KorAP: Find »[drukola/base=taică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...136 >

3,383 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

bunicul m-a bătut pe umăr și mi-a spus că-l dusese acolo și pe tata, pe când era copil, și i-a arătat de sus orașul, orașul său natal, fiindcă, la rându-i, fusese și el dus acolo de către taică-su, adică străbunicul meu, pe care nu l-am apucat în viață, și atunci am știut că bunicul o să-mi ceară să-i promit că și eu o să-l aduc la rându-mi pe fiul meu aici, dar bunicul n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

femeilor mult prea adesea expuse stropilor purtați de vînt, Jeanne serbase șaptezeci de ani de viață În anul care trecuse. - A plecat din Saint-Malo În zori. VÎntul Îi e favorabil. Ar trebui să fie deja aici, oftă viitoarea mireasă. - CÎnd taică-tu pornea la pescuit de ton, pleca pe cîte șase luni, decretă Jeanne fără să ridice capul. Iar tu tînjești după cîteva ceasuri... Stai cuminte. Rochia din dantelă, fin brodată de o străbunică de demult, fusese deja lungită de mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
terenul de tenis decît acel „dum...dum...“ regulat al mingilor expulzate de lansatorul automat. * * * Nicolas Încercă din nou s-o sune și avu o mișcare de enervare nimerind a nu știu cîta oară peste robot. Privi cu coada ochiului spre taică-său care, ajutat de Jeanne, scotea ultimele fețe de masă brodate de mînă pe care bunica lui le păstra pentru ocazii speciale. Căsătoria mătușii lui, Marie, trebuia să fie una din ele. Lăsă un nou mesaj, rugînd-o să-l sune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Încă și mai tare decît cu pumnii. - Chantal e o destrăbălată, toată insula știe! TÎrfa asta se duce să se culce la Brest cu cine vrei și cu cine nu vrei! Nicolas, răvășit, incapabil să mai asculte ceva, sări la taică-său și Îi dădu un pumn atît de puternic Încît Îl expedie, făcut ghem, pe jos. - Nicolas! urlă Marie care Își făcu tocmai atunci apariția. Se așeză Între ei, dar tînărul, dezlănțuit, o Îmbrînci, repezindu-se din nou la tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Îndepărtate, și doar țipătul pescărușilor, care treceau În zbor razant pe deasupra traulerului, tulbura tihna unei zile atît de pașnice. Eu, eu, eu, păreau ei să spună, la fel ca Marie cînd era fetiță și tropăia de nerăbdare sîcÎindu-l pe taică-său ca s-o ia cu el cînd mergea să golească năvoadele. TÎnăra femeie nu Închisese ochii toată noaptea. Una cîte una, certitudinile ei din copilărie se făcuseră țăndări, pînă la lovitura de grație dată de Gwen la terminarea interogatoriului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
i-au spus frații tăi ce-au făcut, Jeanne și-a strîns imediat bagajele. Și-a luat copiii de o aripă și a plecat pe continent cu primul vapor. S-a izolat la mătușa ta, la Brest... Trebuie spus că taică-tu era În campanie de pescuit, iar ea era Însărcinată cu tine, era o sarcină dificilă... Privirea ei rece n-o slăbea pe Marie. TÎnăra femeie rămăsese nemișcată În timp ce Yvonne povestea, de parcă ar fi fost fascinată. Ghici după expresia de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
băgă de seamă că-și rumega amărăciunea, În tăcere, cu ochii pe jumătate Închiși, cu o cută amară În jurul gurii. Într-o străfulgerare, și-l aminti copil, cînd venea la ei acasă, privind pieziș, după ce fusese snopit În bătaie de taică-său. Christian avea șapte ani cînd Îi murise mama, aducînd-o pe lume pe Anne, și cincisprezece cînd bătrînul Bréhat se Înecase În port, Într-o noapte de beție. Cel puțin aceasta fusese concluzia jandarmilor și nimeni nu Încercase să știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

