2,332 matches
-
despart prin punct și virgulă, nu doar prin virgulă, pentru a evita confuzia despre care vorbeam mai sus: MacRae, Duncan Jr.; Whittington, Dale, 1997, Expert Advice for Policy Choise: Analysis & Discourse, Georgetown University Press, Washington D.C. 3. În cazul lucrărilor traduse, numele traducătorului nu este menționat: Hogwood, B.W.; Gunn, L.A., 2000, Introducere În politicile publice, Editura Trei, București. 4. Anul de apariție a cărții este trecut Între numele autorului și titlul cărții, dar fără a fi pus Între paranteze rotunde
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Inițial, Coșbuc a răspuns acestor acuzații În felul următor: Eu eram În străinătate: un prieten, la care Îmi lăsasem cărțile și manuscrisele, a scos volumul În lipsa mea; Îmi pare rău că el, neștiind, a pus Între poeziile mele câteva bucăți traduse, pe cari n-am avut niciodată gândul să mi le Însușesc (Scridon, 2003, p. 121). Ulterior - mai precis, În 1896 - În „Notele” ce Însoțesc volumul Fire de tort, Coșbuc se apără de acuzația de plagiat, scriind, printre altele: Eu am
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cît., p. 120. Despre Vasile Conta, Mihail Cornea, Constantin Mille, vezi și Ionel Maftei, Personalități ieșene, I, Editura Universitas, Chișinău, 1992, pp. 206-207, 212; ÎI (1993), pp. 53, 127-128. Despre Conta, Ionel Maftei ne semnalează și titlurile lucrărilor sale filosofice, traduse și la Bruxelles ori Paris (Teoria fatalismului, 1875-1876; Teoria ondulațiunii universale, 1876-1877, Încercări de metafizica, 1879, respectiv volumul apărut postum, Bazele metafizicii, 1890). Autorul vorbește și despre boala pe care Conta o contactase în vremea studenției belgiene (tuberculoză), care i-
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Compendiu de istorie", al doilea în 1900 pentru Clipe de liniște (Analele Academiei), iar în 1913 când a participat la premiul Năsturel cu lucrarea despre N.I.Grigorescu, raportor B. Delavrancea, câștig de cauză a avut George Murnu cu „Homer, Iliada tradusă, raportor D. 342 Zamfirescu. Spre a se vedea cam ce oameni cu oarecare cultură erau la Bârlad pe la începutul jumătății a doua a secolului trecut, Gr. Crețu reproduce în cartea citată („Tipografiile...") „lista prenumeranților bârlădeni în Istoria românilor, tradusă de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
opinii extreme, prin care se neagă orice posibilități ale traducerii de a reda trăsăturile originalului, cît și opinii nuanțate, care nu contestă asemenea posibilități, dar relevă și faptul că nu se poate realiza o redare perfectă a originalului prin textul tradus. Există prin urmare la nivelul teoriei culturii (culturologiei) o problemă a încrederii și a îndoielii, care vizează relația textului tradus cu textul original, tipul raportului care este între ele și regulile ce trebuie respectate în procesul transpunerii 317. Problema aceasta
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
original, tipul raportului care este între ele și regulile ce trebuie respectate în procesul transpunerii 317. Problema aceasta poate privi traducerea în general sau diferite cazuri particulare de redare a textelor redactate într-o limbă cu mijloacele altor limbi. Textul tradus este rezultatul unui proces, al activității de a traduce, și, atît el cît și acest proces, pot fi denumite prin cuvîntul traducere, încît există o traducere-activitate și o traducere-rezultat. În principiu, rezultatul (= textul tradus) trebuie să respecte echivalența semantică și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbă cu mijloacele altor limbi. Textul tradus este rezultatul unui proces, al activității de a traduce, și, atît el cît și acest proces, pot fi denumite prin cuvîntul traducere, încît există o traducere-activitate și o traducere-rezultat. În principiu, rezultatul (= textul tradus) trebuie să respecte echivalența semantică și stilistică cu textul original, iar atingerea acestui obiectiv solicită anumite exigențe procesului traductiv și, de aceea, constatările în legătură cu textul tradus (sau textul-scop) evaluează maniera în care s-a realizat acest proces. În consecință, stabilind
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prin cuvîntul traducere, încît există o traducere-activitate și o traducere-rezultat. În principiu, rezultatul (= textul tradus) trebuie să respecte echivalența semantică și stilistică cu textul original, iar atingerea acestui obiectiv solicită anumite exigențe procesului traductiv și, de aceea, constatările în legătură cu textul tradus (sau textul-scop) evaluează maniera în care s-a realizat acest proces. În consecință, stabilind măsura în care textul original (textul-sursă) se regăsește în cel tradus se stabilește, pe de o parte, performanța traducătorului și, aptitudinea receptivă a limbii-scop în raport cu limba-sursă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în raport cu limba-sursă, iar, pe de altă parte, în ce măsură activitatea de a traduce a stat sub imperiul unor exigențe, a urmat anumite principii, a uzat de procedee