4,331 matches
-
Un copist religios a transcris, însă, greșit numele: Expeditus. Cultul său s- a accentuat după primul război mondial. Unul din cele două aeroporturi din insulă poartă numele fostului aviator Roland Garos, cel care a dat și genericul cunoscutului turneu de tenis parizian. Nu doar vanilie, ci și fete frumoase Nu mai e demult o mirare că România este vestită în lume și prin fetele ei frumoase, nu numai prin câteva nume de sportivi care ne-au încălzit inimile și ne-au
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
mi-a făcut plăcere ? Plecați în timpul serviciului ? Nu, eu rămân aici dar dumneata... Eu, ce? Du-mă-acasă măi tramvai... Care tramvai, că la prețul la care a ajuns o călătorie mai bine iei o rachetă. Aha. Și vă duceți ca să jucați tenis.La revedere. Și-un pahar cu bere. Bere n-avem că s-a redus bugetul de protocol dar aș putea să vă ofer un pahar cu bragă care, din păcate, nu se mai fabrică. V-ați putea duce să vă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
socotit întotdeauna mai inteligent decât toți ceilalți ― asta v-am spus-o ― dar și mai sensibil, și mai îndemânatic, trăgător de elită, șofer fără pereche, amant excepțional. Chiar și într-un domeniu în care-mi puteam ușor verifica inferioritatea, ca tenisul, de exemplu, pe care nu-l jucam prea strălucit, îmi plăcea să cred că, dacă aș fi avut timpul să mă antrenez, i-aș fi întrecut chiar și pe jucătorii de mâna întâi. Mă socoteam superior în toate, de unde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să schimbi nimic! zise cu dispreț Ada și se uită la el. S-a ramolit de tot! gândi. Ce sunt ochii ăia galbeni? Stârpitură de viță mare. Nobil am vrut, nobil am." Ea, așa costelivă, era foarte trainică. Campioană la tenis, brațul slab azvârlea mingea neobosit, campioană la dans, piciorul celebru de subțire, un os cu piele oacheșă și păroasă, manevra până în ziuă pasul sacadat al chimmy-ului. Fața negricioasă și ochii aprinși nu arătau, după nopți nedormite, nici o oboseală. Acum, mâinile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
epidermă. Nu răspunse aimic. Păru tăcerea afirmativă a unui personagiu sobru și corect, extrem de corect în pijamaua de duvetină marron, încheiată sus peste cămașa de mătase, cu gâtul înfășurat artistic în fularul de mătase alb, cu încălțămintea și pantalonii de tenis - o jumătate de toaletă elegantă de dimineață. Peste umărul Adei, Lică îl privea cu un fel de respect. Acea stimă a bărbaților pentru omul pe care-1 vor înșela. Ciudată simțire masculină, care face ca la un anume moment necazul lor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu anehois, întinse apoi tava lui Mika-Le, căreia Elena îi făcu un semn de concediere. - Să vezi! ... Să vedeți! M-am dus drept la Facultatea de medicină după cei doi neghiobi. . . f>umos prin partea locului . Ge casă! ... Ce grădină! . . . Tenis . . . Acolo să avem noi dispensar iul! - De ce nu la Cotroceni, Nory! o tachina Mini. -• Băieții erau singuri cu spițereala lor. Țara lui Papuc! Auzi' preparatori pe lângă cursul de anatomie! . . . M-au primit cu ovațiuni. "A! O! A! Ce onoare! Ce
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ar fi sfătuit cu ceilalți cititori care mau îndemnat către același țel... Într-o discuție antrenantă cu dl. Pană - fost elev cândva la Generală nr.2, i-am ferit cu autograf ambele volume. Regret că ne-au bătut suedezii la tenis. Luni, 21 septembrie 2009. Tot matinal și astăzi... și citesc cu o deosebită plăcere și bucurie din revistele dăruite de prof. Gruia Novac. E o liniște profundă, încât aud căderea fâlfâindă a unor frunze prematur îmbătrânite. Stau cu ușa larg
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
-l Întîmpine cu zîmbetul pe buze: era băiatul urechiat care venea cu bucătăreasa aia obraznică și cu doica cea frumușică. Într-o bună zi, pe cînd se plimbau prin piață, descoperi un pictor nord-american cu barbă, pipă și pantofi de tenis. L-a cucerit din prima clipa, cu Înfățișarea lui neobișnuită, instalat acolo și pictîndu-i pe vînzători și Învățînd mereu noi cuvinte spaniole. Era bîlbîit străinul ăsta și foarte simpatic. „Pe mine, mister, pe mine, mister!“, Îl rugau negustorii de la tarabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