sa, care ieșise la pensie În Yonne, ținutul ei de baștină. Puțin mai târziu, Janine plecă În California, ca să trăiască În comunitatea lui di Meola. Michel avea s-o revadă abia la vârsta de cincisprezece ani. De altfel, nici pe taică-său nu avea să-l mai vadă. În 1964, Marc plecă să facă un reportaj despre Tibet, aflat sub ocupație militară chineză. Într-o scrisoare către maică-sa, Îi spunea că se simte bine, că e pasionat de budismul tibetan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
puțin Înainte de zori. În timpul zilei se Învârtea prin apartament În papuci, vorbind cu voce tare fără să-și dea seama, repetând uneori aceeași frază de cincizeci de ori la rând. Cazul Janinei o obseda. „N-a venit la Înmormântarea lui taică-su...” Trecea dintr-o cameră-n alta, ținând uneori, uitată În mână, o cratiță sau o cârpă de spălat pe jos. „Înmormântarea lui taică-su... Înmormântarea lui taică-su...” Papucii târșâiți pe gresie scoteau un soi de scrâșnet. Bruno se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
de cincizeci de ori la rând. Cazul Janinei o obseda. „N-a venit la Înmormântarea lui taică-su...” Trecea dintr-o cameră-n alta, ținând uneori, uitată În mână, o cratiță sau o cârpă de spălat pe jos. „Înmormântarea lui taică-su... Înmormântarea lui taică-su...” Papucii târșâiți pe gresie scoteau un soi de scrâșnet. Bruno se ghemuia În pat, Îngrozit; Își dădea seama că toate astea vor sfârși rău. Uneori, În halat și cu bigudiuri În păr, bunica se pornea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
la rând. Cazul Janinei o obseda. „N-a venit la Înmormântarea lui taică-su...” Trecea dintr-o cameră-n alta, ținând uneori, uitată În mână, o cratiță sau o cârpă de spălat pe jos. „Înmormântarea lui taică-su... Înmormântarea lui taică-su...” Papucii târșâiți pe gresie scoteau un soi de scrâșnet. Bruno se ghemuia În pat, Îngrozit; Își dădea seama că toate astea vor sfârși rău. Uneori, În halat și cu bigudiuri În păr, bunica se pornea Încă de dimineață. „Algeria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
În ziua aceea, În sufragerie, l-au impresionat mai ales prin statura și aerul lor tineresc. În septembrie, Bruno trecea Într-a șasea; au hotărât să-i găsească un internat, iar la sfârșit de săptămână să meargă la Paris, la taică-său. Maică-sa va Încerca să-l ia, din când În când, În vacanțe. Bruno nu avea nimic Împotrivă; cele două persoane nu i se păreau direct ostile. Oricum, adevărata viață era viața alături de bunica. 8 ANIMALUL OMEGA Bruno e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
din belșug, apoi scuipau În mâncare ca să-i Împiedice pe cei mici să se atingă de restul. Duminică după duminică, Bruno ezita să-i vorbească tatălui său, ajungând În final la concluzia că nu era cu putință. Un băiat, credea taică-său, trebuie să Învețe să se apere; și Într-adevăr, unii - nu mai mari decât el - răspundeau, se băteau În parte cu cei mari, ajungând până la urmă să fie respectați. La patruzeci și doi de ani, Serge Clément era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
apucat un pietroi. Țeasta motanului s-a făcut țăndări, bucăți de creier s-au Împrăștiat În jur. Am acoperit cadavrul cu pietre, am intrat iarăși În casă; nimeni nu se trezise Încă. În aceeași dimineață, mama m-a dus la taică-meu, la vreo cincizeci de kilometri distanță. În mașină, pentru prima dată, mi-a vorbit despre di Meola. Și el părăsise California, În urmă cu patru ani; cumpărase o mare proprietate lângă Avignon, pe coastele muntelui Ventoux. Vara, primea tineri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
totuși maică-sa nu se trezise, dimineața, când Își pironise privirea În vulva ei. Oricum, remarca ei nu era deloc surprinzătoare: tabuul incestului e deja atestat la gâștele cenușii și la mandrili. Mașina se apropia de Sainte-Maxime. Odată ajuns la taică-meu, continua Bruno, am Înțeles că lucrurile nu stau pe roze. În vara aceea nu-și putuse lua decât două săptămâni de concediu. Nu‑mi dădeam seama atunci, dar avea probleme financiare, pentru prima oară afacerile Începeau să-i meargă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
virgine. Spre sfârșitul anilor 60, filonul Începu să secătuiască. Di Meola Își zise atunci că poate e timpul să revină În Europa; lui Însuși i se părea bizar că-i vin asemenea idei: când părăsise Italia, abia Împlinise cinci ani. Taică-său fusese nu doar un revoluționar, ci și un om cult, Îndrăgostit de limbajul ales, un estet. Asta lăsase urme și la el, probabil. În fond, Întotdeauna Îi cam socotise pe americani niște tâmpiți. Încă era un bărbat frumos, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
vreun gest, era absolut imobil. — Locuiesc la Noyon, continuă ea. Cu fiul meu. A fost destul de bine până a Împlinit treisprezece ani. I-a cam lipsit tatăl, dar, nu știu... Copiii chiar au nevoie de un tată? Sigur este că taică-su nu avea nevoie de un fiu. La Început Îl mai scotea puțin, Îl ducea la cinema sau la McDonald, Întotdeauna Îl aducea acasă Înainte de vreme. Pe urmă a venit din ce În ce mai rar: de când s-a mutat În Sud cu noua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
nu putea fi decât insul de adineaori. În momentul când fata a Început să-și plimbe pieptul dat cu săpun pe burta mea, am avut o iluminare: tipul din cabina de alături, pe cale să-și facă un body body, era taică-meu. Îmbătrânise, acum chiar arăta ca un pensionar, dar era el, nu aveam nici o Îndoială. În același moment l-am auzit cum ejaculează, cu un mic zgomot de vezică ce se golește. Am ejaculat și eu, apoi am așteptat câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