adecvate și a avut scopuri bine determinate. De aceea, cele trei "legi" ale textului tradus, identificate de Roger T. B e l l318 în lucrări din secolele anterioare, se convertesc în exigențe ale procesului traductiv: 1) traducerea trebuie să ofere o transcriere completă a ideilor din lucrarea originală, 2) stilul și maniera de a scrie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de Roger T. B e l l318 în lucrări din secolele anterioare, se convertesc în exigențe ale procesului traductiv: 1) traducerea trebuie să ofere o transcriere completă a ideilor din lucrarea originală, 2) stilul și maniera de a scrie textul tradus trebuie să corespundă celor din textul original și 3) traducerea-rezultat trebuie să aibă naturalețea unei compoziții originale. Din perspectiva teoriei generale a comunicării verbale, traducerea este unul dintre cazurile particulare prin care se realizează receptarea și transmiterea de informații. În cadrul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbii. Pot apărea, prin urmare, numai o parte, de obicei redusă, dintre aceste trăsături, dar apar alte însușiri individualizatoare ale textului, care decurg din modul de a folosi limba caracteristic autorului. Din acest motiv, atît textul original cît și textul tradus sînt unice în limbile în care sînt scrise, iar uneori intens individualizate. Ca atare, fiecare text filozofic original este particularizat, iar traducerea lui conduce tot la un text particularizat, printr-o echivalare de mijloace ale limbii-scop cu mijloacele limbii-sursă. Această
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
relația nemijlocită dintre conținut și maniera de exprimare nu este aici tipică. După Paul R i c o e u r, dificultatea traducerii operelor filozofice decurge din diferențele dintre cîmpurile semantice ce există între limba textului original și limba textului tradus, fiindcă limbile nu diferă numai prin maniera de a analiza (diviza) realitatea, ci și prin modul de a construi și de a reconstrui la nivelul discursului 323. Desigur, textul filozofic este reprezentativ pentru modul de a construi discursul într-o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
reflexul lingvistic al conținutului noțiunilor) să depindă de sistemul de gîndire în care sînt vehiculați, încît, în măsura în care devin specifici unui sistem, ei devin proprii pentru cuvintele-cheie ale textului original, iar aceste cuvinte-cheie trebuie să devină relevante și în cazul textului tradus. Așadar, așa cum o epocă sau o societate se caracterizează prin cuvinte-cheie, în același mod un sistem filozofic original are propriile cuvinte-cheie, corespunzătoare conceptelor nodale pe care se construiește. Asemenea cuvinte-cheie sînt în mod deosebit relevante pentru textul filozofic original, iar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de a avea condiții pentru integrarea realizărilor altor popoare și pentru a converti în valori proprii aceste realizări. În al doilea rînd, trebuie observat că practica traducerilor îndeosebi a traducerilor de texte filozofice, a fost întotdeau-na foarte răspîndită, iar textele traduse au avut efecte culturale deosebit de marcante. Un exemplu edificator în acest sens îl constituie destinul vechii filozofii grecești, care a fost "uitată" de lumea europeană a Evului mediu, dar a fost tradusă în arabă (o limbă mult deosebită de cea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a numeroase elemente terminologice echivalabile sau congruente celor din greacă sau din germană, traducerea textului filozofic nu se poate finaliza niciodată printr-un text identic cu cel original, ci numai printr-un text echivalent. Mai mult, de cele mai multe ori, textul tradus, deși comparabil prin conținut cu originalul, poate diferi din punct de vedere structural în mare măsură de acesta, devenind sub unele aspecte și în unele secțiuni mai degrabă un comentariu al lui. Desigur, o altă limbă (limba-scop) nu poate oferi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
un rol important și, în acest caz, sînt necesare mijloace speciale pentru a le releva prin intermediul altei limbi. Unul dintre aceste mijloace ar fi perifraza (sau, chiar, definiția), ceea ce presupune în fapt explicarea conținutului, iar nu traducerea propriu-zisă, încît textul tradus primește trăsături de organizare mult diferențiate în raport cu originalul. Un alt procedeu pentru redarea unor termeni filozofici care nu au echivalent în limba-scop este calchierea, adică îmbogățirea cuvintelor din limba-scop cu semnificații noi, atribuite pe baza modelului cuvintelor din limba-sursă, care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ce se regăsesc și la unele cuvinte din limba-scop. Deseori, calchierea de acest tip este cumulată cu definiția, astfel încît semnificația nouă atribuită cuvîntului din limba-scop să fie relevată și explicată. De multe ori, prin calchiere, se construiește în textul tradus un element nou (un cuvînt sau o sintagmă numitoare), care reproduce, cu mijloacele combinate ale limbii-scop, structura termenului din textul