5,887 matches
-
uitat înapoi să văd acel negru palat de uriaș, ce s [e]-nalța în cer asemenea unui munte în patru colțuri. Deschise poarta. Afară aștepta o trăsură neagră asemenea carelor mortuare. Credeam că mă duce la supliciu. Mă suii. În fundul trăsurii ședea un bătrân galben ca moartea, cu capul pleșuv și-ncoronat de vo câteva fire de argint, cu lanțuri grele de mâni și de picioare. Era companionul durerilor mele. Șezui alături de el, dinaintea noastră ședeau soldați, dinapoia trăsurei - cazaci călări. Bătrânul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în stare de-a mă face egoist, căci ești atât de frumoasă... Senora, renunț la mâna d-tale cu o condiție numai... foarte ușoară de-mplinit, se-nțelege.. Trebuie să mă congediați chiar în astă sară... Să-mi puie caii la trăsură... plec... Aveți bunătatea de a-mi da condei și hârtie, ca să scriu renunțarea mea... chemați pe părintele și pe vărul d-voastră, ca să servească de martori... căci doresc ca să fii fericită... Fata, roșie de bucurie, ieși, ordonă să i se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Aveți bunătatea de a-mi da condei și hârtie, ca să scriu renunțarea mea... chemați pe părintele și pe vărul d-voastră, ca să servească de martori... căci doresc ca să fii fericită... Fata, roșie de bucurie, ieși, ordonă să i se gătească trăsura de drum, aduse pe tatăl și pe văru-său... - Cum, d-le marchiz... d-ta renunți la... - Aide, conte! să nu pierdem vorba-n zădar. Ai voit să-ți nefericești copila, și eu nu voi ca bogăția mea să fie cauză
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
din averea mea... Puteți chema un notar... Notarul fu adus iute. Marchizul dictă actul de donațiune... Contele-i strânse mâna cu ochii plini de lacrimi... fata și vărul ei îngenunchease-nainte-i sărutîndu-i mînele... el îi binecuvântă și ieși repede. Trăsura era gata, caii sforăiau în hamurile lor... El se întoarse repede, intră într-o odaie slab iluminată unde dormea în pat un bătrân care, trăsură cu trăsură, era el. Haine ca ale lui erau așezate pe scaun... bătrânul visa adânc
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fata și vărul ei îngenunchease-nainte-i sărutîndu-i mînele... el îi binecuvântă și ieși repede. Trăsura era gata, caii sforăiau în hamurile lor... El se întoarse repede, intră într-o odaie slab iluminată unde dormea în pat un bătrân care, trăsură cu trăsură, era el. Haine ca ale lui erau așezate pe scaun... bătrânul visa adânc... " Da, da! zicea el pin somn... nu vă uimiți... renunț la mâna donei Ana... îi dăruiesc jumătate din averea mea". - Visează ceea ce eu am făcut
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vărul ei îngenunchease-nainte-i sărutîndu-i mînele... el îi binecuvântă și ieși repede. Trăsura era gata, caii sforăiau în hamurile lor... El se întoarse repede, intră într-o odaie slab iluminată unde dormea în pat un bătrân care, trăsură cu trăsură, era el. Haine ca ale lui erau așezate pe scaun... bătrânul visa adânc... " Da, da! zicea el pin somn... nu vă uimiți... renunț la mâna donei Ana... îi dăruiesc jumătate din averea mea". - Visează ceea ce eu am făcut, zise el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Da, da! zicea el pin somn... nu vă uimiți... renunț la mâna donei Ana... îi dăruiesc jumătate din averea mea". - Visează ceea ce eu am făcut, zise el încet. Cu atât mai bine... cu atât mai bine... Coborî, se sui în trăsură, care ieși din curte și-ncepu să zboare pe stradele lungi, apoi ieși în câmp pe drumul de țară... Părea câmpia o pânzărie întinsă și verde presarată cu buchete de flori felurite... Astfel merseră până cam la două după miezul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nebun, d-le conte... Vreți să vă bateți joc de un om în toate mințile. Caii mei... voi să plec!... Voi să văd unde veți ajunge cu donațiunea d-voastre. - Ce cai, zise portarul privindu-l din creștet până în tălpi. Trăsura și caii nu-ți sânt aici, d-le marchiz... ieri ai plecat cu ei la țară... Marchizul se cruci... - Eu? eu am plecat la țară... - Da, da, da! D-ta, cine altul... - Bine, frate... eu am visat... - Ai visat realitatea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-ți sânt aici, d-le marchiz... ieri ai plecat cu ei la țară... Marchizul se cruci... - Eu? eu am plecat la țară... - Da, da, da! D-ta, cine altul... - Bine, frate... eu am visat... - Ai visat realitatea, marchize... - Aduceți-mi trăsura de poștă... voi să mă duc... în urmă cineva o fi luat în posesie și castelul meu sub numele și figura... Nu are nici o valoare actul de dar, conte... M-oi reîntoarce ș-apoi voi vorbi... Sânt lunatec doar... nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
