și nuda m-ai înconjurat cu trupul tău, Puteam să spun oricând că e destul Dar învățasem să-ți fiu sclav
E ULTIMUL CUVANT de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/358502_a_359831]
-
Acasa > Cultural > Vizual > PORTRET DE ARTIST Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 964 din 21 august 2013 Toate Articolele Autorului PORTRET DE ARTIST - VICTOR ACATRINEI Motto ,,Pictura este poezie tăcută” Plutarh S-a născut la 11 februarie 1946 la Vorniceni, Botoșani. Studii: Facultatea de Arte și Design a Universității de Vest Timișoara. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România - Filiala Timișoara. Expoziții personale: 1986, 1988 :- Centrul de Artă și Arhitectură
PORTRET DE ARTIST de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358519_a_359848]
-
trei decenii, mi-o amintesc de parcă a fost ieri. Nu știu ce-l determinase, chiar cu câteva secunde înainte de a merge fiecare la casele noastre, să-mi pună acea întrebare scânteietoare, legată de „feciorie”, care a aprins butoiașul în care eu strângeam tăcută pulberea singuraticelor mele bănuieli. Neavând încă nicio discuție atâta de „intimă”, nu i-am putut înțelege sensul. Erau timpuri sănătoase, în această privință, în care ideia „educației sexuale” se mărginea îndeajuns la ce se învăța în cărțiile de biologie, iar
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
Profesorul Paulesu, care a trăit ca un mucenic și a murit ca un sfânt, înfățișează în chipul cel mai expresiv pe învățatul român, așa cum îl fac cele mai bune tradiții ale țării noastre. Cine l-ar fi văzut discret, rece, tăcut, nu și-ar fi dat seama de opera pe care acest om o avea în urma sa. A trebuit ca moartea să dezlege pe prietenii cei mai de aproape, pe ucenicii cei mai credincioși, pentru ca revelația să se producă și să
DR. N. C. PAULESCU SAU ŞTIINŢA MĂRTURISITOARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357967_a_359296]
-
scrisoare domnișoarei Clara, care în chiar clipa aceea apăru lângă mine, cu mâna întinsă. În clipa următoare, scrisoarea mea, strict confidențială, ajunsese deja în mâna d-șoarei, aproape împotriva voinței mele, dovada că telepatia nobilei doamne funcționa perfect. Transfigurată, în admirația tăcută și suspectă a doamnelor, după contactul meu indirect pe care l-am avut cu această telepatică atlantidă care trona în loja oficială, mi-am continuat discursul: - Vă asigur, cu bună știință, că Al Treilea Război Mondial, care se petrece chiar
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
Articolele Autorului În amurg Se-așterne înserarea peste lac, Lumina zilei ștearsă se destramă Iar depărtările întinse tac, Cu străluciri aprinse de aramă. Tristețe-aduc și pescăruși în zbor - Planare peste apa arămie, Lăsând tristețe și în urma lor Pe zarea mai tăcută și pustie... Dar în adânc răsună glas de clopot, Pătrunzător, de-argint și de aramă, În depărtare se aude tropot De urmărire...Totul se destramă. Sunt liniștile ce vuiesc prin vreme În ceasurile sfinte de amurg, Misterioase...Pentru ce ne-
ÎN AMURG de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358012_a_359341]
-
cu câteva versuri pe care le-am considerat că pot fi scrise pe crucea sa precum un epitaf: „Îți mulțumim că ne-ai dat zborul/ și cântecul și bucuria și jalea/ cuvântul și râsul și plânsul-o voce/ a firii tăcute molcome - La Beznea -/ de la Bercani până-n Groi e o lume anume/ în viață și-n moarte-i credința în Tine! (Doamne). Ioan Țepelea, ne-a părăsit răpus de boală, într-o zi de luni, pe 26 martie 2012... S-a
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
de rouă se prelinge pe trupul diafan al pasiunii învăluit în aburul dulce al dimineților de primăvară scăldat în razele de aur ale soarelui de vara... te răcorește cu stropii de ploaie ai serilor de toamna te duce pe culmile tăcute și tainice din ținuturile zăpezii ... gheață și foc ... Constantin Camelia 2010 Referință Bibliografică: Gheață și foc.. / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 339, Anul I, 05 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate
GHEAŢĂ ŞI FOC.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357997_a_359326]
-
care-mi nechezi, la vecernii, sărutul. Stau de vorbă cu ceașca de ceai și pe umărul ei îmi așez cotul gurii, vioară în orchestra lutului, în care suspină ca-ntr-un budoar trecutul. Azi, sprijinit în bastonul toamnei cu mersul tăcut, îmi pun pălăria plictisită de atâtea riduri și, ca un copac legănat în șezlongul târziului , scârțâi într-un cântec din tine căzut. O emoție de sânge sunt, pe-ale zilelor diguri, oftând într-un val prelins pe obrazul cerului. Mâine
PRIMA FILA DIN JURNAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358022_a_359351]
-
disprețuit de sămânța-i avortată în omagiul iubirilor ei. Nu te osteni să mă cunoști. Sunt o potecă înspre câmpii, la răsăritul zilei. Mă frângi sub călcâi ori de câte ori nisipul îți devastează pașii ce te poartă înspre niciunde ca niște sclavi tăcuți. Oare ai devenit soldatul care datorează viața imperiului? Ori curtezana obosită de ea însăși? Spre a te oferi tribut instinctelor mele scandalizate de obrăznicia buzelor tale în care se sinucid nopțile de logodnă. Să te iubesc? Dorința de iubire este
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII II. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358018_a_359347]
-
fost îngropată cenușa unchiului. Peste tot trec la câteva zile mașinile de tuns iarbă iar florile și lumânările care se mai pun, se strâng la gunoi. Am pus și noi câte o lumânare, am spus o rugăciune și am plecat tăcuți, fiecare cu gândurile lui. . . Și-atunci mi-am zis: ,, Ce suntem noi când moartea o să vină?!! Un simplu număr pe-un pietroi. . . și-o mână de țărână”!!!. Acete două strofe, ca un ,,INDEMN DE. . . DINCOLO” aș vrea să fie scrise
ÎNDEMN DE ...,, DINCOLO de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358122_a_359451]
-
08 iulie 2012 Toate Articolele Autorului la umbră nopții te privesc când apari în vis aproape , încaleci pe somnu-mi adânc sub mângâieri furate. unde-i umbră ? umbră, suntem noi din prea multe priviri, surâdem galeși amundoi prin răspunsuri-întrebări. sub luna tăcută dăltuind sub nouri, îmi dai prin visarea ei, răstignirea ta de doruri. prin orele ce străbate boarea primului sărut și îmbrățișări furate sub taină de legământ. Referință Bibliografica: La umbră nopții / Constantă Abălașei Donosă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
LA UMBRA NOPTII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358163_a_359492]