toți trei la Abraham, care intrase chiar atunci În palat și care acum se apropia de bar cu un sac de sport cu toarte mari atîrnîndu-i În mîna stingă și cu un tricou alb pe gît, de parcă ar fi jucat tenis toată dimineața. „Oh my Good!“, Își spuse Susan văzînd corcitura aceea plină de zulufi enormi, cu părul ca de la permanent, strălucitor și cu cîteva bucle care mai păstrau culoarea tutunului de la ultima oxigenare. Fiindcă susnumitul Abraham Își deschidea buclele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la masă. Amîndoi putură vedea stîrpitura aceea cu niște pantaloni care-ar fi vrut să fie ca ai lui Juan Lucas, strînși prea tare pe șolduri și scoțîndu-i În relief formele rotunde și dezgustătoare. Abraham dispăru. Părea un jucător de tenis frustrat și foarte sărac, care juca singur, cu mingii uzate și rachete cu corzile rupte, bătînd la perete Într-o curte murdară. — De unde-ați mai scos-o și pe nebuna asta? Întrebă Bobby. — Întreabă-l pe Juan Lucas, interveni Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Daniel pregătea fructiera și vasele de spălat pe mîini și Celso le ducea stăpînilor primele platouri pe care le pregătise Abraham. Amîndoi rîdeau cu veselie țărănească de pederastul pricăjit și pederastul pricăjit Îi disprețuia, Îmbrăcat cum era cu tricoul de tenis și cu părul oxigenat. În sufragerie, arhitectul la modă și soția lui, o Susan mai ștearsă, savurau Încîntați căprioara la cuptor pe care Juan Lucas o califica drept neîntrecută. „Nu știu cum se face, spunea, dar stîrpitura e În mare formă“. — Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
după ce s-a terminat parada ea i-a cerut să-i facă părul ca Înainte, să i-l mai tapeze puțin și să i-l facă tot așa, despletit și fără bucle cum Îi plăcea ei, fiindcă mîine o să joace tenis ori o să călărească, Încă nu știa. Maruja prezentase și ea parada model, dar asta fusese anul trecut, cînd după deliberarea juriului a obținut premiul doi la concursul „Toate plajele țării mele dragi“ ca reprezentantă a fetelor din Huaral. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vreo două săptămâni. Am făcut-o din plictiseală. I-am telefonat insistent și a durat mult până s-o fac să se vadă iar cu mine, dar curând era fericită din nou. Tre cuse peste toate. După o partidă de tenis, am dus-o în camera mea și am făcut dragoste. Pentru ea a fost prima dată. Totul a fost neplăcut și penibil. Nu mai aveam nici o urmă de afecțiune pentru ea. După câteva zile mi-a spus că se simte
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mari și funduri rotunde, care vin când le chemi și dispar după ce acțiunea - dă-i și trage-i! - a ajuns la un bun sfârșit. Erotismul nu e mai important la ei decât masa de prânz sau decât o partidă de tenis. În schimb, cei ce-au avut puține femei (nu mai vorbesc de cei care n-au avut nici una, sunt și nefe riciți dintr-ăștia) au ten dința maniacală să descrie pe zeci de pagini fiecare nuanță a zâm betului lor
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o înaltă conștiință patriotică, un comandant brav în mintea mea și nu putea deveni peste noapte un traficant de arme. În bibliotecă, am găsit o hartă, în care erau bine marcate granițele domeniului acesta. Măsimțeam ca pe un teren de tenis. Preferam să privesc pe fereastră la cerul albastru, la chiparoși, și la apusul soarelui, rugându-mă ca ziua să se termine mai repede.Ținutul acesta avea totuși ceva misterios pentru mine, iar eu nimerisem acoloîntr-un moment al hazardului care mă
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Ce fel de loc e ăsta? întrebă Weber. Mark îl măsură din colțul ochiului. —Nu-i evident? Karin se așeză la piciorul patului, cu părul ca o mantie înfășurându-i umerii. Fratele ei se lăsă într-un scaun, bătând cu tenișii în podea și bucurându-se de tropăitul pe care-l scoteau. Îi făcu semn lui Weber să se așeze pe scaunul din fața lui. Weber se lăsă în jos, pe perne. Mark chicoti. Se presupune că ești bătrân sau ce? — Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
