4,979 matches
-
avansate deschid calea. Știința oferă într-adevăr istoriei o direcție de dezvoltare economică și nu numai. Ultima etapă proiectată a procesului ar fi globalizarea. Totuși, tehnologia, ca și întreaga economie, nu poate fonda singure o civilizație. Tehnologia se poate dovedi totalitară și poate adînci fracturile economice și sociale. Noul capitalism tehnologic tinde să domine, direct sau indirect, toate formele de activitate. Promotorii acestui capitalism generalizat vizează preluarea controlului în trei domenii: reproducerea umană, gestiunea economiei și controlul naturii. În Jihad versus
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nu vor doar să fabrice, vor de asemenea să penetreze piețele locale, să aleagă consumatorii, să impună o imagine și să difuzeze un mod de viață. Or, naționalismul unor popoare se opune acestei penetrări. Mărcile mondiale pot fi văzute ca "totalitare", "decadente" în raport cu specificități culturale locale, mai ales cele care nu știu să se adapteze la cultura și peisajul local, formînd astfel un microspațiu economic. Strategia firmelor, care se înscrie foarte natural în dorința de maximizare a profitului, trebuie să țină
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
țării. Pentru a pricepe ce s-a întâmplat atunci, nu trebuie să ne gândim doar la faptul că ne-am trezit în mijlocul luptei dintre doi coloși oribili. Nu aveam cum să scăpăm nevătămați din confruntarea teribilă dintre cele două sisteme totalitare macabre... Așa s-a petrecut și cu celelalte țări mici și mijlocii care au fost prinse cu sau fără voia lor în cumplitul război. Trebuia să ne așteptăm la un posibil deznodământ înfricoșător pentru ființa noastră statală și chiar națională
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mod explicit, cum o făcuse și Marx dar în mod implicit, de la David Ricardo și, în plus pentru Keynes, de la Th. R. Malthus și Knut Wicksell. El recunoaște că teoria sa este mai ușor de adaptat la condițiile unui stat totalitar decît la cele ale unuia liberal. Keynes operează cu variabile macroeconomice, considerate ex-ante: venitul agregat, ce-rerea efectivă, producția agregată, ocuparea agregată, investițiile agregate, economiile agregate, ratele dobînzilor, profitul agregat, consumul agregat, legile psihologice fundamentale, in-fluența cheltuielilor publice asupra prețurilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
edificiului social". Critica Școlii critice e nemiloasă, plină de patos lucid și vizează tot ce ne înconjoară ("adevărat e doar ceea ce nu se potrivește în această lume"), dar mai ales cedarea în fața regresiunii unidimensionale a colectivității dirijate pînă la agresiunea totalitară asupra individului, ceea ce duce la eșecul istoric al civilizației rațiunii. "Via-ța nu mai viețuiește". Se insistă asupra minciunii instaurate de sistemul colectiv al relațiilor de proprietate, care compromit gîndirea și acțiunea autonomă, ce nu se pot sustrage dictatului inevitabil al
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
ce anume a produs astfel de modificări spectaculoase ce însoțesc valul democratizării? Desigur, este de invocat voința politică, dar și alte forțe, cum este revoluția tehnologică, care a permis inclusiv democratizarea informației, emanciparea economică, ca și discreditarea sistemelor și ideologiilor totalitare. Foarte important, din toate aceste puncte de vedere, a fost modelul american, ale cărui politică și cultură sunt profund democratice și care s-a impus în această perioadă, inducînd ideea că democratizarea este inevitabilă. Aceste forțe au făcut ca astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
numai, un nou fundament ideologic poate fi cel religios. Este redescoperit confucianismul. În ciuda persecuțiilor multiple, daoismul a subzistat, permițînd chinezilor regăsirea identității culturale autentice, a forței tradițiilor, chiar a rădăcinilor etnice și oferindu-le o cale de ieșire din universul totalitar. Toată propaganda comunistă, îndoctrinarea, persecuțiile, distrugerile par să fi avut un efect invers celui scontat. Ceva ascuns cu atâta strictețe nu poate avea, nu-i așa?, decît o mare valoare. Într-adevăr, daoismul este cel care a permis elaborarea teoriilor
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
amintind că Noul Imperiu de Mijloc posedă sofisticate dotări nucleare, că are cea mai mare armată din lume, iar bugetul său destinat apărării crește cu 10% pe an. Apoi, China rămîne totuși, în ciuda unor relative libertăți recent descoperite, o putere totalitară, deci amenințătoare. În plus, China are mari probleme cu drepturile omului, remarcîndu-se prin numeroa-se acțiuni represive, clivaje interne mari (circa 800 de milioane de săraci), un mediu natural grav alterat și un sistem de asigurări sociale incipient. De-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de dorința ardentă de a reda Rusiei statutul de mare putere. El se arată foarte preocupat de "acțiunile unilaterale" ale S.U.A. și în-cearcă, în replică, să extindă cooperarea strategică cu China, India și țările musulmane, în timp ce Dick Cheney denunța "deriva totalitară" din Rusia, iar în clasamentul libertăților eco-nomice pe glob, dat publicității anual de către Transparency International, Rusia ocupă locul 102 din 130 de țări, iar în materie de libertatea presei, locul 147 din 163 de țări, după Sudan și Zimbabwe... Elita
