2,431 matches
-
criticismul vrea un transcendent neraționalizabil, neconstruibil și neformulabil, dogmatismul susține un transcendent neraționalizabil și neconstruibil, dar formulabil"132. Prin metoda dogmatică, transcendentul e apărat de cunoașterea rațională, dar primește formulare intelectuală. În felul acesta, transcendentul este cultivat, în sensul adâncirii transcendenței sau misterului său. Tocmai aici a văzut, cred, Lucian Blaga sursa revitalizării metafizicii. Pentru că metafizica dogmatică este una care își cultivă obiectul. Toate celelalte formule metafizice urmăresc pătrunderea transcendentului, aducerea lui în lumina cunoștinței. Spre deosebire de acestea, formula metafizică dogmatică postulează
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cunoaștere-negativ" spre finalul lucrării, într-o secțiune în care discută despre spirit și realizare. "Prin censura transcendentă, Marele Anonim îngăduie spiritului să se realizeze în viață în două chipuri: sau impropriu, ca act de cvasi-cunoaștere (prin acte de disimulare a transcendenței), sau incomplet printr-un autentic act de transcendere, dar numai prin ideea-negativ a misterului existențial (prin cunoaștere-negativ)"180. Dacă în cvasi-cunoaștere avem doar o cvasi-realizare a spiritului, în cunoașterea-negativ avem o autentică realizare, o efulgurație a spiritului, o reală transcendere
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
român urmează, impecabil întreținută. Orice aducere a unui mister existențial în conul de lumină al cunoașterii individuate este numită de către Blaga "revelație"197. Există foarte multe doctrine filosofice care susțin că este posibilă o revelare pură, nealterată a misterului, a transcendenței. Blaga, însă, se așează împotriva acestui curent de gândire și afirmă că nu există arătare pură a misterelor existenței. Prin însăși structura cunoașterii individuate, orice revelare de mister este cenzurată, luând înfățișarea paradoxală a unei "revelații disimulatoare"198. Nu există
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pradă unui elan adânc înrădăcinat în chiar "actul transcenderii", cu a cărui posibilitate e înzestrată. Totuși Marele Anonim n-a îngăduit realizarea acestui elan spre adevăr, decât în ideea negativă a misterului. Orice altă cunoaștere e disimulare, prin censură, a transcendenței. Marele Anonim a pus în noi îndemnul irevocabil spre "adevăr", îndemn întemeiat în însăși natura cunoașterii, dar prin censura-i transcendentă ni-l refuză. Suntem categoric îndemnați spre și categoric opriți de la unul și același lucru. Ce rost are așezarea noastră
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este gândită să fie mult mai mult decât o formă de cunoaștere. Numește o experiență singulară a realității ultime, "viziune trăită a celui necuprins cu mintea, a celui ce depășește orice înțelegere rațională, făcându-se totuși prezent sufletului în chiar transcendența sa absolută"318. Cum spune un alt comentator, "Incognoscibilul se face cunoscut rămânând în întregime necunoscut, și incognoscibilitatea lui este mai clară pentru acela care Îl vede"319. În al doilea rând, ca un fel de complement al metodei apofatice
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care, prin aceasta, dobândește un caracter paradoxal, fiind deschisă și totodată misterioasă, dezvăluind și totodată camuflând misterul 574. Această temă a lumii ca text încifrat îi conduce spre același mod de a gândi sensul lumii. Nu mai este vorba de transcendența plină, pozitivă, ca în filosofia veche, nici de un vid de transcendență, ca în filosofia existențialistă și structuralism, ci de o transcendență slăbită, un sens incert, ce poate fi cuprins doar într-o formă negativă 575. Dialectica paradoxală fanic-criptic este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dezvăluind și totodată camuflând misterul 574. Această temă a lumii ca text încifrat îi conduce spre același mod de a gândi sensul lumii. Nu mai este vorba de transcendența plină, pozitivă, ca în filosofia veche, nici de un vid de transcendență, ca în filosofia existențialistă și structuralism, ci de o transcendență slăbită, un sens incert, ce poate fi cuprins doar într-o formă negativă 575. Dialectica paradoxală fanic-criptic este definitorie pentru transcendent la ambii gânditori, fiind gândită aproape în aceeași termeni
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ca text încifrat îi conduce spre același mod de a gândi sensul lumii. Nu mai este vorba de transcendența plină, pozitivă, ca în filosofia veche, nici de un vid de transcendență, ca în filosofia existențialistă și structuralism, ci de o transcendență slăbită, un sens incert, ce poate fi cuprins doar într-o formă negativă 575. Dialectica paradoxală fanic-criptic este definitorie pentru transcendent la ambii gânditori, fiind gândită aproape în aceeași termeni. Eliade spune că sacrul se ascunde prin chiar faptul de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ci ca realități dialectice care exprimă o realitate mai profundă. Din păcate, Kant a refuzat soluția dialectică, limitând în felul acesta puterile rațiunii. El a ignorat aici, ca și în cazul criticii raționale a teologiei, că în chestiuni care privesc transcendența antinomiile nu sunt o limită a gândirii 629. 4.5. Transdisciplinaritatea și ideea nivelurilor de realitate În orizontul gândirii lui Ștefan Lupașcu, Basarab Nicolescu va dezvolta și el, spre sfârșitul secolului al XX-lea, o teorie filosofică în care intervine
