2,402 matches
-
a primăriei. M-am urcat în primul tren care mergea spre județ. În anticamera primului secretar m-a întâmpinat consilierul acestuia. Fără a-l saluta, m-am îndreptat hotărâtă spre ușa mai marelui județului și am vrut să intru. Stai, tovarășa primăriță! Unde intri mata așa, fără să spui nimic? Eu ce sunt aici? a spus și m-a apucat strâns de braț. Dați-mi drumul, că iese scandal! Vreau să intru la primul secretar! Nu poți intra fără să fii
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nu mă interesa decât buletinul fiului meu. Eram hotărâtă să renunț la primărie și să mă întorc la vechiul loc de muncă, dacă pe buletin va fi alt domiciliu decât cel din oraș. Mata ai încălcat legea și ai mințit, tovarășa Țâru, a spus după ce a studiat actele de identitate pe care mi le-a cerut. De ce nu ți-ai adus soțul în comună? Legea e lege și trebuie să o respecți. Ce exemplu dai subalternilor? Vreau să plec înapoi, în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
transformat în lacrimi de bucurie. Prinzând curaj, i-am spus în ușă: Tovarășu’ prim, am nevoie de o butelie pentru aragaz. Nu ai nici o butelie? Am una în oraș, dar când mergem la țară luăm butelia în spate? Treci pe la tovarășa secretară cu socialul și lasă o cerere să vă dea o butelie pentru camera oficială de la primărie, pe care să o folosești mata. În acea zi, în clădirea Consiliului Județean, în spatele ușilor de la birouri, mă întâmpinau numai figuri zâmbitoare. Ajunsă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de lemn de la o fântână îndepărtată. În sat erau mai multe fântâni, dar nici una nu avea apă bună de băut. Erau necesare puțuri de adâncime. De fiecare dată când ceream apă de băut, tanti Ana îmi spunea cu glas rugător: Tovarășa primar, poate vă dau ăia de la județ niște bani să ne faceți puțuri de adâncime, să avem și noi apă bună de băut aici în sat. Mai bine serviți un pahar cu vin. Refuzam. Voiam apă, nu vin! Tanti Ana
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a găsit lângă pat un bilet prin care soția îl înștiința că l-a părăsit pentru totdeauna, că îi lasă tot, afară de copilul cel mic. Învățătorul a venit cu scrisoarea la primărie. Plângea. Vă rog să mi-o aduceți înapoi, tovarășa primar. Privindu-l am gândit că dragostea nu are vârstă. Cu numai o zi în urmă, un bătrân de 85 de ani venise să-și reclame soția mai tânără cu doi ani, că nu-i mai face de mâncare pentru că
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
noștri. Petrecerea va fi sâmbătă seara. Mulțumesc de invitație, am răspuns, fără a promite că voi lua parte la chermeză. Nu cumva să nu vii, Teodora, că mă supăr, a spus familiar arhitectul când a ieșit pe ușă. Vă așteptăm, tovarășa primar, a adăugat și învățătorul Sinosu, care vorbea de parcă ne-am fi cunoscut de o viață. După plecarea șefilor, contabila, cu ibricul de cafea și cu două cești, a intrat zâmbitoare în birou, dornică să comenteze recenta vizită a familiei
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o viață. După plecarea șefilor, contabila, cu ibricul de cafea și cu două cești, a intrat zâmbitoare în birou, dornică să comenteze recenta vizită a familiei învățătorului pensionar, domnul Horațiu, așa cum îl numea cu mare respect. Ăștia sunt oameni grei, tovarășa primar! N-am știut că ați fost colegă cu fiica și cu ginerele. Când s-a construit blocul, arhitectul a stat două luni aici. Atunci și-a reparat învățătorul casa, și-a turnat alei și a făcut gardul acela înalt
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
dai o declarație și să spui în ea tot ce ai primit de la familia venită din Germania care v-a vizitat ieri. I-au dat copilului niște bomboane, atâta tot! Să nu minți, că mâine vei fi chemată la județ, tovarășa secretară! Am fost informați că aseară ai fost la Boiereasca, la socrii neamțului, și ai vorbit să-ți aducă o armă când vor veni data viitoare. Mă uitam la activistul care mă ancheta, cu gura căscată, nevenindu-mi să cred
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe care în gând îl numeam „omida”, pentru că semăna cu o omidă albicioasă, am strâns repede tot ce era pe masă și l-am strigat pe guard. Bagă sacoșa asta în căpița cu fân! O țigară bună primesc și eu, tovarășa primar? Primești, cum să nu, dar fă să dispară mai repede sacoșa. Peste mai bine de o oră, mașina de la județ claxona la poartă. Ia declarația și dă-o „omizii”. Spune-i că am plecat pe teren. Fără a mai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fiecare dată când mergea la județ sau la oraș cu bilanțul, gențile ei erau atât de pline, încât bietul nea Turuianu abia le putea duce până la mașină. Mi-am amintit ultima discuție avută cu ea: „Ce aveți în gențile alea tovarășa contabilă, pietre de moară?”. „Nuuuu, doar puțină brânză, o găină, niște ouă... trebuie să lași loc de bună-ziua pe oriunde mergi”. 180 Merg, am răspuns, încercând să-mi ascund bucuria, dar mai ales foamea! Mă simțeam bine în compania celor