urmă cineva o fi luat în posesie și castelul meu sub numele și figura... Nu are nici o valoare actul de dar, conte... M-oi reîntoarce ș-apoi voi vorbi... Sânt lunatec doar... nu mai pricep nimic... El plecă la țară... Trăsură și servitorii venise cu el de cu sară acolo... Se mirară când îl văzură apărând într-un al doilea esemplar. - Am venit eu asară cu voi la țară? - Venit marchize... El sui iute scările... intră în apartamente... Găsi portofoliul lui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Bilbao, eu ori tu... " Oglinda se-ntoarse-n țâțâni și un chip uscat ce era marchizul însuși într-un al doilea esemplar se arată dintr-un gang înfundat în muri... Spadele lor se-ncrucișară... amândoi suri... amândoi serioși și tăcuți... Trăsură cu trăsură același om ce se lupta cu el însuși... Dac-ar fi căzut unul din ei... n-ai fi știut care a căzut... Se părea că marchizul se luptă cu chipul lui propriu ieșit din oglindă. El căzu străpuns
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ori tu... " Oglinda se-ntoarse-n țâțâni și un chip uscat ce era marchizul însuși într-un al doilea esemplar se arată dintr-un gang înfundat în muri... Spadele lor se-ncrucișară... amândoi suri... amândoi serioși și tăcuți... Trăsură cu trăsură același om ce se lupta cu el însuși... Dac-ar fi căzut unul din ei... n-ai fi știut care a căzut... Se părea că marchizul se luptă cu chipul lui propriu ieșit din oglindă. El căzu străpuns drept în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gândul, zise Alexandru, dar te-nșeli. În soare trebuie să mă uit, cu mâna la ochi, pentru ca tu să mă poți face... Cel din urmă cuvânt Ioan nu-l auzi, căci glasul iubitei lui îl chema. Ea sosise c-o trăsură la scară. - Hai la bal, hai la bal, zise ea, toată seara am să gândesc numai la tine. El se sui alături cu ea, îi cuprinse strâns talia și văzu că ea plânge. - De ce plângi, Anna? întrebă el. - Doamne, mă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
umblau iute pe stradele pavate cu trunchi de stejar, luna se răsfrângea clară și argintie pe murii nalți și albi a caselor, aruncând pe ele umbrele urieșe și ridicole ale trecătorilor. Numai din când în când se auzea zgomotul unei trăsure, glasul unui om cu chef, șuierul trist al unui om pe gânduri. În catul de jos a unei case mari se adunase o societate aleasă, pentru joc de cărți, societate compusă din membrii unor familii din cele mai cu influință
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
arămie care sta lipită de masa plină cu cărți deschise întindea mucul negru și crestat și lumina roșie și turbure în camără, abia ajungând icoanele călugărești de pe păreți, adâncind umbrele din fața visătorului zahastru și îngălbinind părul sau cel alb și trăsurile cele bătrâne a feței. Mâna mică și păroasă întorcea, cu degetul muiat, paginile unse a unui manuscript grecesc de astrologie zugrăvit cu cercuri și figuri geometrice roșii. Literele începătoare a fiecărui capitol erau ca de tipar și roșii... Ce căta
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era mare piedică, încît nu putea vorbi decât cu ochii. Într-o sară, pe când rătăceau * în pădure, el îi spuse c-ar fi având o taină a-i spune, pe care o știa altfel de mult. Apoi se suiră în trăsură - ei în fund, fata pe banca dinainte, înnoptase bine. El puse brațul împrejurul taliei ei și-o strânse tare, ea nu zise nimica. Venind acasă, fata plânse puțin în altă odaie și ea căuta chibrituri s-aprindă lumânarea. În întuneric
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
furtunile: ce pene strălucitoare În pletele munților”, „Plecarea aprinde focuri de artificii sub țeastă”, „Spaimele te Întîmpină precum În carnaval măștile” (Brățara nopților). Două versuri din Plante și animale rostesc cuvîntul esențial pentru calificarea acestei viziuni: sărbătoarea: „și iată că trăsura somnului sărbătorească / intră pe potecile privirii” (Mai tîrziu); iar un poem precum Cocoșul sălbatec e doar o descriere a unei cosmice pregătiri pentru evenimentul festiv: „zăpezile dăruie brocarte / herghelia cuvintelor flutură coame / se aprind lămpile păsărilor În boschete / ferigile Își