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
lipsit lui Blaga pentru ca transfigurarea să devină o metodă a cunoașterii transdisciplinare au fost teoria nivelurilor de realitate și logica terțului inclus. Transfigurarea blagiană a antinomiilor era o încercare de a articula în concepte ceva transcendent, fără a-i răpi transcendența, fără a-l raționaliza. Blaga vedea că acest lucru solicita o depășire a logicii normale și chiar afirma că transfigurarea se realizează într-o zonă translogică și transrațională. De asemenea, vedea aici o formă de cunoaștere negativă, cunoaștere ca necunoaștere
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
îmbrace o formă obiectuală în fața ochilor noștri, deși această formă îi este neadecvată și trebuie să se prăbușească de la sine, lăsând în urma ei, prin distrugerea sa, pura claritate a prezenței cuprinzătorului"704. În această ipostază, cuprinzătorul este ceea ce se numește transcendență. În sfârșit, "metafizica problemelor" este o direcție de regândire a metafizicii pe care Mircea Florian o detectează la Nicolai Hartmann, Benedetto Croce și Robert Reininger. Ceea ce întreprinde Hartmann, observă Florian, este o "ontologie critică" susținută de o severă analiză logică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
metafizice, care riscau, în opinia sa, să compromită definitiv această formă de manifestare a spiritului. Prin poziția sa, filosoful din Lancrăm apăra metafizica, susținând că aceasta "este nedepășibilă în chip funciar"707. El apăra dreptul acesteia la un domeniu propriu, transcendența, la existența unui tărâm ce depășește experiența și cunoașterea rațională. Tocmai în acest sens propunea surprinzătoarea metodă a antinomiei transfigurate. Angajarea metafizicii pe calea paradoxiei, a antinomiei transfigurate, schimbă, însă, cu totul înfățișarea acesteia. Metafizica minus-cunoașterii este una ce renunță
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ei nu este cunoașterea transcendentului, ci cultivarea acestuia și apologia lui, apărarea misterului metafizic de încercările de raționalizare, care înfrâng elanul metafizic prin inevitabilele contradicții pe care le întâmpină. Metafizica minus-cunoașterii este una care poate evita acest lucru, cultivând misterul transcendenței prin formule antinomice. Prin metoda antinomiei transfigurate, Blaga propunea o formulă de reinvestire a domeniului metafizicii, de refacere a acestuia. Era un proiect de revrăjire a lumii, dacă se poate spune astfel, de refacere a sentimentului metafizic în fața imensei distanțe
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și logici neclasice: eseu asupra fundamentelor logicii, Editura Tehnică, București, 2004. Biriș, Ioan, "Logică dogmatică și paraconsistență la Lucian Blaga", în Meridian Blaga, vol. 5, tom 2 Filosofie, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2005. Biriș Ioan, "Criza intelectuală și transcendența", în Meridian Blaga, vol. 2, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2002. Blaga, Lucian, Corespondența (A F), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989. Blaga, Lucian, "Cunoașterea luciferică", în Opere 8 (Trilogia cunoașterii), Editura Minerva, București, 1983. Blaga, Lucian, Curs de filosofia religiei, Editura
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
orizontul unei logici paradisiace, Editura "Ștefan Lupașcu", Iași, 2005. Ioan, Petru, "Stéphane Lupasco et la propension vers le contradictoire dans la logique roumaine", în Stéphane Lupasco. L'homme et l'oeuvre, Éditions du Rocher, Paris, 1999. Isac, Dumitru, Cunoaștere și transcendență, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2003. Jaspers, Karl, Texte filosofice, Editura Politică, București, 1986. Joja, Athanase, "Adevăr formal, contradicție și sofisme în istoria logicii", în Probleme de logică, vol. X (Identitate, contradicție, temporalitate), Editura Academiei Române, București, 1993. Joja, Athanase, Logos și ethos
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
op. cit.. 95 Lucian Blaga, "Știință și creație", în Opere 10 (Trilogia valorilor), Editura Minerva, București, 1987, p. 181. 96 Lucian Blaga, "Cunoașterea luciferică", în op. cit., p. 325. 97 Ibidem, p. 397. 98 Ibidem, p. 398. 99 Dumitru Isac, Cunoaștere și transcendență, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2003, pp. 81-84. 100 Vezi Hans Veihinger, Filozofia lui "ca și cum", Editura Nemira, București, 2003. 101 Mircea Florian, Metafizică și artă, Editura Echinox, Cluj, 1992, p. 61. 102 Mircea Florian, Misticism și credință, Editura Minerva, București, 1993, p.