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ca o funingine. Am intrat în biroul plin cu fum de data asta, de la țigări. De o parte și de alta a mesei erau „Omida”( „Omul Negru”), de la colegiul de partid, și un bărbat necunoscut. Te așteptăm de două ore, tovarășa secretară. Te rog să raportezi unde ai fost, că acasă nu te-am găsit. Acesta e tovarășul Puiu, instructorul Comitetului Central, care răspunde de județul nostru. Te rog să iei loc. 183 Din mapă a scos două coli de hârtie
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de perișoare mâncată de Cotoi, despre cafeaua prea dulce și despre ceața prea deasă, dar și despre refrenul care mi-a ocupat toată ziua mintea. Am semnat după care i-am întins hârtia activistului. Dar asta e bătaie de joc, tovarășa! Scrie tot. Noi știm de ce ai plecat mata azi dimineață acolo, lângă I.A.S. Zori de zi. 184 Arma pe care ți-a adus-o neamțul de sărbători, unde ai ascuns-o? Îl priveam înmărmurită. Beat nu părea a fi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
îi speriau pentru câteva zile, după care copiii nu mai veneau la școală și mergeau să pască vacile sătenilor sau se angajau la stâne. În primăvara aceea, la marginea Ghiduleștiului, și-a instalat tabăra o colonie de căldărari nomazi. 192 Tovarășa primar, au venit căldărarii care prelucrează arama și aluminiul. De când sunt aici, eu nu i-am văzut niciodată, am spus mirată. N-au mai fost de mulți ani. Anul acesta parcă-s mai mulți ca niciodată, m-a informat contabila
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la marginea orașului reședință de județ în care locuiesc atunci când nu umblă prin sate cu șatra. După ce mi-a spus toate acestea, contabila parcă voia să-mi mai spună ceva, dar avea o reținere. Ce vreți să-mi mai spuneți, tovarășa Pungă? Cea mai bătrână dintre ei este Maria. Toți cei din colonie ascultă de ea. E o mare ghicitoare. Ghicește bine? Nu credeam în ghicitorii, dar mă făcuse curioasă. Foarte bine! Multă lume o caută pentru acest har pe care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Ar fi luat și rafturile din cămară, lemnele de foc, gardul, și cușca câinelui, dacă nu le-aș fi spus cu glas ridicat: Gata, nu mai am nimic să vă dau! Plecați la căruță! Ați fost tare bună cu noi, tovarășa primăreasă, vreau să vă ghicesc, mi-a spus zâmbind Maria. Bine, ghicește-mi, dar repede că vine soțul peste o jumătate de oră și nu suportă. Păi, să știi matale că nu apuci Anul Nou aici în casa asta și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Casa 198 Poporului, care nu este complet terminată, dar veți avea ce vedea. Va trebui să aveți o vestimentație elegantă, dar sobră, și în general să aveți un aspect îngrijit, a completat tânăra care îi însoțea pe cei doi activiști. Tovarășa cea tânără s-a ridicat în picioare, special pentru a-i putea admira costumul impecabil, din stofă fină cu fusta puțin peste genunchi. Bluza din mătase se asorta în mod plăcut cu taiorul. „Dar de unde să am eu așa un
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
facem o baie adevărată doar când mergem la pregătire sau la examene la academie, dar și acolo apa caldă era doar seara și dimineața câte o oră. După ce ne-am făcut unghiile ne-am pus bigudiurile pe cap. Colega mea, tovarășa Grasu, a început să mi spună cu glas 200 coborât cele mai noi bancuri cu Bulă, bancuri care întotdeauna erau și politice. Pesemne că hohotele noastre de râs au fost auzite din celelalte camere. În scurt timp, camera în care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
au aranjat ticăloșii de ospătari. Veți mai primi și la Sala Palatului niște prafuri, după care vă veți simți bine. 205 Cineva o să vă conducă în sala unde au loc lucrările în plen ale congresului. Șuvoiul nesfârșit de tovarăși și tovarășe îmbrăcați în costume, așa cum primiseră dispoziție, intrau în Sala Palatului, cu mapele sub braț. Pe canapele din anticamerele grupurilor sanitare, zăceam aproape leșinați: bărbații într-o parte și femeile în cealaltă, așteptând prafurile salvatoare. Eram cam treizeci de persoane în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