creion din mâna lui se face tot mai mic. Iris mă vede cum îl privesc plină de admirație și-mi arată o acuarelă cu iazul satului, atârnată pe perete. — Ben a făcut-o. Apoi arată spre Nathaniel. Îl moștenește pe taică-su. Atmosfera e atât de lejeră și de relaxată, atât de diferită de orice masă pe care am luat-o vreodată acasă. Nimeni nu vorbește la telefon. Nimeni nu se grăbește să ajungă în altă parte. Aș putea să stau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

tîrziu sau să Îți sară țandăra cînd acestea Îndrăznesc să se strecoare În casă undeva după miezul nopții și să-și facă și ele o ciocolată caldă. — Am făcut și eu testul ăla, zice acum, luîndu-și geanta roz Louis Vuitton. Taică-su i-a făcut-o cadou cînd s-a despărțit de un tip după trei Întîlniri. Așa, ca să-i treacă mai repede depresia. Adevărul e că individul avea iaht personal, așa că probabil că era sincer deprimată. — Ție cît ți-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Cu ce altceva mai pot să te ajut ? spun, presărînd mîncare de pește din belșug deasupra apei, pentru a-i obtura privirea. — De restul ne-am ocupat noi, spune Kerry cu blîndețe. — De ce nu te duci să-l saluți pe taică-tău ? zice mama, strecurînd niște mazăre. Masa e gata peste vreo zece minute. Îi găsesc pe tata și pe Nev În sufragerie, În fața meciului de cricket de la televizor. Barba căruntă a tatei e frumos aranjată, ca Întotdeauna, și bea bere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
să nu se Întregistreze. Dar ce face Jemima acasă ? spun mirată. — Le-a zis ălora de la serviciu că nu se simte bine, ca să stea acasă să-și facă tratament cosmetic și ce mai are nevoie. A, și a sunat și taică-tău, adaugă prudentă. — A, da ? Simt un fior de alarmă. Și ce-a zis ? N-am mai vorbit cu ai mei de la izbcunirea aia pe care am avut-o, de Ziua Angajaților În Familie. Pur și simplu n-am fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Fata asta e o psihopată În toată regula, spune Lissy, lăsîndu-se să cadă pe un scaun. De ce-om fi lăsat-o să se mute cu noi, nu știu. Ia o gură de ceai. A, ba, Îmi aduc aminte. Fiindcă taică-său ne-a dat chiria pe un an Înainte... Îmi surprinde expresia. Ești OK ? — Crezi că o să facă ceva În legătură cu Jack ? — Evident că nu, spune Lissy ca să mă liniștească. Numai gura e de ea. Probabil că o să dea peste nu știu ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

pe unul dintre fiii săi cum e cu formele. Pe fiu Îl cheamă Dilc iar acesta, cu mintea dusă tot la formele astea, a Început să se Întrebe dacă n-ar putea să facă cu ele și altceva decât făcuse taică-său. Ei, bine, Dilc ne-a pus acum vreo cinci veri să facem niște case care să semene cu formele astea. Hai să le vezi. M-am luat după Minos și, Îndărătul unor copaci, am zărit casele ridicate de Dilc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Unii care au un prunc pe care Îl cheamă Unu? Barra se Înegură. - Noi nu știm decât despre Unu, zise el, scrâșnind. E rămas, și el, În legămintele lăsate de Tatăl. De văzut Însă, nici că l-am văzut vreodată. - Taică-său, Enkim, le-a lăsat semne celor conduși de Scept, ca să știe să-mi ia urma. - Ah, Enkim e ăla cu fumul de pe munte, Își aminti Barra. Pfuuuh... Nu l-am văzut. Am trimis oameni să pună mâna pe el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]