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
semnificații pentru lucrurile la care se raportează. 188 S-a observat că întregul sistem blagian se construiește pe această dimensiune (Alexandru Tănase, op. cit., p. 16). 189 Lucian Blaga, "Censura transcendentă", în op. cit., p. 446. 190 Ioan Biriș, " Criza intelectuală și transcendența", în Meridian Blaga, vol. 2, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2002, p. 54. 191 "Nu credem să greșim dacă vom afirma că antinomia originară, arhetipală de care am amintit mai înainte și care exprimă însăși condiția umană, reprezintă aria de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
duc la degradarea mediului. Nici "ecologia profundă" nu satisface pretențiile feminismului deoarece reconsiderarea Sinelui și redefinirea noțiunii de identitate sunt vagi și incomplete. După Plumwood, "ecologia profundă" nu deosebește într-un mod satisfăcător între trei nivele: indiscernabilitatea, expansiunea sinelui și transcendența sinelui 353. Teza indiscernabilității, pe care o găsim bine formulată în "ecologia profundă", respinge trasarea unei frontiere de netrecut între sine și natură, dar nu lovește ținta. Distincția dintre umanitate și natură se bazează pe dualismul tradițional al filosofiei occidentale
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
bazează pe reflexele egoiste ale ființei umane. În al treilea rând, dacă prin expansiunea sinelui ne detașăm de nivelul intereselor particulare și al emoțiilor personale și ajungem la o identificare imparțială a tuturor individualelor, atunci am putea gândi posibilitatea unei transcendențe a sinelui. Dar este realizabilă această detașare de nivelul egoismelor individuale? Nu cumva calea prin care vrem să o realizăm este o distanțare abstractă de ceea ce este personal, adică se presupune tot un apel la rațiune? Dacă ar fi așa
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
pur, transcendent oricărui subiect sau orizont de prezență. Darul său neașteptat este revelarea imprevizibilului, a ceea ce nu apare și totuși se dă, trece absent prin lumina înțelegerii. E vorba însă de o auto- donație a absolutului ca inaparent intuit în transcendența sa, ca urmă ștearsă, luminând în echivocitatea înțelesului. Nu este aceasta tocmai imaginea transparentă care - înainte de a se dizolva în textura lingvistică a unor complexe figurative - deschide perspectiva subînțelesului, a unui prag nevăzut în care totul abia începe, se prefigurează
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fi oare cu putință să existe continuitate estetică fără a exista, subiacentă, și o identitate de priză asupra unei aceleiași realități?"34 O mediere a adevărului, în ultimă instanță, care nu înseamnă ruptură între imanența lumii date și o imaginară transcendență a lumii artei - deși ea presupune o anumită dislocare - ci o continuitate transfiguratoare prin experiența artei 35. Priveliște inaparentă în care prin imaginea cerbilor și a pământului, a clopotului și a frunzei, a grâului și a serii răzbate o altă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aparițională, nelimitatul strălucește prin sine. Nu își abandonează dimensiunea de invizibilitate ce-i e definitorie, dar o aduce la manifestare, începe să semnifice și să spună ceea ce altfel ar rămâne incomprehensibil și indicibil 16. Condiția sa clar-obscură e chiar reflexul transcendenței sale: se arată într-o imagine a transcenderii înseși, revelându-se ca invizibil al vizibilului. Ca în atâtea alte cazuri, trupul poetal nu e numai transparent dar și transcendent, imaginea sa "înstelată" neînlesnind doar accesul vederii și al înțelegerii, ci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
afirmare a desprinderii, a despărțirii de orice calificare limitativă: "Îndemn făpturii, ce de țărmurit se desparte,/ Frângând întoarcerea, pentru mai departe,/ Crește blândețea unei vremi de moarte". Putem imagina această derivă a condițiilor ființării, până la evacuarea lor deplină în departele transcendenței? Să ni-l închipuim pe poet cu ochii ațintiți spre mare. Ceea ce el vede este un peisaj al apelor învăluite în lumina palidă a nopții. Imaginea poetică a mării - așa cum se dă ea în explicitul rostitului - aduce totul la vedere
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Doar atât: văzul mult mai mare decât ochii 16. A vedea ceea ce ne e dat să vedem, darul vederii înaintea actului de a vedea, dincolo de obiectul devenit vizibil, mai mare decât pot suporta ochii 17. Excedent al revelatului inegalabil sau transcendența definitorie - insuportabilă - a oricărei viziuni agonic-ascensionale: "O lacrimă de pe strunele genei/ Rostogolită: astru aprins. Veșnicie. Netulburată mare". Aprindere a ceea ce dispare, astru sclipind în dezastru, dar în ceea ce dispare răsare intervalul inaparentului, chipul imaginal care nu dă de văzut, ci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
trecerii și a neantului. Din perspectiva sufletului însă, ieșirea "din vama trupului" e însuși posibilul deschis de imaginea interiorului năzuind spre frumusețe: "Și-n râvna lui spre frumusețe, lutul/ Îți modelează marile splendori"6. Splendoarea nu e darul gratuit al transcendenței, care s-ar da până și în invizibilul înțelegerii, în imposibilul imaginii; dacă lutului îi e dat să modeleze splendoarea, o face în virtutea splendorii de sus care iradiază jos, în lucrurile create, la fel cum "în orice vers se scaldă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]