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
boier se plînge altuia de soția ce-a deprins noua modă europeană. Ea nu vrea să se urce Într-o caretă „pe resoare”, vrea caretă pe arcuri. O apucă des „istericalele” și, cînd acceptă să plece la moșie, pune În trăsură o Întreagă uzină cosmetică: „cutii, o tualetă, un vazon cu floricele, săculețe, gavanoase, cutii cu două capele”... Nu iese decît Însoțită de o gaiță și un cățeluș. Îndepărtează bucătarul țigan și angajează altul, francez. Respinge eticheta provincială, nu se atinge
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rămâne nepăsător la așa ceva. Numai că trebuia să dea ochii cu acel binecuvântat stăpân și baron care făcea atât de multe pentru mânăstire, trimițând saci de făină și de legume, claponi, miei, putini de brânză. În afară de asta, Baronul trimitea adesea trăsura ca să-l ia pe fra' Tommaso. Îl invita ca pe un oaspete de seamă la prânz sau la cină. Îi plăcea să vorbească, dar îi plăcea și să mănânce și prețuia și vinurile bune, știa a zice fel de fel
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și nu citesc operele filosofilor, altfel și-ar fi dat seama că, în spatele acelor silogisme telesiene, se ascund abateri abisale de la doctrina catolică. Bine, acum potolește-te și perie-ți puțin tunica, căci e timpul să mergem la Catedrală. Ultimele trăsuri nobiliare își croiau drum în grabă. Când călugării dominicani, înșirați în tăcere, si-au găsit locul în fața bisericii, și-au dat seama că nu mai văzuseră nicicând atâta lume. Bogați și săraci, oameni de toată mâna, meșteșugari, clerici, doamne elegante
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
stâncă și-o luă pe-o cărare care, printre buruieni și mărăcini, ieșea la un drum în pantă. Cățărându-se pe dealuri, spre nord, drumul acela l-ar fi dus la fruntariile orașului. Era drumul principal spre Napoli, pe care trăsurile, trecând în goană, ridicau nori de praf. Puțin mai încolo era o cârciumă veche din care răsunau voci agitate și puse pe sfadă; gustă în amintire un pic din viața satului său Stilo: bărbații la birt jucau cărți și fiecare
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Ți-ar plăcea să mă însoțești? N-o să ducem lipsă de nimic, stai liniștit, și-așa o să putem și noi sta de vorbă ca lumea și să ne odihnim atât cât vom dori. Bine, de acord. Au pornit cu patru trăsuri, dintre care una înțesată cu provizii. Erau însoțiți de șase prieteni ai Baronului și de tot atâția servitori care să aibă în grijă dorințele lor în timpul drumului. Un convoi vesel și zgomotos, înarmat cu toate cele pentru a face față
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mal cu dificultate în strigătele de bucurie ale celor ce așteptau de-o zi și-o noapte sosirea celor îmbarcați la Napoli; ajutați de marinari să traverseze puntea cea îngustă de scânduri, domnii, de îndată ce se văzură pe țărm, urcau în trăsurile gata de plecare, cu birjarii cocoțați pe capră. Tommaso nu era așteptat de nimeni și se îndreptă, urmat de jandarmi, spre Stilo. Drumul era lung și au fost nevoiți să facă mai multe popasuri înainte de a ajunge acasă. Pe când tocmai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Iarna se lăsa ca un întuneric mai dens, ca o umbră crescută dintr-o lună mai mare. De fiecare dată peronul se umplea de lume. Trenul nu oprea niciodată, așa că nimeni nu cobora și nimeni nu se pregătea să urce. Trăsurile erau totuși pregătite în piațeta din fața gării. Femeile își fluturau batistele și bărbații își vânturau pălăriile. Copiii ședeau în față, frumos îmbrăcați, țepeni ca la recitare, cu buchețele de flori în mână. Mica fanfară a garnizoanei cânta, de fiecare dată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scurgerea timpului convențional, ca și când ar fi avut de gând să rătăcească puțin cu amicul pe stradă, să se dedea unei intimități în doi. Însă abia ieșiți pe trotuar, după doi-trei pași, Gaittany își planta prietenul și, scuzîndu-se infinit, lua o trăsură, spre a-și urma peregrinațiile lui mondene. Gestul său ieșea din inocență, căci nu-și închipuia că cineva poate să stea mai mult la o vizită. După plecarea lui, se întindeau la Saferian discuții aprinse și interminabile, întrerupte uneori de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]