original. Calchierea poate crea însă unele ambiguități sau dificultăți de înțelegere și, de aceea, calcul traducător (cuvînt sau sintagmă) se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Ver-stand), minte (entendement) etc. În acest mod, cititorul textu-lui tradus este atenționat asupra semnificației cuvîntului glosat, avînd și posibilitatea de a afla care este termenul din original. În sfîrșit, atît termenii cît și anumite pasaje pot primi explicații în textul tradus, prin note și comentarii, astfel încît traducerea devine și o hermeneutică a originalului. Redarea unor noțiuni în textul tradus se poate realiza și prin preluarea termenilor din limba-sursă și integrarea lor în sistemul lexical al limbii-scop, realizîndu-se astfel împrumuturi lingvistice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de a afla care este termenul din original. În sfîrșit, atît termenii cît și anumite pasaje pot primi explicații în textul tradus, prin note și comentarii, astfel încît traducerea devine și o hermeneutică a originalului. Redarea unor noțiuni în textul tradus se poate realiza și prin preluarea termenilor din limba-sursă și integrarea lor în sistemul lexical al limbii-scop, realizîndu-se astfel împrumuturi lingvistice, a căror frecvență este, de altfel, destul de mare în cazul terminologiilor ce reprezintă de obicei nomenclaturi dependente de sistemele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mare valoare realizate în interiorul ei. Unii termeni, cu un grad ridicat de specificitate sau cu o structură greu de redat, pot fi preluați în textul tradus cu forma existentă în limba-sursă și în textul original. De aceea, în textul filozofic tradus pot fi vehiculate și cuvinte străine neadaptate (xenisme), care sînt înțelese pe baza unor cunoștințe anterioare sau printr-o documentare suplimentară. În interiorul discursului reprezentînd textul tradus sînt întrebuințați astfel și termeni din greacă, din latină, din germană sau, rar, din
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cu forma existentă în limba-sursă și în textul original. De aceea, în textul filozofic tradus pot fi vehiculate și cuvinte străine neadaptate (xenisme), care sînt înțelese pe baza unor cunoștințe anterioare sau printr-o documentare suplimentară. În interiorul discursului reprezentînd textul tradus sînt întrebuințați astfel și termeni din greacă, din latină, din germană sau, rar, din alte limbi în forma lor originară (epoché, ignoratio elenchi, Dasein), care însă nu mai au același statut ca în textul original, deși sînt preluați de acolo
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
elenchi, Dasein), care însă nu mai au același statut ca în textul original, deși sînt preluați de acolo. Se constată astfel că, fiind construit prin procedee pro-prii, în parte diferite de cele ale textului-sursă, și structurat potrivit sintaxei limbii-scop, textul tradus nu poate fi o imagine în oglindă a originalului, dar este o variantă a acestuia în măsura în care trăsăturile lui pot fi receptate corect pe terenul limbii-scop și al culturii primitoare. Reconstrucția textului în traducere În mod realist, Paul Ricoeur apreciază că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care există totuși în limba-sursă. Desigur, se pot face numeroase constatări și se pot emite aprecieri în legătură cu soluțiile date de Eminescu și de traducătorii ulteriori, iar asemenea observații ar putea condu-ce la prevalența îndoielii în raport cu încrederea în ceea ce privește valabilitatea textului filozofic tradus, măcar în sensul că acesta stă mereu sub zodia incertitudinii sau că uneori este modificat în procesul traducerii și, deci, tradus inadecvat. Aceasta însă nu ar fi corect, deoarece asemenea chestiuni de amănunt nu pot prejudicia redarea originalului în traducere
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de fapt realitățile și posibilitățile modului de a gîndi care întemeiază limba română în diferite momente, în diferite zone geografice sau în diferite registre stilistice. Dacă poetul nu ar fi avut propensia cultivării expresivității chiar și atunci cînd realiza texte (traduse) cu conținut filozofic, el ar fi urmărit asigurarea unui aspect total diferit al textelor filozofice în raport cu cele literare, dar fiindcă nu a urmărit acest lucru, prin folosirea cuvintelor vechi −cu semantism bogat și sugestive−, textul filozofic eminescian oferă aspecte particularizante
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
filozof cu mare individualitate, precum Hegel, de exemplu, nu ezită să apeleze la unele dintre trăsăturile limbii sale, pe care deseori le omagiază (vezi Știința logicii, p. 14). 317 Întrucît textul original este cel din perspectiva căruia se modelează textul tradus, el reprezintă un text-sursă în raport cu acesta, care este un text-scop. În mod similar, limba textului original este limbă-sursă, iar limba traducerii limbă-scop. 318 Roger T. Bell, Teoria și practica traducerii, Polirom, Iași, 2000, p. 29-30. 319 De altfel, însuși statutul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]