soțul mă aștepta cu mașina unei vechi prietene. Am plecat spre oraș. Grupuri de elevi însoțiți de câțiva profesori defilau cu steaguri găurite, așa cum văzuseră la televizor. Strigau „Jos comuniștii” și „Ooole, ole, ole, Ceaușescu nu mai e!”, animatoare fiind tovarășa profesoară, instructoare a pionierilor, cea care ani de zile s-a luptat să intre în P.C.R. pentru a primi vreo funcție în conducerea comunei sau măcar a școlii. 218 În Dacia galbenă condusă de acea prietenă, Ghiță, îmbrăcat în uniformă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și s-a dat la o parte intimidată, iar „revoluționarii”care acum câteva ore mai, mai să mă omoare, salutau militărește abia ținându se pe picioare, după ce își mai făcuseră curaj la restaurantul din centrul comunei cu niște băuturi tari. Tovarășa primăriță, haideți cu noi să mărșăluim prin comună, a spus comandanta pionierilor, făcând gesturi precipitate cu brațele pentru a opri mașina. Mișcă din fața mașinii, a strigat Ghiță. Nici un an nu ai de când îi reclamai pe toți că nu te primesc
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
79 „Ce-ar fi să nu mai fim așa supuse?” ................................. 82 Am primit apartament în blocul din comună ...................... 85 Un trai invidiat ............................................... ................... 86 Vitregiile naturii seceta ............................................... .... 87 Cele două icoane ............................................... ................ 90 Uleiul și zahărul ............................................... ................. 93 „Omul Negru”......................................... .......................... 95 Mărțișoare pentru tovarășa învățătoare .............................. 98 Toată lumea fura ............................................... .............. 100 „Ce fel de cânepă e asta?” ............................................... 103 Capitolul III. Primărița ............................................... ..... 105 Primăriță ............................................... .......................... 113 Dulcele gust al puterii ............................................... ...... 115 Bucuria nesperată ............................................... ............. 117 O săptămână la mare ............................................... ........ 119 Nepotul fostului ambasador din B. .................................. 120 Calul Negru ............................................... ..................... 122
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
înțeles?" Nu știu ce-am bâlbâit, am ieșit din birou împreună cu delegatul MAE, care pe culoar mi-a mai șoptit la ureche, ca șarpele Evei, că Ministerul se va îngriji să-mi aranjeze mutația în capitală, spațiu locativ și transferul "tovarășei" cu serviciul. Față de cele de mai sus țin să precizez că la terminarea facultății în 1962, anul de înființare a Cursului Postuniversitar de relații Internaționale, fusesem "selectat" să mă prezint la București, la Curs, delegatul de atunci șoptindu-mi "vorbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
bun de la rude și amici, având o singură valiză și ceva bani în buzunar, să-i calc pe urme lui Titulescu. În Capitală, surpriză mare, MAE nu mai avea "spații", așa că am stat doi ani la Cămin, la Grozăvești, transferul "tovarășei" s-a amânat și, colac peste pupăză, nefiind la cursuri din primele zile, am fost repartizat la grupa de "germană", eu dorindu-mi engleza sau spaniola. Și așa, Cel de Sus, ca și în cazul cu Arghezi la Examenul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
studii universitare în străinătate. "Dulcea pasăre a tinereții"... La intrarea în diplomație, abia schimbasem "prefixul" celor treizeci de primăveri, obținusem mutație de București și o cameră într-un apartament "la comun" cu alți doi colegi, reușisem să rezolv și transferul "tovarășei" în capitală... Ministerul funcționa, în acei ani, pe "Republicii", într-o clădire anostă, cu birouri ori prea mici ori prea mari, întunecoase, cu mobilier vechi și nefuncțional. Dar ce contau toate acestea! Am iubit și iubesc Iașul, de care mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
diplomați, unul divorțat și altul necăsătorit, aceștia nu aveau decât cuvinte de laudă la adresa "familiei Săvescu", ei beneficiind gratuit de frigiderul și aragazul meu, ca și de serviciile de curățenie "în spațiile comune" asigurate zilnic, cu meticulozitate și dedicație, de "tovarășa Săvescu". Ca atare, una peste alta, puteam să zic și eu ca matematicianul și filozoful german Leibniz, care a "cochetat" și cu diplomația: "Trăim o viață bună în cea mai bună dintre lumi". Așa stând lucrurile, m-am trezit pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]