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
prețurilor la hidrocarburi a constituit un element decisiv în renașterea Ru-siei. După anul 1999, creșterea economică medie înregistrată a fost de 6%. Ceea ce a permis noilor țari de la Kremlin să ridice tonul în relațiile externe și să marcheze numeroase derive totalitare interne. Putin are o concepție originală despre democrație, ea este o "democrație suverană", care nu are Occidentul ca model, mai ales după "întîmplările" din 2001. După celebrele atentate, Moscova s-a solidarizat cu America, îi acceptă pe soldații americani în
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
caută să le satisfacă. Manipulat prin tehnicile de persuasiune, consumatorul este deposedat de orice autonomie reală: puterea suverană aparține acum ofertei și comunicării mercantile 11. Acest model teoretic a avut momentul său de glorie în faza II. Debord denunța esența totalitară a figurilor „societății spectacolului”; Henri Lefebvre vorbea de „societate teroristă” și de „cotidianul programat”12; Marcuse stigmatiza „necesitățile impuse” și „satisfacția represivă”. Să-și fi pierdut aceste rechizitorii virulența odată cu avântul societății de consum? Mai curând le vedem recăpătându-și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
impuse” și „satisfacția represivă”. Să-și fi pierdut aceste rechizitorii virulența odată cu avântul societății de consum? Mai curând le vedem recăpătându-și vigoarea odată cu criticile la adresa mondializării și a „McWorld”-ului. De curând, François Brune asemăna publicitatea cu o „caracatiță” totalitară. Conform aserțiunilor lui Benjamin R. Barber, dezvoltarea explozivă a publicității reflectă și întărește noul totalitarism al piețelor 13. Alții nu ezită să vorbească de un „fascism soft”, cu aplicații la toate dimensiunile vieții. Auzim mai peste tot proteste contra „tiraniei
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
la adresa a ceea ce este prezentat ca un „fascism cultural” analog controlului orwellian al spațiului mental și cultural. S-o spunem răspicat: cu cât e mai justă ideea unei puteri sporite a marketingului, cu atât cea a unei puteri de tip „totalitar” trebuie refuzată. Dacă inițiativa aparține prin forța lucrurilor ofertei - nu putem alege decât ceea ce există deja -, nu trebuie să conchidem că cel care consumă este o marionetă fabricată în întregime de către experții în comunicare. A asimila hiperconsumatorul cu un individ
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
exacerbeze dorința, să dirijeze comportamentele private și colective? Întrucât se dovedește neputincioasă să modeleze de la un capăt la altul gusturile și aspirațiile, să dezechilibreze masiv „realismul” consumatorilor, publicitatea se înrudește mai degrabă cu o putere moderată decât cu o dominație totalitară 21. Publicitatea-reflectaretc "Publicitatea‑reflectare" Nu numai că publicitatea din faza III nu este atotputernică, dar, în multe privințe, rolul său istoric și social este în declin. A început o nouă vârstă a publicității, care se îndepărtează pe zi ce trece
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sau behaviorist al publicității s-a epuizat: asistăm la desfășurarea momentului său ironic, reflexiv, emoțional. Adversarii publicității se dezlănțuie pe motiv că, în ultimele ei tendințe, ea se străduiește să difuzeze valori și mesaje pline de sens, asemenea unui sistem totalitar. Atacul e puternic, argumentația fragilă. Unde e de găsit dominația despotică atunci când marketingul valorilor nu face decât să se alinieze la ideologia triumfătoare a drepturilor omului, a moralității minimale ori a ecologiei? Controlul brandingului asupra culturii? Suntem departe de asta
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
veniturile generate de creștere ajută la reducerea sărăciei și totuși FMIxe "FMI" folosește neîncetat acest argument pentru a-și menține și a-și extinde hegemonia asupra unor țări și pentru a le obliga să se supună regulilor sale neoliberale. Poziția totalitară a instituției de la Bretton Woods a fost condamnată de un mare număr de țări în curs de dezvoltare, ce au acuzat FMI și Banca Mondială de practici nedemocratice, în situația în care costurile stabilizării și liberalizării sunt în măsură tot
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
ale clerului, prin naționalizarea proprietăților lor, iar în cazul Bisericii Unite chiar prin lichidarea sa ca entitate autonomă, ea aceasta fiind obligată să se unească cu cea ortodoxă. Anul 1948 s-a dovedit crucial pentru Biserică. Instaurarea definitivă a sistemului totalitar a transformat Biserica într-o instituție marginalizată, tolerată de conducerea atee, activitatea ei limitându-se la cadrul parohial și la lăcașul de cult al fiecărei parohii. Acest an a coincis și cu declanșarea unui control permanent, exercitat asupra credincioșilor prin