noi înșine. Weber începuse de mult să se retragă din lumea pe care bărbații ambițioși încep să și-o construiască în jurul vârstei de patruzeci de ani. Nu voia decât să muncească. Vechile lui pasiuni - chitara, cutia cu vopsea, racheta de tenis, caietele de poezii - stăteau abandonate în colțurile casei lui prea mari, așteptând ziua când avea să le readucă la viață. Doar barca îi mai oferea acum o satisfacție durabilă și asta doar ca platformă pentru continuarea reflecției cognitive. Se chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe fete instalate în fața televizorului și le dojenise. Ce fel de copii sunteți voi, să vă uitați la televizor când e așa frumos afară? Întrebarea atrăsese niște chiote disprețuitoare din partea fetelor. Nu era televizor, punctaseră ele sarcastic. Era, de fapt, tenis de masă lobotomizat și interminabil. Privise fascinat. Nu jocul, ci pe ele. Jocul era grosolan, plat și repetitiv. Dar cele două fete - erau pierdute undeva departe, în străfundurile spațiului simbolic. Cu ce e mai frumos decât un joc adevărat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vechiul pod pentru căruțe, și o tăiasem peste deal. Bat câmpurile astea de când aveam șase ani. Brusc, apare fermierul tunând și fulgerând împotriva mea. Blugi, bocanci mari, cămașă de lucru și o carabină atârnată de antebraț ca o rachetă de tenis. Pur și simplu vine spre mine, tot numai un zâmbet, și zice: „Tu ești cu ăia de vor să salveze păsările alea nenorocite, nu-i așa? Ai idee câte pagube fac păsările alea?“. Iuțesc pasul, ca să evit scandalul, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bătrână, scoasă din mașina de tăiat. A fost poza în ziar. Nimeni n-a ieșit din așa ceva. E un miracol că tu... Mark Schluter se enervează puțin. Răstoarnă grătarul. Un cărbune se rostogolește și-i afumă o pată cafenie pe tenișii lui, Chuck Taylor. Bine, bine, zice Rupp. Hai să presupunem. De dragul discuției. Ce te face să crezi că tipul ăsta era...? Cine era? Ce căuta în mașina ta? Mark ridică mâinile. Toată lumea să se calmeze. Regruparea. Știu că era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a României interbelice. Din notele din subsolul cărții, aflăm că autorul stăruie pe lângă el să scrie pentru că îi lasă "acea impresie unică de trăire adevărată", pentru "un soi de loialitate și delicatețe, de sinceritate a vieții." Diplomat, aviator, jucător de tenis, plăcut de femei, Fred este prezentat de scriitor ca un bărbat cu un farmec deosebit: Portretul fizic este conturat abia în epilogul al doilea, prin necrolog, cu prilejul morții impresionante a tânărului pilot, când nu mai rămăsese nimic din: Sub
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
mai curge. Un rîu înghețat nu mai e rîu. Era o sîmbătă crudă de octombrie. Purtam cămașa nouă, cu dunga albastră la înălțimea pieptului, cu un pulover obișnuit de lînă, deasupra, pantaloni scurți de lînă și încălțasem pantofii albaștri de tenis, de asemenea, noi. Un grup de băieți, cam zece dintre noi, ne adunaserăm pe debarcader. Băieții își schimbaseră hainele în vestiar, eu traversasem podul gata echipat. Hainele lor erau purtate, le primiseră de la frații mai mari ori de la tații lor
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
era nimic decît lipsa de control asupra propriilor noastre corpuri și lipsa de coordonare a acestora cu celelalte. Din cînd în cînd, cîte un val înalt pătrundea în barcă. Picioarele mi se udaseră de tot în pantofii mei noi de tenis, puloverul se îmbibase cu apă, iar apa împroșcată peste mîinile mele făcea să-mi fie și mai greu să împiedic lemnul să-mi fugă dintre degete. Simțeam cum nesiguranța în propriile-mi puteri începea să sape și am încercat să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe piele. Ici și colo o pasăre începea să cînte ezitant. L-am auzit pe David în spatele meu. "Hmmmm", spuse el, savurînd experiența. Lunile de vară au fost calde și au ținut mult. David și-a împachetat bagajele, rachetele de tenis, romanele englezești care o făceau pe sora lui să rîdă atît de mult (dar pe care, uneori, le și citea, admitea el magnanim) și a plecat în Elveția cu familia sa. Schneiderhahn a părăsit, de asemenea, orașul și de data
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
am fi reunit pentru a continua misiunea pe care ceva sau cineva ne-o încredințase. Da, sună exaltat, dar în felul acesta gîndeam la vremea aceea. Serile erau cele mai grele. Mi-am cumpărat o pereche nouă de pantofi de tenis și alergam cu ei de-a lungul rîului, afară din oraș, ca să-mi păstrez condiția fizică, trecînd pe lîngă toate locurile pe care le văzusem de pe apă cu cîteva săptămîni înainte. Picioarele mele produceau un sunet de plesnet pe piatra
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]