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
o desființa, ci în a o manipula, urmărind înlocuirea Vaticanului prin controlul statului român. Biserica Romano-Catolică s-a bucurat de un status ambiguu, fiind tolerată, dar nu recunoscută. Modificarea legislației privitoare la cler În faza de tranziție către un regim totalitar, simpla numire în demnitățile administrative și ecleziastice a unor persoane de încredere n-ar fi fost suficientă pentru subordonarea Bisericii dacă nu ar fi fost însoțită, începând chiar din martie 1945, de un întreg suport legislativ care să servească interesele
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
parlamentul să se transforme, fără alegeri generale, în Adunarea Constituantă și să adopte o nouă lege fundamentală. În regimurile politice ale fostelor state socialiste, Constituțiile au fost aprobate printr-o procedură pseudodemocratică, puterea politică fiind concentrată în vârful unei piramide totalitare. Clasificarea Constituțiilor după modul de adoptare: Constituția octroiată sau concedată<footnote Constituția dată de Ludovic al XVIII-lea la 4 iunie 1814, în Franța, Constituția Piemontului și Sardiniei din 4 martie 1844, Constituția japoneză din 11 februarie 1889 etc. footnote
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
de Constituție, instituțiile de guvernare (organele prin care se exercită prerogativele de putere: parlamentul, șeful statului, guvernul și formele și metodele lor de organizare și funcționare) reflectă natura sistemului politic al unui stat, fiind un indiciu pentru caracterul democratic sau totalitar al acestuia. Mecanismele de interferență a structurii de guvernare reprezintă ansamblul metodelor sau formelor prin intermediul cărora instituțiile guvernante concură printr-o strânsă interferență la înfăptuirea conducerii sistemului social global<footnote C. Ionescu, op. cit., p. 243. footnote>. Concepția teoretică pe care
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
parlamentul să se transforme, fără alegeri generale, în Adunarea Constituantă și să adopte o nouă lege fundamentală. În regimurile politice ale fostelor state socialiste, Constituțiile au fost aprobate printr-o procedură pseudodemocratică, puterea politică fiind concentrată în vârful unei piramide totalitare. Clasificarea Constituțiilor după modul de adoptare: Constituția octroiată sau concedată<footnote Constituția dată de Ludovic al XVIII-lea la 4 iunie 1814, în Franța, Constituția Piemontului și Sardiniei din 4 martie 1844, Constituția japoneză din 11 februarie 1889 etc. footnote
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
de Constituție, instituțiile de guvernare (organele prin care se exercită prerogativele de putere: parlamentul, șeful statului, guvernul și formele și metodele lor de organizare și funcționare) reflectă natura sistemului politic al unui stat, fiind un indiciu pentru caracterul democratic sau totalitar al acestuia. Mecanismele de interferență a structurii de guvernare reprezintă ansamblul metodelor sau formelor prin intermediul cărora instituțiile guvernante concură printr-o strânsă interferență la înfăptuirea conducerii sistemului social global<footnote C. Ionescu, op. cit., p. 243. footnote>. Concepția teoretică pe care
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
o bază de plecare pentru îmbunătățirea procesului. În al patrulea rând, respingem această practică din rațiuni „ideologice”: ea are un caracter de masă, de campanie cu iz centralist, chiar comunist; toată lumea, indiferent de particularități, trebuie să treacă prin standarde „unice”, „totalitare”, ca și cum toți am putea și am vrea la fel. Nu am avea nimic împotrivă dacă prin astfel de testări am afla doar ce se întâmplă în sistem, dar când luăm decizii privind soarta unor elevi, nu mai suntem de acord
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
că mi se dă un test, învăț în perspectiva acestuia, eliminând interpretările, digresiunile, problematizările...). Prin instrumentele de evaluare unificăm cunoștințe, valori, oameni. Supoziția insidioasă a acestora este: învățați toți (doar) aceste cunoștințe! Ajungem acolo de unde am plecat (din societatea uniformizată, totalitară, uninivelară ideatic). Instrumentele se determină de multe ori contextual, primind relevanță aici și acum pentru diferite categorii de elevi. Unul și același rezultat poate da seamă de eforturi și mobilizări diferite. Un „șapte” obținut la o școală din „buricul târgului
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
lor unui mecanism. Concluzia nu este doar absurdă, ci este o formulă de dezumanizare, de aneantizare a naturii umane. Nimeni dintre cei care acceptă noul concept de piață nu susține posibilitatea eșecului epistemic și empiric prin exagerare de tipul intervenționismului totalitar. Ceea ce ferește însă economiile care aproximează tiparul globalizării - cum este economia integrativă europeană - de excese este noua arhitectură a dependențelor umane și instituțional organizaționale pe orizontală și în baza unor principii care luminează virtuțile explicative ale noii paradigme, cum ar
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]